Minte-mă frumos! Oficialii UE s-au săturat de greenwashing. Companiile “înfloresc” adevărul despre mediu și durabilitate

Oficialii europeni au prezentat propuneri menite să oblige companiile să susțină cu dovezi științifice afirmațiile de protecție a mediului și de durabilitate pe care le fac cu privire la produsele de consum, ca parte a unui amplu efort de reglementare. Acesta, precum eforturile similare în domeniul tehnologiei, ar putea crea precedente pentru normele corporative din alte părți ale lumii, anunță Wall Street Journal.

Comisia Europeană, organismul executiv al blocului comunitar, a propus miercuri o legislație care vizează ceea ce criticii au definit în linii mari drept “greenwashing”/”spălare ecologică”, anunță Normele vizează etichetarea ecologică, cum ar fi afirmațiile conform cărora un produs a fost fabricat din materiale reciclate sau cu emisii neutre de carbon.

Companiile mint frumos

Comisia a declarat că o serie de declarații de mediu ar trebui să fie verificate în mod independent și susținute de dovezi științifice. Propunerile fac parte dintr-un efort mai amplu al UE, despre care oficialii afirmă că vizează facilitarea alegerii de către consumatori a produselor durabile din punct de vedere ecologic.

Grupurile de apărare a consumatorilor au declarat că legislația ar trebui să contribuie la soluționarea unei probleme pe care o consideră omniprezentă în cadrul companiilor, în contextul în care guvernele, investitorii și consumatorii fac presiuni pentru produse mai durabile din punct de vedere ecologic.

Declarațiile de mediu sunt adesea vagi sau înșelătoare, spun oficialii implicați în elaborarea normelor, iar consumatorii au la dispoziție puține instrumente pentru a determina dacă o declarație este justificată.

Modelul european, bun de preluat pe mapamond

Legislația, dacă va fi adoptată, ar putea avea efecte dincolo de Europa. Reglementările adoptate în UE, o piață de aproximativ 450 de milioane de persoane, au adesea ca rezultat schimbări mai ample la nivel mondial, deoarece companiile globale preferă să evite să lucreze sub mai multe seturi de reguli.

Propunerile de etichetare fac parte din eforturile mai largi ale blocului pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, care includ o sumedenie de acte legislative care vizează emisiile vehiculelor, energia regenerabilă și alte inițiative.

Legile propuse trebuie să fie negociate și aprobate de țările membre și de Parlamentul European înainte de a deveni lege, deci ar putea suferi modificări în timpul acestui proces.

Grupul european de apărare a consumatorilor BEUC a declarat recent că normele de etichetare ecologică ar trebui să aibă o contribuție importantă la tranziția ecologică a blocului.

“Trebuie să rezolvăm problema greenwashing-ului (“spălării” ecologice) de la sursă”,

a declarat Monique Goyens, directorul general al grupului, citată de Wall Stree Journal.

Aceasta a declarat că stabilirea unor reguli clare pentru etichetarea ecologică ar trebui să ajute consumatorii să ia decizii mai bune, recompensând în același timp companiile care depun eforturi pentru a-și face produsele și serviciile mai durabile.

Ce este greenwashing-ul?

Greenwashing-ul este procesul de transmitere a unei impresii false sau a unor informații înșelătoare cu privire la modul în care produsele unei companii sunt ecologice. Greenwashing-ul implică o afirmație nefondată pentru a înșela consumatorii și a-i face să creadă că produsele unei companii sunt ecologice sau au un impact pozitiv mai mare asupra mediului decât au în realitate.

În plus, “spălarea ecologică” poate apărea atunci când o companie încearcă să sublinieze aspectele durabile ale unui produs pentru a umbri implicarea companiei în practici dăunătoare mediului.

Cunoscută și sub numele de “strălucire ecologică”, “greenwashing” este o încercare de a profita de cererea tot mai mare de produse ecologice, fie că acestea sunt mai naturale, mai sănătoase, fără substanțe chimice, reciclabile sau mai puțin consumatoare de resurse naturale.

Mai recent, unii dintre cei mai mari emițători de dioxid de carbon din lume, cum ar fi companiile energetice convenționale, au încercat să se prezinte drept campioni ai mediului. Produsele sunt “spălate” în mod ecologic printr-un proces de redenumire, rebranduire sau reambalare a acestora. Produsele ecologizate pot transmite ideea că sunt mai naturale, mai sănătoase sau mai lipsite de substanțe chimice decât mărcile concurente.

De unde vine termenul de greenwashing?

Realizată prin utilizarea imaginilor de mediu, a etichetelor înșelătoare și prin ascunderea compromisurilor, greenwashing este un joc de cuvinte cu termenul “whitewashing”, care înseamnă utilizarea de informații false pentru a ascunde în mod intenționat o faptă greșită, o eroare sau o situație neplăcută în încercarea de a o face să pară mai puțin rea decât este.

Termenul își are originea în anii 1960, când industria hotelieră a conceput unul dintre cele mai flagrante exemple de greenwashing. Aceștia au plasat anunțuri în camerele de hotel prin care îi rugau pe oaspeți să își refolosească prosoapele pentru a salva mediul înconjurător. Hotelurile s-au bucurat de beneficiul reducerii costurilor de spălare.

Termenul însuși de “greenwashing” a fost inventat de Westerveld în 1986 pentru a evidenția organizațiile care au cheltuit mai multe resurse pentru a anunța că sunt ecologice decât timpul efectiv petrecut pentru a face produsele și organizația lor ecologice.

Minciuna din spatele greenwashing

Companiile s-au angajat în activități de ecologizare prin comunicate de presă și reclame care promovează energia curată sau eforturile lor de reducere a poluării. În realitate, este posibil ca societatea să nu își ia un angajament semnificativ față de inițiativele ecologice.

Pe scurt, companiile care fac afirmații nefondate conform cărora produsele lor sunt sigure pentru mediu sau oferă anumite beneficii ecologice sunt implicate în spălarea ecologică.