Ora exactă a politicilor energetice în noua Comisie Europeană s-ar putea da de la Praga. Veste bună pentru România?
Propunerea Cehiei pentru noua Comisie Europeană 2.0 a Ursulei von der Leyen este actualul ministru al Industriei și Comerțului în actualul cabinet de la Praga, Jozef Síkela. Dincolo de experiența politică impresionantă și reputația profesională bună, Síkela se mai remarcă printr-un detaliu care s-ar putea dovedi decisiv: a avut o poziție statornică și puternică în favoarea dezvoltării energiei nucleare, iar acum vizează tocmai portofoliul Energiei în viitoarea Comisie, notează publicația Euractiv.com.
La doar câteva minute de la nominalizarea sa drept următorul comisar european din partea Cehiei, Síkela a postat repede pe X, fostul Twitter, un text scurt prin care și-a prezentat viziunea despre activitățile viitoare în cadrul Comisiei Europene. Lista sa de priorități cuprinde: securitatea energetică, producția de energie cu emisii scăzute de carbon și intensificarea conexiunilor energetice în interiorul Uniunii Europene.
Anterior, fusese chiar mai explicit în intenția sa de a candida pentru funcția de comisar pentru Energie: în august 2023, într-o intervenție în presa cehă, declarase că și-a construit ”un prestigiu și o autoritate decente printre celelalte țări membre”, ceea ce l-ar putea ajuta să-și asigure un rol de comisar în energie sau în sectorul economic.
”Nu-mi ascund interesul pentru o astfel de poziție”, a adăugat el.
În cele din urmă, decizia privind instalarea sa va fi în mâna unei singure persoane: președinta Ursula von der Leyen.
Atu-urile de pe masă
În al doilea semestru al anului 2022, Cehia a deținut președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. În acest context, Síkela a prezidat mai multe reuniuni ale miniștrilor Energiei, într-o perioadă extrem de provocatoare pentru UE din perspectivă energetică, pe măsură ce Europa încerca să scape de dependența de importurile de hidrocarburi din Rusia, după invadarea Ucrainei de către armatele Kremlin-ului. Perioada a coincis, desigur, cu una dintre cele mai acute crize energetice ale statelor membre UE, facturile la energie crescând la maxime istorice.
Din poziția de ministru al Energiei și președinte al reuniunilor la care au participat omologii săi, Síkela a condus negocierile pentru un acord politic care necesita numeroase răspunsuri la întrebări politice esențiale pentru configurarea politicii energetice a Europei. Printre marile teme se numărau găsirea de soluții pentru reducerea cererii de gaze naturale, oportunitatea și implementarea unor achiziții comune de gaze la nivelul UE, limitarea prețurilor la energie electrică și multe, multe altele.
Într-una dintre declarațiile sale care au intrat pe primele pagini ale presei, spunea că ”vom convoca atâtea Consilii Energetice cât se va dovedi necesar”, pentru a aborda criza așa cum se cuvine.
Ca atare, miniștrii Energiei din UE s-au întâlnit de opt ori sub Președinția cehă, în loc de obișnuitele două sau trei întâlniri semestriale.
În ceea ce privește politicile energetice, opiniile și istoricul ieșirilor sale publice sunt în robustă concordanță cu orientările politice ale viitoarei Comisii Von der Leyen 2.0: mai multă energie din surse regenerabile, independență energetică față de Rusia și creștere economică prin industrie curată.
De asemenea, este un pro-european convins, membru al familiei politice a Partidului Popular European din care provine și Ursula von der Leyen și, pentru a concluziona cu un alt aspect în favoarea sa, vorbitor excelent de limbă germană.
Asul din mânecă
Însă cartea cea mai puternică pe care o va juca Síkela s-ar putea dovedi atitudinea sa fermă în favoarea energiei nucleare, care îi va deschide multe uși în Europa, dar, mai ales, la Paris. Sârguința remarcabilă cu care Cehia a militat pentru promovarea energiei nucleare, atât pe plan intern, cât și la nivel european, va fi un atu indiscutabil pentru Síkela.
Un fost oficial francez implicat în reuniunile Consiliului Energetic în timpul președinției cehe a declarat deschis că Síkela ar urma să fie un ”excelent” comisar pentru energie, adăugând că este ”foarte priceput” și ”are un istoric solid în construirea de compromisuri inteligente în vremuri de crize, printr-o abordare care pornește de la fapte și găsirea de soluții la problemele energetice”.
Principala competitoare a lui Síkela pentru funcția de comisar pentru Energie ar putea să fie Teresa Ribera, propunerea Spaniei în viitoarea Comisie, care și-a declarat și ea interesul pentru portofoliul energetic.
Ribera, care a ocupat funcția de ministru al Tranziției Ecologice în guvernul de la Madrid, poate susține în favoarea sa, la fel ca Síkela, prezidarea cu succes a reuniunilor Consiliului Energetic sub președinția spaniolă din 2023, într-o perioadă la fel de delicată pentru echilibrul energetic al Europei.
