Tehnologia redă vocea istoriei: deportările staliniste din R. Moldova, transformate în memorie digitală

La peste șapte decenii de la deportările staliniste din iulie 1949, când zeci de mii de oameni din Republica Moldova au fost ridicați din propriile case și trimiși în Siberia și alte regiuni îndepărtate ale Uniunii Sovietice, informațiile despre aceste tragedii devin tot mai accesibile datorită digitalizării. Un proiect personal al unui tânăr specialist IT demonstrează că tehnologia poate deveni un instrument puternic pentru recuperarea memoriei colective, transformând mii de pagini de arhivă într-o resursă digitală ușor de explorat.

Documentele prăfuite devin date accesibile oricui

În ultimii ani, Agenția Națională a Arhivelor de la Chișinău a publicat online mii de documente referitoare la victimele deportărilor. Dar, deși reprezintă o resursă istorică de o valoare inestimabilă, aceste documente sunt dificil de consultat pentru publicul larg, fiind organizate în volume scanate și necesitând mult timp pentru identificarea informațiilor.

Pornind de la această provocare, Mihai Focșa, un tânăr programator din Căușeni stabilit în București, a decis să folosească instrumentele informatice pentru a transforma documentele într-o bază de date interactivă.

Prin procesarea și organizarea informațiilor, proiectul Deportari.org permite căutarea rapidă a numelor persoanelor deportate, localităților de origine și a altor date relevante.

”Am deschis lista din Căușeni și, pe primele pagini, am văzut o femeie singură cu cinci copii, dintre care cel mai mic avea patru ani. Apoi încă o femeie cu mai mulți copii. M-am întrebat: aceștia erau dușmanii comunismului?”,

spune Mihai Focșa, pentru Radio Europa Liberă Moldova.

Tehnologia în slujba memoriei

Site-ul conține o hartă interactivă cu numele tuturor celor ridicați de către trupele sovietice de interne și ale securității statului, în cadrul Operațiunii Sud din 6-9 iulie 1949. Fiecare nume este arondat unei localități, unei gări de plecare, unui tren, unei gări de destinație, așa încât poți urmări traseul fiecărui deportat – femeie, bărbat, copil, prunc – din satul de baștină până departe, în Celiabinsk, la poalele estice ale Munților Urali, sau în Iakuțk, în fundul Siberiei.

Digitalizarea arhivelor schimbă modul în care oamenii interacționează cu trecutul. Cercetătorii economisesc timp în documentare, profesorii pot integra mai ușor surse istorice autentice în procesul educațional, iar familiile au posibilitatea să descopere informații despre rudele afectate de represiunile sovietice.

Baza de date digitală oferă avantaje imposibil de obținut prin consultarea tradițională a arhivelor. Căutările devin aproape instantanee, informațiile pot fi corelate, iar datele statistice permit realizarea unor analize privind amploarea deportărilor în diferite localități sau raioane.

Astfel, istoria încetează să fie doar o succesiune de documente și se transformă într-o experiență accesibilă oricui dispune de o conexiune la internet.

Deportările din iulie 1949 – una dintre cele mai mari tragedii ale Basarabiei

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, autoritățile sovietice au declanșat cea mai amplă operațiune de deportare din Basarabia. În doar câteva zile, peste 35.000 de persoane au fost urcate în vagoane pentru transportul animalelor și deportate în Siberia, Kazahstan și alte regiuni îndepărtate ale URSS.

Printre victime s-au numărat agricultori înstăriți, intelectuali, funcționari, femei, bătrâni și foarte mulți copii. Familiile au fost despărțite de casele și bunurile lor în doar câteva ore, fiind etichetate drept ”elemente social-periculoase” sau ”chiaburi”, fără a beneficia de procese echitabile.

Pentru mulți dintre cei deportați, exilul a însemnat ani de muncă silnică, foamete și condiții extreme de trai. Numeroși oameni nu s-au mai întors niciodată acasă.

Conform datelor oficiale, citate de site-ul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet, au fost ridicate 35.796 de persoane, organizate în 30 de eşaloane transportate cu 1.573 de vagoane de vite în Siberia – în ţinutul Altai, în regiunile Kurgan, Tiumen, Tomsk şi în R.S.S.Kazahă.

La ieşirea din Moldova Sovietică, vagoanele erau oprite, iar pe o linie paralelă erau trase alte vagoane. Familiile erau despărţite, bărbaţii fiind duşi în vagoanele trase pe linia paralelă, iar femeile, copiii şi bătrânii erau urcaţi în alte vagoane, având o altă destinaţie decât cea a vagoanelor în care se aflau bărbaţii. Foarte puţini şi-au regăsit familiile, foarte puţine familii s-au reunit după ani de detenţie, de deportare. Majoritatea şi-au luat rămas-bun pentru totdeauna.

Bărbaţii erau duşi în Siberia la munci grele: în mine, în cariere de piatră, la defrişări de păduri, la construcţii de drumuri şi poduri etc. Acolo munceau şi prizonieri de război.

Femeile, copiii şi bătrânii au ajuns, în cea mai mare parte, în Kazahstan şi în sudul Siberiei (Kurgan, Tomsk), în zonele cât de cât fertile, la munca câmpului.

Memoria colectivă are nevoie de tehnologie

În ultimii ani, digitalizarea patrimoniului cultural și documentar a devenit o prioritate în multe state. Arhive, biblioteci și muzee investesc în tehnologii care permit conservarea și accesibilizarea documentelor istorice.

Proiectul inițiat de tânărul IT-ist din Căușeni se înscrie în această tendință și demonstrează că inițiativele individuale pot avea un impact major asupra societății. O platformă construită din pasiune poate deveni un instrument valoros atât pentru istorici, cât și pentru jurnaliști, elevi, studenți sau persoane interesate de propria genealogie.

De asemenea, Agenția Națională a Arhivelor nu exclude o eventuală colaborare cu Mihai Focșa în ceea ce privește prezentarea datelor din arhivă publicului larg, însă mai precizează și că toate datele generate cu ajutorul inteligenței artificiale trebuie verificate manual înainte de a fi publicate oficial.

”Am văzut platforma pe care a creat-o și apreciem inițiativa. Totuși, inteligența artificială a produs și unele erori de transcriere. Pentru o instituție publică este esențial ca informațiile să fie verificate, pentru că o singură literă greșită într-un nume poate face ca cineva să nu-și găsească rudele”,

a spus Alexandru Cerbu, directorul adjunct al Agenției Naționale a Arhivelor, pentru Radio Europa Liberă Moldova.

Instituției i-a luat câțiva ani să adune, să digitalizeze și să publice online listele celor deportați, într-o prima încercare de crea o bază de date unică despre persoanele supuse represaliilor.

”Am centralizat informațiile pe care le aveam în arhivă și pe cele preluate de la Ministerul Afacerilor Interne și Serviciul de Informații și Securitate”,

mai spune Cerbu.

În prezent, baza de date conține informații despre aproximativ 40.000 de persoane și este actualizată în mod continuu.

”Cifra este aproximativă, deoarece într-un singur dosar pot figura de la o persoană până la peste o sută. În multe cazuri, în inventare apare doar primul nume, spre exemplu Ion Ursu, cu mențiunea «și alții». Aceste persoane urmează să fie identificate și introduse în baza de date”,

mai explică șeful Agenției.