Închide

OPINIE Otilia Nuțu: Sancțiunea inteligentă: plafonarea prețului gazelor de import din Rusia

Avatar
european union, gas prices, russian flag

Fotografie de Alexey_Hulsov pe Pixabay

Timp de citire: 4 minute
Autor: Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie și infrastructură la Expert Forum, pentru contributors.ro

Ideea plafonării la nivel european a prețului gazelor naturale importate din Rusia nu e o idee nouă după 24 februarie (a apărut ca opțiune de analizat și în planul Repower EU din 18 mai), dar acum, cred eu, se poate pune și în practică mult mai ușor și cu efecte imediate.

  1. Știm deja că UE importă aproape 40% din gaz din Rusia, așadar, ne considerăm foarte dependenți de gazul rusesc. Mult mai puțin se discută de faptul că, la rândul ei, UE reprezintă peste trei sferturi din exporturile totale de gaz rusesc. Dacă reușim să vorbim pe o singură voce în relația cu Gazprom, suntem cel puțin pe poziții egale de negociere. Suntem noi dependenți de ei, dar și ei de noi, ba chiar în mai mare măsură. Tactica Gazprom – pe care am văzut-o chiar lunile acestea la lucru, dar a fost aplicată dintotdeauna – e să ”joace” câte o țară contra alteia, împiedicând o poziție comună la nivel european. Din cauza dependenței de exporturile către UE, Gazprom își poate permite oprirea totală doar selectiv, țară cu țară, șantaj punctual, cu care ne va lovi doar atunci când ne doare mai tare; pur și simplu, lovitura închiderii totală a robinetului către Europa ar fi mult mai puternică pentru Kremlin decât pentru noi. De altminteri, Gazprom taie gazul lunile acestea în diverse țări într-un fel în care chiar are de câștigat. Reduce puțin cantitatea livrată (nu-i o problemă să te joci cu 1-2-3 miliarde de metri cubi, care contează pentru câte o țară mică luată individual, față de exporturile totale ale Gazprom către UE de 150), dar prețurile gazului din restul de contracte, în cea mai mare parte legate de prețurile spot, sar rapid în sus și Gazprom încasează per total mai mult.
  2. Dacă interzicerea totală a importurilor de gaz rusesc e mai dificilă, pentru că întotdeauna se va găsi câte un stat care să spună că ar fi lovit prea dur economic și nu se poate obține consens la nivel european, alternativa inteligentă e să găsim o măsură la care nimeni n-are argumente legitime să se opună. Până la urmă, populiștii pro-Putin din diverse state membre n-au alt argument decât faptul că ”supărarea” Rusiei ar însemna energie mai scumpă sau lipsă pentru consumatorii proprii. Asta e retorica lui Orban: avem nevoie de energie ieftină și sigură, UE nu ne ajută, să nu supărăm Rusia. Dar cum s-ar putea opune pe față la o condiție a Comisiei să se plafoneze prețul gazului de import al Gazprom? Mai mult: cum mai poate da vina Orban pe Bruxelles că nu ține cont de nevoile poporului maghiar și ale economiei maghiare?
  3. În toată această poveste, Gazprom și-a tăiat singur craca de sub picioare în două feluri. Primul, a încălcat unilateral contractele în vigoare solicitând plata în ruble de la clienții săi. De asta zic că e mai ușor să plafonăm acum prețul decât ar fi fost înainte. Nu există niciun motiv pentru care Comisia să aibă vreun scrupul să plafoneze prețurile chiar în contractele existente, atâta timp cât e clară lipsa de scrupule de partea cealaltă și nerespectarea înțelegerilor contractuale. Al doilea, Gazprom nu ne-a creat doar nouă probleme încă din toamna trecută limitând drastic livrările pe conducte (cu excepția Nord Stream și Turk Stream) și vânzând din vară gaz din depozitele de înmagazinare din Europa – de aceea am intrat în iarnă cu prea puțin gaz și au explodat prețurile. Gazprom a putut face asta doar umplându-și acasă propriile depozite, care și acum sunt pline ochi. Gazprom pur și simplu nu mai are unde înmagazina gazul pe care îl extrage, nu mai are unde vinde și n-o face deja (vinde la capacitate maximă spre Turcia, Belarus, China, LNG etc. dar de mai mult n-are conducte și infrastructură). Așa că va fi pus în fața a două variante: fie închide bună parte din producție, fie vinde europenilor în termenii și la prețurile impuse unitar la nivel european. Reducerea producției existente costă enorm, sondele închise se pot redeschide cu greu și durează, deci Gazprom n-are altă șansă decât să accepte prețul dictat de europeni. Acesta e, de altminteri, și motivul pentru care embargoul pe gazul rusesc chiar pe termen limitat ar fi fost o sancțiune devastatoare.
  4. Ne-am uitat cu îngrijorare până acum cum, deși cantitățile de gaz rusesc importate în UE scad, profiturile Gazprom cresc din cauza prețurilor uriașe. Practic, impunând un plafon de preț (sper eu, suficient de jos, atât în beneficiul consumatorilor europeni, cât și usturător pentru Rusia) limităm dramatic și capacitatea Kremlinului de a-și finanța în continuare măcelul odios din Ucraina.

E timpul să jucăm și noi ”la rupere”, pentru că realmente avem cu ce. Kremlinul nu ezită decât când întâmpină opoziție puternică, nu se oprește când vede de partea cealaltă slăbiciune și atitudine împăciuitoare. Sancționarea importurilor de gaz rusesc într-o formă care să unească realmente Europa e într-adevăr lovitura cea mai puternică pe care o putem administra ca să oprim odată agresiunea teroristă a Rusiei asupra Ucrainei și întregii lumi. Totodată, asta înseamnă o lovitură la costuri cât mai mici pentru europeni, riscul de ”dezangajare” față de Ucraina e major dacă oamenii vor ajunge mai preocupați că nu-și pot permite factura la energie sau inflația.

scroll to top