Închide

Bloomberg Explainer: Care sunt riscurile ca atacul iranian asupra Israelului să se transforme într-un război deschis?

Avatar
missile, launch, project rocket

Fotografie de DiceME pe Pixabay

Timp de citire: 6 minute
  • Statele Unite și aliații săi europeni s-au temut, pe bună dreptate, că atacul armatei israeliene asupra Consulatului Iranului de la Damasc, de pe 1 aprilie, în urma căruia au fost uciși mai mulți ofițeri iranieni de rang înalt, ar putea împinge Israelul și Iranul în pragul unor evenimente pe care cele două părți le-au evitat de zeci de ani: un război deschis.
  • Până acum, Iranul, cu o singură excepție, a folosit grupări aliate sau interpuse (proxy) pentru a ataca Israelul, în timp ce, de partea sa, Israelul a evitat atacurile aeriene pe teritoriul iranian.
  • Însă totul s-a schimbat pe 13 aprilie, când Iranul și-a început răspunsul militar, cu un atac pe scară largă asupra unor ținte de pe teritoriul Israelului, marea majoritate a dronelor și rachetelor lansate de Teheran fiind doborâte de anti-aeriana israeliană.
  • Despre semnificația evenimentelor petrecute până acum și posibilele desfășurări viitoare, scrie publicația Bloomberg, într-o analiză la cald.

Cum ar putea să arate un război între Iran și Israel?

Aproape de miezul nopții dintre sâmbătă și duminică, ora locală, Iranul și-a lansat atacul cu un roi de peste 100 de drone, care au zburat înspre Israel, potrivit datelor Forțelor de Apărare Israelului (Israel Defense Forces – IDF).

Singurul precedent în ceea ce privește un atac direct asupra teritoriului israelian din partea Iranului sau grupărilor afiliate a fost în 2018, când Teheranul a lansat rachete din Siria asupra pozițiilor israeliene din Înălțimile Golan.

Teheranul a transmis că atacul a cuprins și lansarea mai multor rachete de croazieră și balistice. Până la un moment dat, Israelul nu confirma prezența rachetelor balistice.

Era de așteptat ca Israelul să încerce să intercepteze toate lansările, grație sistemului său anti-aerian Iron Dome, unul dintre cele mai performante existente pe piața militară. De asemenea, era așteptat și ajutorul direct al SUA, după ce tocmai își reiteraseră ”sprijinul ferm” pentru securitatea Israelului.

Câteva detalii despre capacitățile militare de atac ale Iranului au fost publicate pe 11 aprilie într-o evaluare a Agenției de Informații pentru Apărare a SUA, care însă nu a făcut multă vâlvă în presă. Aceasta sugera, cu două zile înaintea atacului, că orice atac iranian asupra Israelului ar consta, cel mai probabil, într-o combinație de roiuri de drone și rachete.

”Capacitatea de lovire cu rachete a Teheranului este sporită din ce în ce mai mult de drone, servind drept principalul mijloc convențional de descurajare al regimului împotriva atacurilor asupra personalului și asupra teritoriului său”, scria agenția în raportul citat.

Potrivit documentului, Iranul are un ”inventar substanțial” de rachete balistice și de croazieră, capabile să lovească ținte aflate la 2.000 de kilometri, ceea ce înseamnă că Israelul este în raza lor de acțiune.

De acum, este de așteptat ca luptătorii israelieni să riposteze la atacul iranian, inclusiv prin flota de avioane de luptă F-35I Adir și F-15I.

Un F-35 aflat în dotarea IDF a intrat în istoria aviației când Forțele Aeriene Israeliene au anunțat, în luna noiembrie, că a doborât o rachetă de croazieră din sud-est care se îndrepta către spațiul aerian israelian.

Israelul a bruiat semnalele GPS din zona metropolitane a capitalei Tel Aviv la începutul acestei luni, în pregătirea unui atac iranian, eveniment care s-a repetat și pe 13 aprilie, după ce Iranul a început să lanseze primul roi de drone.

În continuare, o variantă de dezvoltare a conflictului arată că Iranul ar mai putea să direcționeze grupări afiliate pentru a desfășura militanți pe teren din Siria sau Liban înspre nordul Israelului.

O altă posibilitate ar fi războiul cibernetic.

În urmă cu mai bine de un deceniu, un malware cunoscut sub numele de Stuxnet a compromis operațiunile tehnologice de la o instalație de îmbogățire a uraniului din Iran, eveniment despre care există suspiciuni că ar fi fost o operațiune comună a serviciilor secrete din SUA și Israel, fără ca acest lucru să fi fost documentat complet.

La rândul său, Iranul a lansat atacuri cibernetice, cel mai important fiind o operațiune a unor hackeri afiliați regimului de la Teheran care a încercat să paralizeze computerele și alimentarea cu apă în două districte israeliene, potrivit Consiliului pentru Relații Externe.

Capacitățile militare israeliene și iraniene, față în față

Forțele Israelului sunt cu mult superioare celor ale Iranului când vine vorba de tehnologie.

De partea sa, Iranul dispune de stocuri masive de arme ieftine, dar eficiente în arsenalul său, printre care dronele Shahed sunt cele mai cunoscute, după utilizarea lor de către Rusia, în războiul său de agresiune împotriva Ucrainei.

Din 2022, de la declanșarea fazei active actuale a războiului ruso-ucrainean, Iranul a furnizat peste 1.000 de drone Shahed-136, UAV Shahed-131 și Mohajer-6, pentru a sprijini invadarea Ucrainei de către Rusia.

