Revoluția alimentară | Impactul cărnii de laborator asupra mediului. Ce e oare mai dăunător? ANALIZĂ

• Carnea pe bază de celule, deseori prezentată ca o alternativă durabilă la producția tradițională de carne, a atras atenția pentru potențialul său de a reduce necesarul de apă, teren și antibiotice asociate cu creșterea animalelor.
• Cu toate acestea, o analiză recentă realizată de cercetătorii de la Universitatea Davis din California sugerează că extinderea producției de carne pe bază de celule ar putea avea un impact mai semnificativ asupra mediului decât se credea anterior.
• Acest articol examinează concluziile studiului, luând în considerare în același timp literatura științifică mai largă privind beneficiile pentru mediu ale cărnii cultivate pe celule.

Oamenii de știință de la University of California Davis susțin că analizele anterioare ale emisiilor de carbon asociate cu carnea produsă pe bază de celule au fost eronate. Ei spun că au fost utilizate tehnologii și materii prime nerealiste, ceea ce a dus la o supraestimare a beneficiilor de mediu ale sectorului.

Studiul evidențiază utilizarea hidrolizatului de cianobacterii ca materie primă pentru cultivarea celulelor animale. Hidrolizatul de cianobacterii este o sursă de zahăr fermentabil (aminoacizi). Hidrolizații pot susține creșterea celulară și permit adaptarea celulelor la medii de cultură fără ser. Acest lucru este important, deoarece mediile de cultură utilizate în primele culturi de celule de origine animală erau compuse din ser uman sau ser fetal de bovine.

Cercetarea afirmă ferm:

“După cunoștințele acestor autori, aceasta nu este o tehnologie sau o materie primă care este utilizată în prezent pentru proliferarea celulelor animale și nici nu este una care să fie aproape de fezabilitate, având în vedere provocările tehnice actuale ale producției de carne pe bază de celule animale”.

În plus, cercetătorii subliniază că procesul de purificare, în special eliminarea endotoxinelor eliberate de bacterii, contribuie “semnificativ” la costurile economice și de mediu ale producției de carne pe bază de celule.

Carnea artificială, de până la 25 de ori mai poluantă decât carnea de vită

Aceștia spun că utilizarea unor medii de creștere foarte rafinate, care depind de combustibili fosili, ar putea duce la emisii substanțiale de CO2. Studiul estimează că fiecare kilogram de carne pe bază de celule, presupunând utilizarea continuă a mediilor de creștere rafinate, produce între 246 și 1.508 kilograme de emisii de CO2.

În consecință, cercetătorii estimează că potențialul de încălzire globală al cărnii pe bază de celule este de 4 până la 25 de ori mai mare decât cel al cărnii de vită cu amănuntul!

Studii care susțin avantajele cărnii pe bază de celule

În timp ce studiul ridică preocupări valide, este esențial să se ia în considerare literatura științifică mai largă privind beneficiile de mediu ale cărnii pe bază de celule. Numeroase studii au arătat avantajele potențiale ale acestei tehnologii.

În 2020, firma de consultanță în domeniul sustenabilității Quantis și organizația de cercetare în domeniul mediului CE Delft au evaluat impactul cărnii pe bază de celule în comparație cu producția convențională de carne de vită asupra mediului. Studiul a constatat că această carne pe bază de celule are un impact semnificativ mai mic asupra mediului în mai multe categorii:

• S-a constatat că producția de carne pe bază de celule produce cu 78-96% mai puține emisii de gaze cu efect de seră decât producția de carne de vită, în funcție de metoda de producție și de sursele de energie utilizate.
• Studiul a arătat că carnea pe bază de celule necesită cu 99% mai puțin teren în comparație cu producția de carne de vită, contribuind astfel la atenuarea defrișărilor și a pierderii habitatelor.
• S-a constatat că carnea pe bază de celule utilizează cu 82-96% mai puțină apă în comparație cu producția de carne de vită, ceea ce reduce în mod semnificativ problemele legate de deficitul de apă.

