The Economist: Inflația a revenit la nivel mondial – la fel și lupta împotriva ei

În perioada 2022-2023, bancherii centrali visau să reducă inflația ridicată fără a declanșa o recesiune. Unele țări au fost extrem de aproape de a reuși acest lucru. Însă, chiar când victoria părea la îndemână, tot mai multe bănci centrale își intensifică acum lupta împotriva inflației. Presiunea asupra prețurilor este în creștere. Lumea a depășit de mult dificultățile de acum patru ani, dar perspectivele nu sunt încurajatoare, scrie The Economist.

Pe 2 septembrie, banca centrală a Noii Zeelande a majorat dobânzile. Responsabilii cu politica monetară de peste Marea Tasmaniei au crescut deja costurile de împrumut de trei ori în acest an. Banca Japoniei a făcut același lucru în iunie, iar Banca Coreei în iulie și august. Se preconizează că, pe 10 septembrie, Banca Centrală Europeană (BCE) își va majora rata dobânzii la depozite la 2,5%. Mulți traderi anticipează că, în scurt timp, și Rezerva Federală va urma acest exemplu.

Factorii de decizie reacționează la dovezile tot mai numeroase privind intensificarea presiunilor asupra prețurilor. Rata medie anuală a inflației în țările dezvoltate a încetat să mai scadă spre pragul de 2% – ținta stabilită de majoritatea acestora – și a înregistrat, în schimb, o ușoară creștere în ultimele luni. În luna august, inflația anuală din zona euro a atins 3,3%, cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani. Elveția înregistrează o rată a inflației de doar 0,8% pe an, reflectând o politică economică ce reprezintă una dintre minunile lumii moderne. Totuși, chiar și acest nivel reprezintă un maxim al ultimilor doi ani. În anumite regiuni, evoluția prețurilor readuce în memorie amintirile neplăcute ale „crizei costului vieții”. De exemplu, în Lituania, inflația se apropie de 6%, în creștere față de nivelul de 3,1% consemnat în ianuarie.

Energia este principalul factor responsabil, dar nu singurul. Conflictul din Orientul Mijlociu a dus la scumpirea petrolului și a gazelor naturale. În Europa, prețurile la gaze naturale sunt mai mult decât duble față de nivelurile anterioare conflictului din Iran. Acestea ar putea crește și mai mult pe măsură ce rezervele continentului sunt completate în perspectiva iernii. Inflația prețurilor la energie în zona euro a atins deja, fără dubiu, un nivel de două cifre. Între timp, consumatorul american obișnuit plătește puțin peste 4 dolari pentru un galon de benzină, față de mai puțin de 3 dolari la începutul anului.

Problema ar putea însă depăși sfera combustibililor. Publicația The Economist estimează că, la nivelul țărilor dezvoltate, inflația anuală medie de bază (indicator care exclude prețurile la energie și alimente) a crescut de la 2,7% la începutul anului 2026 la 2,9% în prezent. Pentru a analiza mai detaliat presiunile inflaționiste subiacente, The Economist identificat date comparabile pentru 23 de țări dezvoltate privind prețurile serviciilor; acestea sunt determinate în mare măsură de costul forței de muncă (și nu de prețul materiilor prime, care sunt mai volatile). Inflația în sectorul serviciilor este în creștere în două treimi din țările analizate. Acest lucru se întâmplă în pofida faptului că, în multe state, indicatorii privind creșterea salariilor continuă să scadă. (O explicație pentru acest rezultat surprinzător este că salariile nu sunt măsurate cu precizie; o alta este că încetinirea creșterii productivității în sectorul serviciilor îngreunează capacitatea companiilor de a absorbi majorările salariale.)

Până în prezent, există puține dovezi că populația își revizuiește în sens ascendent așteptările privind evoluția viitoare a prețurilor – un fenomen care i-ar îngrijora cu adevărat pe factorii de decizie. Majoritatea indicatorilor de piață privind așteptările inflaționiste nu au înregistrat variații semnificative în ultimele săptămâni. Un sondaj recent realizat de BCE sugerează că, pentru anul viitor, consumatorii anticipează o inflație mai scăzută decât o făceau în urmă cu câteva luni. Indicatori avansați și sofisticați ai inflației – inclusiv cei de la firma de consultanță Alternative Macro Signals, care analizează milioane de articole de știri – indică, într-adevăr, o intensificare a presiunilor inflaționiste la nivel mondial. Totuși, acuratețea predicțiilor acestor instrumente este inegală.

Indiferent ce rezervă viitorul, multe bănci centrale nu sunt dispuse să-și asume riscuri (vezi graficul 2). Criticii au susținut că, în perioada 2021-2022, factorii de decizie au întârziat să reacționeze la inflația în creștere rapidă; cei care stabilesc ratele dobânzilor nu vor să repete aceeași greșeală. Guvernatorul băncii centrale a Sloveniei a sfătuit că autoritățile „nu ar trebui să aștepte” ca inflația să se consolideze înainte de a interveni. Isabel Schnabel, membră a Consiliului guvernatorilor BCE, a avertizat recent că așteptarea ca prețurile energiei să se reflecte în salarii ar putea lăsa din nou factorii de decizie în urma evoluțiilor economice.

Prin urmare, este posibil să asistăm la începutul unui nou ciclu de înăsprire a politicii monetare. UBS, o bancă elvețiană, estimează că multe dintre băncile centrale care nu au început încă acest proces o vor face în curând. Printre candidate se numără banca centrală a Suediei și chiar cea a Elveției. În ciuda aparenței unei „aterizări line” a economiei, lupta împotriva inflației nu s-a încheiat cu adevărat.