Motto: „Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.”
Psalmul 11
Realitata arată că nu vom mai avea energie. Nici curent electric, nici gaze, nici căldura. Sunt explicatii!
În mediul extern avem:
- Cleștele energetic rusesc ce a fost gândit de acum 20 de ani este finalizat, Rusia furnizând aproximativ 50% din necesarul energetic al Europei (calculând importurile de cărbune, petrol și gaze).
- Green Deal, pe lăngă că ne mută sub un monopol mult mai de temut, cel față de metalele și pământurile rare pe care China le gestionează în proporție de peste 80%, face ca investițiile într-un megawatt să fie de căteva ori mai scump în regenerabile nesigure.
- Prețul certificatului de CO2 a crescut de la 17 euro acum 2 ani la peste 90 de euro zilele acestea.
- Tensiunile Federația Rusă – Ucraina resetează relațiile internaționale regionale din cauza sancțiunilor aplicate Moscovei (și vor mai fi și altele) și a stopării iminente a fruxurilor energetice, țările securizându-și energia produsă și stopând exporturile.
- UE a demarat construcția mai multor terminale care pot primi vase cu gaz natural lichefiat (LNG) și a le injecta in conducte pentru a suplini lipsa gazului rusesc.
Pe plan intern avem:
- Lipsa investițiilor în ultimii 30 de ani în energia securitară face ca perioada de viață a capacităților rămase să fie de maxim 5 ani.
- Randamentele capacităților de energie securitară sunt din ce în ce mai mici din cauza uzurii fizice si morale.
- Randamentele capacităților regenerabile sunt mult mai mici decât ale oricărei capacități securitare existente.
- Costurile de transport și distribuție (stabilite de ANRE) au devenit nejustificat de mari.
- Vechimea sistemului de transport și distribuție de energie (gaz și energie electrică) duce la creșterea pierderilor tehologice la peste 30% (pe care noi le plătim).
- Piețele de energie (OPCOM si BRM) sunt defectuos organizate, prost reglementate și nesupravegheate corespunzător de ANRE.
- Extracția gazelor din Marea Neagră devine imposibilă în actuala conjunctură regională, după 10 ani de tergiversare a legislatiei în Parlament.
- România a devenit importator net de energie electrică în ultimii 3 ani.
- România și-a crescut importurile de gaze de trei ori în ultimul an și jumătate.
- Energia se află pe mâna unor impostori care nu pricep cum se produce (extrage) și transporta energia.
- Politizarea a avut ca scop racordarea la banii publici a firmelor căpușe care cresc prețurile energiei.
- Plecarea specialistilor din sistem.
- Scăderea voită a extracției de gaze chiar înainte de începerea crizei.
- Scoaterea de către Ministerul Energiei a Romgazului din proiecte internaționale (terminalul LNG de la Alexandroupolis și din 3 perimetre de extracție din Slovacia și 2 din Polonia.
- Industria energetică a ajuns în starea de corupție endemică.
- Există hidrocentrale terminate în proporție de peste 95%, dar aflându-se pe niște lacuri de acumulare unde un potențat al partidului a concesionat luciul de apă, s-a găsit repede un ONG să protejeze flora și fauna și aceste hidrocentrale nu se doresc a mai fi finalizate.
- Prețurile energiei au crescut și de 10 ori pentru mulți consumatori (în special cei industriali)
Ce înseamnă toate acestea? Dacă vom avea temperaturi sub -15 grade (destul de puțin probabil anul acesta, după cum arată prognoza meteo) este posibil să intrăm în black-out. Oricum sărăcia energetică națională se va intensifica prin ieșirea din funcțiune a multor capacități pe cărbune și gaz, adică securitare. Culmea este că ministerul vrea sa le înlocuiască în special cu regenerabile. Mai adăugăm și faptul că peste 3 ani, Reactorul 1 de la Cernavodă intră în reparații capitale, ceea ce înseamnă o lipsă de 720 MWh.
Se anuță și secetă pentru urmatoarea perioadă, ceea ce înseamnă că Hidroelectrica nu va mai avea ce uzina, ceea ce poate însemna o lipsă de 1500 MWh începând cu aprilie. Mai amintesc că lacurile de acumulare nu au mai fost decolmatate de 30 de ani și că instalațiile sunt uzate fizic și moral, dar actuala conducere visează să monteze panouri fotovoltaice pe lacuri.
La capitolul energie termică situația este disperată: Oradea gestionează singurul SACET care nu are probleme majore, restul de 46 pot intra în faliment din cauza indeciziei politice din consiliile municipale și primării, din cauza indeciziei politice centrale care a înfluențat ANRE-ul, din cauza ministerului care nu se preocupă deloc de acesată ramura a energeticii și care este extrem de importantă deoarece aproximativ 10% din SEN estă ținut de termocentralele ce produc și energie termică.
Pe surse, deci informația este neconfirmată, am aflat că într-o vizită la Riyadh, oficialii români au semnat un contract de LNG. Cunoscând că prin Bosfor vasele cu LNG nu pot trece și că Romgazul s-a retras din proiectul terminalului de la Alexandroupolis, cel mai aproape de România, ne punem întrebarea cum vor ajunge aceste gaze în sistemul nostru național. Nu ar fi prima dată când se semnează un astfel de contract: primul a fost semnant sub Radu Vasile de un nătărau care nu avea habar de „amănuntul” cu restricțiile din cele două strâmtori turcești.
Într-un viitor apropiat nu vom mai avea de unde să importăm gaze, nu vom mai avea de unde să importăm energie electrică, nu vom mai avea cu ce să producem energia necesară.
Toate aceste duc la creșterea prețului la orice MW produs. Prețurile industriale cresc. Prețurile de producție în agricultură și industria alimentară cresc. Prețul transportului crește.
O adevărată apocalipsă energetică ne așteaptă!
