Rădulescu, BNR: „Banii topiți au umplut cutii de pantofi și au finanțat investiții în borduri”

Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR, lansează într-o analiză una dintre cele mai dure critici la adresa modului în care au fost cheltuiți banii publici în anul electoral 2024. România începe să plătească tot mai scump factura anilor în care statul a cheltuit mult peste cât a încasat. Deficitul bugetar se reduce în 2026, dar nota de plată lăsată de datoriile acumulate continuă să crească: numai în primele șapte luni ale acestui an, statul a cheltuit 40,1 miliarde de lei pe dobânzi.

2024: deficit de 9,3% din PIB și o economie care aproape a stagnat

România a încheiat anul 2024 cu un deficit bugetar de 9,3% din PIB, cel mai mare din Uniunea Europeană. Eurostat arată că următoarele state cu deficite ridicate au fost Polonia, cu 6,5%, Franța, cu 5,8%, și Slovacia, cu 5,5%.

În cazul României, veniturile administrației publice au reprezentat în 2024 aproximativ 34% din PIB, în timp ce cheltuielile au urcat la 43,3% din PIB. Datoria guvernamentală a crescut, în același timp, la 54,8% din PIB, față de 49,3% în 2023.

Problema subliniată de Eugen Rădulescu este că această explozie a deficitului nu s-a produs într-un an de pandemie sau într-o altă criză economică majoră care să justifice un efort bugetar extraordinar.

Iar rezultatul economic a fost modest: creșterea reală a PIB-ului României în 2024 a fost de aproximativ 0,9%, potrivit datelor citate de economist.

Cu alte cuvinte, statul s-a împrumutat masiv, însă economia nu a primit un impuls comparabil cu dimensiunea deficitului.

Datoria a sărit de la sub 49% din PIB la aproape 60%

Anii de deficit se văd acum direct în datoria publică.

În 2021, datoria administrației publice era sub 49% din PIB. În 2023 ajunsese la 49,3%. Saltul important s-a produs ulterior: 54,8% din PIB în 2024 și 59,3% în 2025.

În bani, Eurostat indică pentru finalul anului trecut o datorie guvernamentală de peste 1.137 de miliarde de lei. Tot în 2025, România a înregistrat un deficit de 7,9% din PIB, încă mult peste plafonul european de 3%.

Așadar, reducerea deficitului nu înseamnă dispariția datoriilor făcute anterior. Ele trebuie refinanțate, iar pentru ele trebuie plătite dobânzi.

Exact aici apare factura care începe să apese tot mai puternic asupra bugetului.

40,1 miliarde de lei pe dobânzi în numai șapte luni

În primele șapte luni din 2025, România plătise 31,7 miliarde de lei pentru dobânzile aferente datoriei publice.

În aceeași perioadă din 2026, suma a urcat la 40,1 miliarde de lei.

Creșterea este de peste 26% într-un singur an, iar dobânzile plătite până la sfârșitul lunii iulie reprezintă deja aproximativ 2% din PIB-ul anual.

Comparația cu deficitul este spectaculoasă. Deficitul bugetar total din primele șapte luni ale anului este de 48,1 miliarde de lei, în scădere puternică față de cele 76,4 miliarde de lei din aceeași perioadă din 2025. Dar, în paralel, factura dobânzilor a ajuns la 40,1 miliarde de lei.

Statul începe, astfel, să resimtă din ce în ce mai puternic costul acumulării datoriei.

România se împrumută scump

Nu contează numai cât datorează România, ci și la ce preț poate obține bani noi.

Raportul de convergență al Băncii Centrale Europene din iunie 2026 arată că, între iunie 2025 și mai 2026, dobânda pe termen lung a României a fost în medie de 6,7%, peste nivelul de referință de 5,1%.

Diferența față de rata ponderată a zonei euro era încă de 2,7 puncte procentuale la sfârșitul perioadei analizate.

Asta înseamnă că atunci când împrumuturile vechi ajung la scadență și trebuie înlocuite cu altele noi, refinanțarea poate veni la costuri considerabile.

Iar mecanismul se autoalimentează: deficite mari înseamnă datorii suplimentare, datoriile mai mari înseamnă dobânzi mai mari, iar dobânzile mai mari împing din nou în sus cheltuielile bugetare.

Partea bună: deficitul începe să fie adus sub control

Există însă și o evoluție pozitivă pe care analiza lui Eugen Rădulescu nu o ignoră.

Deficitul total din primele șapte luni ale anului a coborât de la 3,99% din PIB în 2025 la 2,34% în 2026.

Și mai importantă este evoluția deficitului primar, deficitul calculat înaintea costurilor cu dobânzile. Acesta s-a redus de la 2,66% din PIB la numai 0,34% din PIB.

Este un semn că dezechilibrul dintre veniturile și cheltuielile curente ale statului începe să fie corectat.

Numai că România cară în spate datoria făcută în anii anteriori.

BCE arată, de altfel, că datoria publică a României a crescut cu aproximativ 10 puncte procentuale din PIB numai între 2023 și 2025, iar pentru 2026 este anticipată continuarea creșterii sale peste pragul european de 60% din PIB.

Ieri am pus borduri, azi plătim dobânzi

Aici se află, de fapt, miza avertismentului.

Discuția despre deficit nu mai este doar despre o cifră abstractă de la Ministerul Finanțelor sau despre regulile impuse de Bruxelles. Banii împrumutați ieri generează cheltuieli obligatorii astăzi.

Dobânda nu construiește o autostradă, nu modernizează un spital și nu ridică o școală. Este pur și simplu prețul pe care statul îl plătește pentru banii pe care i-a consumat deja.

Iar anul 2024 rămâne greu de explicat: un deficit de 9,3% din PIB – cel mai mare din UE – într-un an fără o criză comparabilă cu pandemia, concomitent cu o creștere economică foarte slabă.

De aici și brutalitatea imaginii folosite de Eugen Rădulescu în analiza sa de pe Contributors, despre cutiile de pantofi” și investițiile în borduri.

România poate reduce cheltuielile noi și poate încerca să-și repare bugetul. Dar factura anilor în care statul a trăit mult peste posibilități nu dispare odată cu schimbarea guvernului sau cu adoptarea unei rectificări bugetare.

Dobânzile continuă să vină la plată.