Diferența majoră dintre cei doi este că Teresa Ribera a fost cel puțin sceptică în privința dezvoltării europene a sectorului energiei nucleare.
În 2022, ea s-a pronunțat deschis împotriva deciziei de a eticheta energia nucleară drept ”investiție verde”, în conformitate cu normele UE privind finanțarea sustenabilă (așa-numita ”taxonomie verde”), spunând că o asemenea idee ar fi ”o mare greșeală”.
1+11+1
Este în afara oricărui dubiu că poziția sa nu a scăpat atenției Franței și a celorlalte 11 țări UE (plus Italia, în calitate de observator), care fac parte din ”alianța nucleară europeană”, state membre care fac eforturi pentru a obține un sprijin cât mai mare din partea UE pentru eforturile lor de a dezvolta industria nucleară a Europei.
”Europa trebuie să joace un rol de lider, la scară globală, în tranziția ecologică, precum și în producerea și desfășurarea proiectelor de energie nucleară. Măsurile pe care le adoptăm astăzi vor duce la o schimbare de paradigmă în politica noastră energetică și vor conduce spre o Europă mai puternică pe piețele și industriile legate de tehnologiile cu emisii nete zero în viitor. Energia nucleară, alături de energiile regenerabile, va alimenta strategia noastră de creștere și competitivitate pe termen lung, ca parte centrală a angajamentului nostru față de decarbonizarea industriei și a eforturilor noastre de a atinge neutralitatea climatică până în 2050.”
Acesta a fost partea finală a ”Declarației Alianței Europene a Energiei Nucleare”, lansată pe 21 martie 2024, după mai mulți ani în care statele membre care o compun au militat asiduu, fiecare la nivel individual, pentru acordarea unei mai mari importanțe a energiei nucleare în mixul energetic european în următoarele decenii.
România a fost, încă de la început, una dintre vocile Alianței, chiar dacă nu cu forța și convingerea altor state membre, precum Franța – inițiatoarea Alianței – Cehia, Finlanda, Suedia sau Olanda, cele mai vocale susținătoare ale energiei nucleare în UE.
Pentru conformitate, Alianța este alcătuită din Bulgaria, Croația, Finlanda, Franța, Ungaria, Olanda, Polonia, Cehia, România, Slovacia, Slovenia și Suedia, la care s-a adăugat ulterior Italia, în calitate de observator.
”Jocuri de putere”
Ursula von der Leyen nu poate să își promoveze nicio idee politică fără un sprijin eficient și suficient din partea Consiliului, așa încât își va dori un comisar pentru Energie care să poată să câștige și apoi să mențină un important capital de încredere în toate cele 27 de capitale.
În plus, orice candidat la orice post în viitoarea Comisie va trebui să treacă teafăr prin audierile din Parlamentul European. Iar aici Síkela ar putea avea din nou un avantaj, pentru că printre eurodeputați pare să existe o majoritate pro-nucleară.
Totuși, poziția pro-nucleară a lui Síkela nu îi garantează funcția.
De partea sa, Teresa Ribera are sprijinul uneia dintre marile state europene, Spania, și provine din grupul Socialiștilor, care insistă pe lângă Ursula von der Leyen pentru a primi unele dintre portofoliile importante ale Comisiei, cel al Energiei fiind pe această listă.
În plus, experiența anterioară a lui Síkela poate să nu-i fie utilă pe de-a-ntregul.
Nu cu mult timp în urmă, presa cehă scria că Jozef Síkela a avut un diferend aprins cu Ursula von der Leyen în timpul negocierilor tensionate privind plafonul prețului gazelor, o sursă diplomatică spunând la acea vreme că pur și simplu ”von der Leyen nu-l place”.
Concurența directă între Ribera și Síkela nu este inevitabilă. Von der Leyen i-ar putea atribui Teresei Ribera o poziție mai amplă sau mai generală în viitorul său colegiu al comisarilor, în timp ce Síkela ar urma să se concentreze exclusiv pe energie.
Experiența trecută ar putea da indicii în acest sens: Ursula von der Leyen a adoptat o abordare similară în 2019, când socialistul olandez Frans Timmermans a fost numit vicepreședinte executiv al Comisiei pentru Pactul Verde European, iar liberala Kadri Simson din Estonia a primit portofoliul Energiei.
Din punct de vedere procedural, statele membre au timp până pe 30 august să își trimită propunerile de comisari către Bruxelles. Ursula von der Leyen va intervieva personal și individual nominalizații și va aloca portofoliile. Ulterior, Parlamentul European va susține audieri publice cu fiecare candidat, înainte de a decide dacă aprobă sau resping viitorii membri ai Colegiului Comisarilor.









