Cel mai recent studiu al cercetătorilor în științele mediului de la Universitatea din Copenhaga arată că poluarea aerului din galeriile metroului capitalei daneze este mai mare chiar decât pe cele mai poluate zone de șosea de la suprafață, potrivit raportului citat de Euronews.
Noile măsurători ale oamenilor de știință danezi au arătat concentrații de particule microscopice în subteranele de la metrou de 10 până la 20 de ori mai mari decât cele de lângă Piața Primăriei, considerată îndeobște una dintre cele mai poluate zone ale orașului.
”Măsurătorile noastre arată că metroul este, probabil, cel mai poluat spațiu public din Copenhaga, în care oamenii sunt expuși la cele mai mari concentrații de factori poluanți ai aerului”, spune profesorul Matthew Johnson, autorul principal al studiului citat.
Este doar unul dintre numeroasele studii efectuate în ultimii ani care au analizat poluarea din subteranul galeriilor prin care circulă trenurile urbane.
Agenția Franceză pentru Alimentație, Mediu, Sănătate și Siguranță Ocupațională a constatat că aerul din galeriile metrourilor franceze este de trei ori mai poluat decât aerul de la suprafață. De asemenea, cercetările efectuate în metroul londonez au descoperit particule metalice ultrafine suficient de mici pentru a ajunge, prin sistemul respirator și circulator, în sângele oamenilor.
Explicația principală: efectul de ”cutie”
Profesorul Frank Kelly este șeful Grupului de Cercetare a Mediului de la Imperial College London – un centru global dedicat cercetării poluării aerului.
El se referă la problema poluării din sistemele de galerii de metrou introducând termenul de ”efect de cutie”.
”Imaginați-vă că poluarea generată de un anumit poluator este introdusă într-un volum relativ mic de aer, care este sistemul subteran al galeriilor de metrou. De cealaltă parte, poluarea generată la suprafață se disipă într-un volum enorm de aer, deci se diluează destul de repede”, explică el.
Un studiu din 2020 a analizat întregul sistem de metrou londonez din perspectiva poluării. Concluzia a fost aceea că, cu cât linia de metrou este amplasată la o adâncime mai mare, cu atât galeriile sunt mai poluate.
Totul se rezumă la lipsa de ventilație – o problemă despre care multe municipalități care operează rețele de metrouri au cunoștință și încearcă din greu să o rezolve.
De unde vine poluarea din metrou?
Cea mai mare problemă legată de poluarea aerului din sistemele de galerii este legată de indicatorul PM2,5, care reprezintă prezența în aer a particulelor microscopice cu un diametru mai mic de 2,5 microni.
În metroul londonez, această poluare este alcătuită, mai ales, din particule metalice – în primul rând fier și cupru. Acestea sunt generate de frecarea roților pe șine.
O cantitate mică de particule poluante este generată la contactul dintre pantografele metroului și linia de contact electrificată.
Profesorul Kelly spune că poluarea din metroul londonez este una particulară, dată de specificul trenurilor și sistemelor de propulsie folosite, iar alte sisteme de metrouri nu au aceleași probleme.
Au însă, desigur, altele.
În unele rețele de metrou, rulează trenuri cu roți care au în componență cauciuc, care, prin frecarea cu șinele, eliberează alte tipuri de particule poluante.
Cât de îngrijorătoare trebuie să fie poluarea de la metrou?
Profesorul Kelly spune că aceasta este întrebarea-cheie a întregii discuții, iar răspunsul la aceasta ar putea să schițeze viitorul acestui mod de locomoție urbană.
Majoritatea cercetărilor efectuate cu privire la efectele calității aerului asupra sănătății au fost efectuate în aerul atmosferic, însă natura poluării subterane este cu totul diferită și, deocamdată, învăluită în destul mister.
”Cercetătorii încă nu s-au pus de acord dacă poluarea de la metrou este foarte dăunătoare sănătății noastre, oarecum dăunătoare sau dacă eventualele consecințe sunt nesemnificative. Bunul simț comun ar sugera că există un anumit impact asupra sănătății publice, dar chiar nu putem spune cu certitudine în ce măsură”, spune profesorul Kelly.
În prezent se desfășoară studii de sănătate publică raportate la poluarea din metroul londonez, pentru a determina efectul asupra sănătății călătorilor cu afecțiuni pulmonare și care sunt mai sensibili la poluarea aerului. De asemenea, studiile analizează și dosarele medicale ale personalului care lucrează la metrou, în special al celor care nu muncesc în interiorul garniturilor, ci în galeriile subterane, așa cum sunt agenții de securitate.
Profesorul Kelly spune că, cel mai probabil, răspunsul la marea întrebare nu va putea fi dat chiar foarte curând, oricum nu în mai puțin de un an.
Soluții optime? Nu prea există…
Mulți s-ar putea gândi că utilizarea mașinilor personale ar fi varianta cea mai bună pentru a scăpa de poluarea de la metrou. Totuși…
”Este destul de limpede dovedit că poluarea aerului de deasupra solului este dăunătoare pentru sănătatea oamenilor, știm asta cu certitudine”, spune profesorul Kelly.
El spune însă că, dacă stai în trafic în mașina personală, ești poluat la greu de țeava de eșapament a mașinilor care circulă în fața ta, cu excepția cazului în care ai pus sistemul de climatizare pe modul ”recirculare”.
Unele dintre cele mai poluate zone ale marilor orașe sunt cele în care traficul se desfășoară lent, iar motoarele mașinilor funcționează, practic, degeaba, pentru o perioadă lungă de timp. Poluarea este și mai gravă pe acele tronsoane de drumuri care sunt frecventate de vehicule comerciale grele, cu motoare propulsate cu motorină.
”Navetele în trafic intens nu sunt nicidecum o alternativă pe care ar fi de dorit să o alegem față de orice altă expunere la poluanți, cu atât mai mult dacă facem comparația cu metroul”, spune profesorul Kelly.
În mod evident, cel mai bine este să ne deplasăm în cel mai puțin poluant mod, iar metroul este o variantă acceptabilă și cu un viitor cert.
”Trebuie să-l păstrăm, să-l folosim și – încă ceva – să-l îmbunătățim”, conchide el.