În luna mai a anului trecut, Iranul a început să asiste Rusia în înființarea unei unități de producție de drone Shahed-136 în Rusia, potrivit evaluării Agenției de Informații pentru Apărare a SUA, citat anterior.

Ca atare, este ușor de presupus că Iranul are un efectiv de drone unidirecționale de ordinul sutelor, dacă nu miilor de unități, pe care le-ar putea folosi pentru a ataca Israelul.

Pe partea de apărare anti-aeriană, Israelul va putea contracara rachetele balistice cu interceptoarele Arrow, în timp ce atacurile cu drone ar putea fi neutralizate cu sistemele de apărare aeriană ”Praștia lui David” (David’s Sling) sau cu un sistem nou, numit Drone Guard, realizat de compania israeliană ELTA Systems.

Aliații celor doi beligeranți și rolurile pe care le joacă în teren

Cei mai importanți aliați ai Iranului sunt milițiile șiite din Liban, Irak, Siria și Yemen, pe care le sprijină cu bani, arme și pregătire miltiară.

Milițiile libaneze Hezbollah sunt poziționate în așa fel încât ar putea juca cel mai important rol într-un eventual conflict deschis.

Hezbollah a purtat în repetate rânduri lupte cu Israelul, în nordul teritoriul israelian, lansând atacuri regulate cu rachete și mortiere în nordul Israelului de la izbucnirea războiul dintre Israel și grupul militant palestinian Hamas, susținut de Iran, în octombrie.

Arsenalul Hezbollah cuprinde peste 70.000 de rachete și proiectile, inclusiv rachete ghidate de precizie cu rază lungă de acțiune, potrivit informațiilor serviciilor secrete israeliene.

O escaladare a atacurilor milițiilor Hezbollah asupra Israelului ar putea testa cu severitate apărarea israeliană, într-o perioadă în care s-ar confrunta atât cu Iranul, cât și cu militanții palestinieni Hamas.

Singurul stat aliat oficial al Iranului în Orientul Mijlociu este Siria.

Totuși, este puțin probabil ca Siria președintelui Bashar al-Assad să fie de mare ajutor pentru Teheran, având în vedere că forțele guvernamentale de la Damas își continuă operațiunile militare pe propriul teritoriu, încercând încă să câștige controlul asupra întregii țări după izbucnirea războiului civil din 2011.

Iranul întreține relații foarte bune cu Rusia, deși războiul pe care Putin îl poartă în Ucraina îi limitează capacitatea de a ajuta eficient Teheranul, dar și cu China, care cumpără cantități importante de petrol iranian, în condițiile în care petrolul iranian rămâne sub sancțiunile internaționale dispuse de SUA și aliații săi.

De partea sa, Israelul are în Statele Unite cel mai important aliat.

Deja SUA a accelerat transporturile de muniții către Israel, pentru a ajuta lupta IDF împotriva Hamas.

În ce privește forțele americane aflate în Orientul Mijlociu, acestea cuprind două distrugătoare ale Marinei SUA care s-au mutat în estul Mediteranei la începutul lunii aprilie, potrivit unui oficial al Marinei: USS Carney și USS Arleigh Burke, ambele capabile de apărare aeriană.

La începutul războiului Israel-Hamas, Pentagonul și-a mutat cel mai nou portavion, Gerald R. Ford, alături de grupul său de luptă, în estul Mediteranei, însă, între timp, portavionul s-a deplasat înapoi spre SUA.

Șase zile mai târziu, pe 14 octombrie 2023, Secretarul Apărării Lloyd Austin a ordonat ca portavionul Dwight D. Eisenhower și grupul de nave-suport, inclusiv crucișătorul Philippine Sea și distrugătoarele Laboon, Mason și Gravely, să se deplaseze către estul Mediteranei, în condițiile izbucnirii războiului Israel-Hamas. Ulterior, acesta a primit misiuni în Marea Roșie, împotriva rebelilor yemeniți Houthi, acolo unde se află și în prezent.

Potrivit datelor armatei SUA, un contingent de 2.000 de pușcași marini au fost puși în alertă sporită pentru o potențială mobilizare.

Poziția delicată a statelor arabe din Orientul Mijlociu

Un război deschis între Israel și Iran ar pune multe dintre țările din regiune într-o poziție dificilă.

Patru țări arabe au încheiat acorduri de pace cu Israelul în 2020 și 2021, prin așa-numitele Acorduri Avraam (Bahrain, Emiratele Arabe Unite și, ulterior, Maroc și Sudan).

Este demn de subliniat faptul că semnarea acordurilor de normalizare a relațiilor cu Israelul s-a datorat tocmai lipsei de încredere în acțiunile Iranului, imprevizibilității acestora, dar și, desigur, clivajului religios dintre șiiți și suniți.

Oricum, este puțin probabil ca vreun stat arab să sprijine Israelul într-o confruntare împotriva unei țări musulmane, cu atât mai puțin împotriva uneia cu forța militară a Iranului.

Un element important este acela că Iranul și Arabia Saudită și-au restabilit anul trecut relațiile diplomatice, după o înghețare a acestora în ultimii șapte ani, printr-o intermediere a Chinei.

La rândul său, Arabia Saudită a explorat posibilitatea de a-și normaliza relațiile cu Israelul, ca parte a unui acord mai larg în care speră să obțină garanții de securitate din partea SUA, însă discuțiile au fost stopate după izbucnirea războiului Israel-Hamas.

În momentul de față, este puțin probabil să își propună implicarea într-un conflict iraniano-israelian, iar poziția sa cea mai probabilă ar fi chemarea părților beligerante la masa negocierilor și apelul la acestea să se abțină de la o confruntare militară.

scroll to top