Paris 2024: Este posibil ca găzduirea Jocurilor Olimpice să stimuleze economia?
Pe măsură ce ne apropiem de Jocurile Olimpice și Paralimpice de la Paris din 2024, Euronews analizează dacă mega-evenimentele sportive aduc cu adevărat un impuls economic orașului și țării gazdă sau dacă nu cumva costă mai mult decât merită.
Mulți parizieni nu sunt foarte mulțumiți de faptul că orașul lor va găzdui Jocurile Olimpice de vară din acest an.
În ciuda dorinței președintelui Emmanuel Macron de a transforma evenimentul într-o “sărbătoare populară”, biletele de minimum 2.700 de euro pentru a participa la ceremonia de deschidere și costul de câteva sute de euro pentru a merge să vezi aproape oricare dintre evenimente ar putea, pentru prima dată, să le dea francezilor un motiv întemeiat să se plângă.
Cu toate acestea, mulți s-au grăbit să amintească vechiul adagiu conform căruia Jocurile Olimpice ar trebui să aducă un impuls atât de necesar economiei franceze în vremuri de inflație și de criză a costului vieții, deoarece turiștii și investitorii vin în capitală.
Dar, în condițiile în care previziunile privind beneficiile economice ale Jocurilor Olimpice sunt departe de a fi sigure, Euronews Business a decis să analizeze dacă acestea vor fi într-adevăr o investiție financiară sănătoasă pentru Paris și pentru Franța în ansamblu.
Rata slabă de rentabilitate a investiției
Jocurile Olimpice din trecut ne spun că evenimentul este de cele mai multe ori o groapă financiară.
“Acest lucru se datorează faptului că multe dintre gazde ajung să cheltuiască mulți bani pe infrastructuri specializate care au o utilizare limitată după eveniment”, a declarat pentru Euronews Business Martin Müller, profesor de geografie și sustenabilitate la Universitatea din Lausanne.
El a constatat că întreținerea continuă a infrastructurii de la Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci din 2014 a reprezentat o povară de peste 1 miliard de dolari (920 de milioane de euro) pe an de atunci.
Ceea ce Müller numește “subestimarea costurilor și promisiunea excesivă a beneficiilor” are ca rezultat faptul că orașele-gazdă rareori ating pragul de rentabilitate. Profiturile s-au dovedit a fi posibile în istoria Jocurilor Olimpice moderne, dar nu se compară cu importanța deficitelor.
Profitul record obținut de Los Angeles în 1984 a avut loc în circumstanțe speciale: orașul californian a fost singurul ofertant și, prin urmare, a putut obține cerințe mai puțin stricte din partea Comitetului Internațional Olimpic (CIO), inclusiv dreptul de a utiliza infrastructura preexistentă în loc să construiască una nouă.
Un scenariu similar a avut loc recent, când Paris și Los Angeles au fost singurele orașe rămase în cursa pentru organizarea Jocurilor.
“Pentru a evita o repetare a situației din 1984, [CIO] a acordat cele două Olimpiade în același timp”, a declarat Müller, Parisul primind Jocurile din 2024, iar Los Angeles pe cele din 2028.
Adevăratul preț uluitor al găzduirii Jocurilor Olimpice descurajează într-adevăr multe orașe să candideze, mai ales având în vedere că până și candidatura însăși se dovedește a fi costisitoare.
“Tokyo a cheltuit până la 150 de milioane de dolari pentru candidatura sa eșuată din 2016 și aproximativ jumătate din această sumă pentru candidatura de succes din 2020”, au explicat James McBride și Melissa Manno de la Council on Foreign Relations (CFR). “Toronto a decis că nu-și poate permite cele 60 de milioane de dolari de care ar fi avut nevoie pentru o candidatură în 2024”, au adăugat ei.
Un CIO prea puternic?
Unii experți subliniază poziția excesiv de avantajoasă a CIO, care are puterea de a alege dintre orașele candidate și de a impune condiții privind infrastructura sau biletele pe care gazda trebuie să le respecte și să le plătească – totul în timp ce împarte puțin sau deloc din riscurile financiare cu care se confruntă orașele.
“CIO ar putea împărți o sumă mai mare de bani din sponsorizările internaționale, de televiziune și de top”, a declarat profesorul Andrew Zimbalist, autorul cărții Circus Maximus: The Economic Gamble Behind Hosting the Olympics and the World Cup.
Într-adevăr, CIO aduce o sumă semnificativă datorită serviciilor sale de radiodifuziune olimpică (OBS), care se bucură de un monopol în ceea ce privește standardele de difuzare a Jocurilor Olimpice, ceea ce îi permite să dicteze condițiile sale altor mijloace de comunicare. Dar aceste venituri nu sunt împărțite cu comitetul de organizare al orașului gazdă, care se alege în schimb cu o factură de mai multe miliarde de dolari.
După cum a relatat ziarul francez Le Monde în ianuarie, puternicul OBS a obținut chiar un decret temporar care îi permite să evite să acorde o zi liberă săptămânală, așa cum prevede de obicei legea, celor 8.000 de persoane care se așteaptă să lucreze la transmisia Jocurilor Olimpice de la Paris.
Experții au sugerat diferite modalități de a reduce puterea CIO și aversiunea sa față de împărțirea riscurilor financiare.
“Soluția cea mai interesantă este de a avea un loc permanent pentru jocurile de vară și unul pentru cele de iarnă”, a declarat Zimbalist.
Dar ar fi o astfel de schimbare majoră întâmpinată cu entuziasm? Mulți văd Jocurile Olimpice ca pe o modalitate de a obține și de a valorifica puterea soft power și ca pe un eveniment care ajută guvernul națiunii gazdă să își îmbunătățească imaginea internă.
Oportunități de muncă limitate
Atunci când politicienii promovează organizarea Jocurilor Olimpice, ei aduc adesea în discuție oportunitățile de angajare, în special în sectoarele construcțiilor și al ospitalității.
Comitetul de organizare Paris 2024 susține că evenimentul va fi “o pârghie de stimulare a activității și a ocupării forței de muncă”, datorită celor “peste 181 000 de locuri de muncă mobilizate”. Acesta a precizat că această cifră include locurile de muncă create special pentru această ocazie și locurile de muncă care vor fi implicate într-un fel sau altul în cadrul Jocurilor Olimpice, dar care există deja.