În 2021, cercetătorii de la Universitatea din Oxford au examinat impactul asupra mediului al producției de carne pe bază de celule folosind o analiză comparativă a ciclului de viață și au obținut rezultate similare cu cele din studiul Quantis și CE Delft:

• S-a estimat că producția de carne pe bază de celule produce cu 90% mai puține emisii de gaze cu efect de seră în comparație cu producția de carne de vită.
• Carnea pe bază de celule ar putea reduce utilizarea terenurilor cu 90%, contribuind la conservarea habitatelor naturale și a biodiversității.
• Suprafețele de teren eliberate ar putea fi utilizate pentru reîmpădurire, protejarea biodiversității și reîmblânzirea, toate acestea permițând naturii să se regenereze și să absoarbă mai mult CO2.
• Studiul a constatat că, potrivit estimărilor studiului, carnea pe bază de celule ar reduce consumul de apă cu 93% în comparație cu producția de carne de vită, atenuând stresul hidric în regiunile afectate de consumul de apă din agricultură.

În plus față de aceste constatări, ar fi evitate deșeurile de origine animală și pesticidele utilizate în agricultura animală, ceea ce ar putea reduce poluarea solului, zonele moarte ale oceanelor, contaminarea apelor subterane și proliferarea algelor.

De asemenea, instalațiile locale de producere a culturilor au potențialul de a reduce poluarea cauzată de transportul terestru și de transportul maritim.

Protecția faunei marine și a mării

Iar beneficiile nu se opresc la carne. Cultivarea peștelui de cultură și a produselor din fructe de mare ar putea contribui substanțial la protejarea mărilor și a faunei marine sălbatice. Potrivit ProVeg International, în prezent, peste 90% din stocurile de pește sunt considerate supraexploatate, exploatate sau aproape de punctul de nesustenabilitate.

Jasmijn De Boo, vicepreședinte al ProVeg International, a declarat, citat de FoodBev.com:

“O schimbare globală către produse din pește și fructe de mare cultivate ar atenua daunele enorme provocate de pescuit și acvacultură, oferind în același timp oceanelor noastre posibilitatea de a se regenera”.

Organizația afirmă că, în total, 12% din producția totală de pește la nivel mondial (aproximativ 20 de milioane de tone) este utilizată pentru hrana animalelor și pentru uleiul de pește.

Prin producerea fructelor de mare în condiții controlate de laborator, producătorii elimină necesitatea practicilor tradiționale de pescuit sau de acvacultură care contribuie la pescuitul excesiv, la distrugerea habitatelor și la poluare. Nu este nevoie de nave de pescuit de mari dimensiuni, ceea ce reduce emisiile de dioxid de carbon și capturile accidentale de specii nevizate.

În plus, ProVeg afirmă că utilizarea antibioticelor și a substanțelor chimice industriale în acvacultură poluează apele și poate încuraja apariția unor tulpini bacteriene rezistente la medicamente care ar putea prezenta un risc pentru oameni. Procesul de cultivare reduce la minimum eliberarea acestor substanțe chimice dăunătoare în oceane, conservând ecosistemul marin delicat.

Sănătatea umană

Pe lângă aceste avantaje de mediu, producția de carne pe bază de celule poate fi benefică pentru sănătatea umană, deoarece riscul de contaminare cu agenți patogeni precum Listeria, E. Coli sau Salmonella este mult redus, dar un avantaj îl reprezintă și o scădere a bolilor zoonotice precum gripa porcină, gripa aviară și Covid-19.

Acești agenți patogeni pot contamina carnea în timpul etapelor de creștere, sacrificare și procesare, însă în cazul producției de carne pe bază de celule, întregul proces are loc într-un mediu controlat și nu există contact direct cu animalele vii, reducând astfel foarte mult riscul de contaminare.

Acest avantaj devine și mai critic având în vedere frecvența tot mai mare a focarelor de boli la nivel mondial și potențialul unor viitoare pandemii.

La fel ca în cazul tuturor inovațiilor, procesul de cultivare va fi probabil optimizat în timp, pe măsură ce tehnologia avansează, ceea ce ar putea crește și mai mult eficiența și reduce costurile producției de carne pe bază de celule, concluzionează analiza The Cell Base.