”Un raport epocal” | Au fost calculate costurile atingerii obiectivelor climatice, iar veștile sunt devastatoare

France Stratégie, un organism cu rol consultativ care funcționează pe lângă Cabinetul premierului de la Paris, a publicat în această săptămână un raport detaliat privind costurile economice ale îndeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris privind schimbările climatice. Potrivit datelor, Franța ar trebui să cheltuiască 66 de miliarde de euro anual, până în 2030, pentru a-și atinge obiectivele climatice fixate pentru acea dată, banii la buget putând fi obținuți fie prin creșterea datoriilor publice, fie prin impozitarea celor cu averi sau venituri mari, notează publicația Euractiv.com.

Ministrul Industriei din guvernul francez, Roland Lescure, a salutat apariția raportului, catalogându-l drept ”epocal”.

”Acest raport va rămâne un reper epocal în ceea ce privește economia schimbărilor climatice, la fel cum s-a întâmplat cu celebrul raport Meadows”, a spus el.

Raportul Meadows, publicat în 1972 sub titlul ”Limitele creșterii”, a fost realizat de patru cercetători americani în domeniile economiei, ecologiei și științelor sociale, fiind prima lucrare științifică în care au fost teoretizate limitele creșterii economice în contextul schimbărilor climatice și al caracterului finit al resurselor disponibile pe planetă.

Potrivit raportului celor de la France Stratégie, acțiunea climatică va costa Franța o sumă de cel puțin 66 de miliarde de euro anual, până în 2030. Din această sumă, 48 de miliarde de euro vor trebui cheltuite pentru renovarea clădirilor – fie că sunt de clădiri cu funcțiune de business, clădiri rezidențiale sau clădiri publice. Alte 7 miliarde de euro pe an vor trebui investite în domeniul energetic, în timp ce 3 miliarde de euro pe an vor trebui cheltuite pentru reformarea sectorului transportului rutier.

Marea problemă este că o mare parte a acestor investiții va trebui să fie asigurată de gospodăriile individuale, mai notează raportul.

De pildă, trecerea de la o mașină cu motor termic la una electrică sau renovarea și eficientizarea energetică a locuinței sunt investiții private, iar costurile lor ar scoate din conturile gospodăriilor franceze o sumă echivalentă cu salariile pe un an ale celor din clasa de mijloc și salariul pe doi ani pentru mulți alți francezi care au câștiguri mai mici.

”Dacă nu vom aborda cu responsabilitate chestiunea justiției sociale pe parcursul acestei tranziții, vom ajunge întâi la eșec, iar apoi la abandonarea ei”,

a declarat Cécile Duflot, președinta subsidiarei franceze a organizației Oxfam și fostă ministră pentru Egalitate Teritorială și Locuințe în Cabinetul condus de Jean-Marc Ayrault, între 2012 și 2014, invitată la prezentarea raportului.

Pentru ca tranziția ecologică să nu se încheie cu un eșec, va fi necesară finanțarea acesteia din fonduri publice în valoare de 25-34 de miliarde de euro anual, se mai arată în raport.

În vederea asigurării finanțării din surse publice, raportul propune redirecționarea finanțelor publice de la economia combustibililor fosili către energie curată.

Chiar și așa, s-ar putea să nu fie suficient, crede Jean Pisani-Ferry, un cunoscut economist francez și principalul autor al raportului. Prin urmare, spune el, Franța ar trebui să se îndatoreze în proporție de 10% din PIB la nivelul anului 2030 și chiar de 25% în 2040, adaugă raportul.

Potrivit lui Pisani-Ferry, sunt puține indicii că Uniunea Europeană va respinge creșterea suplimentară a datoriilor dacă aceste sume vor fi direcționate spre tranziția climatică, mai ales că în trecut

”… au fost multe motive stupide pentru a crește datoriile publice, iar climatul nu a fost niciodată unul dintre acestea”.

O altă soluție pe care o recomandă autorii raportului este taxarea temporară asupra activelor financiare ale celor mai bogate gospodării din Franța, idee respinsă instantaneu de ministrul Economiei, Bruno Le Maire. Într-un interviu pentru postul RTL, el a spus că impunerea unei noi taxe nu reprezintă o soluție. În schimb, el spune că varianta optimă ar fi reconfigurarea investițiilor publice după criterii ecologice.

Pe lângă schemele de finanțare publică, raportul recomandă trei măsuri suplimentare: înlocuirea tehnologiilor existente cu altele ecologice, înlocuirea capitalului cheltuit pe combustibili fosili și reducerea consumului de energie.

În ceea ce privește situația tranziției energetice în Uniunea Europeană, raportul trage un îngrijorător semnal de alarmă:

”UE nu poate fi o campioană a tranziției climatice, a multilateralismului și a virtuților fiscale, toate în același timp!”

Raportul precizează că poziția UE este destul de fragilă, în condițiile în care prețurile ridicate la energie și concurența tot mai dură a Statelor Unite ale Americii nu îi conferă avantajele competitive de care ar avea nevoie.

Prin urmare, raportul solicită regândirea regulamentelor fiscal-bugetare ale UE, Jean Pisani-Ferry afirmând că statelor membre ar trebui să li se acorde mai multă marjă de libertate în ceea ce privește cheltuielile la nivel național, îndeosebi dacă acestea vizează măsuri care contribuie la tranziția ecologică.