Administrația Trump restituie 100 de miliarde de dolari din tarifele aferente „Zilei Eliberării”

Administrația președintelui american Donald Trump a rambursat aproximativ 100 de miliarde de dolari (86,6 miliarde de euro) reprezentând taxe vamale aferente „Zilei Eliberării” (Liberation Day) către diverse companii, prin intermediul autorităților vamale, scrie Euronews.

Această sumă reprezintă aproximativ 60% din totalul taxelor vamale colectate de administrație în cadrul acestei inițiative, conform unor documente judiciare recente provenite de la Serviciul Vamal și de Protecție a Frontierelor din SUA (CBP). În prezent, s-au colectat aproximativ 165 de miliarde de dolari (143 de miliarde de euro) sub formă de taxe vamale aferente „Zilei Eliberării” (Liberation Day), după cum a relatat Financial Times.

Cu toate acestea, autoritățile comerciale analizează încă cereri de rambursare în valoare de aproape 29 de miliarde de dolari (25,1 miliarde de euro), în timp ce aproximativ 1,6 miliarde de dolari (1,4 miliarde de euro) nu au fost încă procesate deoarece importatorii nu și-au furnizat detaliile bancare.

În luna aprilie a acestui an, a fost lansat un portal de rambursare mult așteptat, prin intermediul căruia companiile americane au putut începe să solicite restituirea taxelor vamale impuse de Trump, considerate „ilegale”.

La acea vreme, fuseseră deja depuse cereri eligibile în valoare de aproximativ 127 de miliarde de dolari (110 miliarde de euro) – inclusiv dobânzi – dintr-un total de 166 de miliarde de dolari (143 de miliarde de euro) reprezentând taxe plătite de peste 330.000 de importatori pentru mai mult de 53 de milioane de transporturi, potrivit agenției AP.

Acest demers a urmat unei decizii din februarie a Curții Supreme a SUA, care a stabilit că Trump a acționat depășind competențele Congresului în materie de stabilire a taxelor și că nu a avut autoritatea constituțională de a impune aceste taxe la import.

Taxele vamale aferente „Zilei Eliberării” fuseseră impuse inițial în temeiul Legii privind puterile economice în caz de urgență internațională (IEEPA), o lege din 1977 care conferă președintelui puterea de a „reglementa” comerțul în situații de urgență – aceeași autoritate despre care Curtea Supremă a stabilit că nu se extinde și asupra impunerii de taxe vamale.

Legea nu oferă o definiție specifică sau o listă detaliată a ceea ce constituie exact o urgență.

În schimb, președintelui îi este conferită o marjă largă de apreciere pentru a declara o stare de urgență națională, în temeiul articolului 50 U.S.C. § 1701, actul normativ precizând doar că puterile speciale de urgență pot fi utilizate pentru a contracara orice „amenințare neobișnuită și extraordinară”.

Aceste amenințări trebuie doar să se încadreze în categorii vagi, cum ar fi punerea în pericol a securității naționale sau a economiei SUA și proveniența dintr-o sursă externă.

Nemulțumire generalizată pe plan intern față de tarifele impuse de Trump

Actuala administrație Trump a mizat puternic pe tarife vamale ca strategie economică și instrument de presiune, ceea ce a stârnit un val de nemulțumiri, în special în rândul companiilor americane.

Acest lucru se datorează faptului că tarifele sunt plătite în principal de importatori și de companiile din SUA odată ce mărfurile ajung la vamă, și nu de exportatorii sau guvernele din străinătate.

Situația a creat o povară uriașă pentru aceste companii în ultimii ani, întrucât au fost nevoite să transfere costurile mai mari generate de aceste taxe către consumatori, prin majorarea prețurilor la vânzarea cu amănuntul.

Unele companii, precum Amazon – care a primit deja rambursări în valoare de aproximativ 600 de milioane de dolari (519,7 milioane de euro) – au decis să utilizeze o parte din aceste fonduri pentru a veni în sprijinul clienților și pentru a subvenționa prețuri mai mici în magazine.

Totuși, această decizie aparține în întregime companiilor și nu este impusă prin legea vamală a SUA.

În ciuda acestor rambursări masive, Trump nu a renunțat la demersul său, impunând recent o taxă vamală de 50% pentru Canada și introducând noi tarife pentru 60 de parteneri comerciali, pe fondul acuzațiilor privind gestionarea inadecvată a problemei muncii forțate.