Iluzia energetică a Europei: De ce un pariu verde de 1 trilion € nu a rupt obiceiul de import

Timp de o generație, Europa și-a spus o poveste liniștitoare: turbinele eoliene și panourile solare ar face ceea ce geologia nu a putut niciodată – ar elibera continentul de dependența sa de energia străină. Acum, când un nou șoc al războiului cu Iranul face ca prețurile petrolului și gazelor să crească vertiginos și expune punctele de blocaj ale aprovizionării globale, această presupunere este testată încă o dată. Uniunea Europeană intră în cea mai recentă criză energetică cu practic același nivel de dependență de importuri ca la începutul secolului, scrie Euractiv.

În ciuda a două decenii de cheltuieli masive și concentrare politică, cifrele abia s-au mișcat. În 2004, blocul comunitar importa aproximativ 60% din energia sa. Astăzi – după sute de miliarde, dacă nu chiar 1 trilion de euro, investite în energii regenerabile – această cifră se ridică la aproximativ 60%.

Eșecul nu este tehnologic. Europa a construit o bază formidabilă de energie regenerabilă: aproximativ jumătate din electricitatea sa este acum generată din surse verzi, iar cărbunele a fost în mare parte lăsat deoparte. Problema este structurală. Europa și-a transformat aprovizionarea cu energie mai repede decât și-a electrificat economia.

Această neconcordanță se află în centrul vulnerabilității energetice a continentului.

Veriga lipsă: Cererea

Ani de zile, factorii de decizie politică au tratat generarea de energie regenerabilă ca fiind sinonimă cu independența energetică. Nu este așa. Panourile solare și parcurile eoliene produc electricitate, dar o mare parte din consumul de energie al Europei are loc încă în afara rețelei.

Petrolul alimentează mașinile. Gazul încălzește locuințele. Industria se bazează pe combustibili fosili nu doar pentru energie, ci și ca materie primă.

Până când aceste sectoare nu vor fi electrificate, mai multă energie electrică regenerabilă nu contribuie prea mult la reducerea importurilor. După cum spune Ben McWilliams din Bruegel, „principala prioritate a guvernelor ar trebui să fie stimularea electrificării economiei Europei”. În caz contrar, sursele regenerabile produc electricitate pentru un sistem care nu este încă conectat să o utilizeze.

Cifrele sunt sumbre. Doar aproximativ una din 30 de mașini de pe drumurile europene este electrică. Pompele de căldură, deși cresc în popularitate, reprezintă încă o minoritate a sistemelor de încălzire. Industria grea rămâne profund legată de combustibilii fosili, adesea din motive care depășesc simpla substituire a energiei.

Rezultatul: chiar dacă generarea de energie regenerabilă a crescut, iar consumul total de energie a scăzut cu aproximativ o zecime, importurile de petrol și gaze din Europa abia dacă au scăzut.