Cine plătește cel mai mult pentru electricitate și gaze naturale în UE? România, în capul listei

Prețurile la energie electrică și gaze pentru gospodării în UE au scăzut în prima jumătate a anului 2026, comparativ cu aceeași perioadă din 2025. În luna octombrie, prețurile au crescut în multe capitale europene, iar gospodăriile s-ar putea confrunta cu facturi mai mari la începutul anului 2027, potrivit Euronews.

Diferențele dintre țări au fost izbitoare. Potrivit Eurostat, o unitate de energie electrică a costat, în Irlanda, de peste trei ori mai mult decât în ​​Ungaria.

Unde anume în Europa au plătit gospodăriile cel mai mult și cel mai puțin pentru energie electrică și gaze? Și cum se modifică clasamentele atunci când se iau în considerare nivelurile locale ale prețurilor?

În prima jumătate a anului 2026, în rândul celor 38 de țări europene pentru care există date, prețurile energiei electrice pentru gospodării – taxe incluse – au variat de la 6,6 euro pe 100 kWh în Turcia, până la 38,7 euro în Irlanda. Ungaria a înregistrat cel mai mic preț din UE, de 11,4 euro, în timp ce media la nivelul UE a fost de 28,3 euro.

În ceea ce privește valoarea în euro, după Irlanda au urmat Germania (36,2 €), Belgia (35,8 €), Austria (32,6 €), Italia (31,4 €) și Suedia (30,6 €), toate depășind pragul de 30 € pentru 100 kWh.

Prețurile la energie electrică au fost mai mici decât media UE în Spania (25,1 €) și Franța (24,9 €).

România are cele mai ridicate prețuri la energie electrică, raportate la puterea de cumpărare

Prețurile au fost, în general, mai mici în țările candidate la UE, iar diferența față de țările cu cele mai mari prețuri a fost semnificativă. Această diferență s-a redus atunci când s-au luat în calcul variațiile nivelurilor locale ale prețurilor, utilizând standardele puterii de cumpărare (SPC).

Prețurile la energie electrică au variat de la 12,6 PPS per 100 kWh în Islanda, până la 46,9 în România. Polonia (41,1) și Cehia (34,3) au completat primele trei locuri, fiind urmate de Irlanda și Italia, cu 32,8 fiecare.

După Islanda, Turcia (13,5), Malta (13,8), Ungaria (14,7) și Norvegia (15,0) au înregistrat cele mai mici prețuri, raportat la puterea de cumpărare.

Dintre cele mai mari patru economii ale UE, Italia a avut cel mai ridicat preț (32,8), fiind urmată îndeaproape de Germania (32,4). Spania (28,0) s-a situat aproape de media UE (28,4), în timp ce Franța (23,3) a avut un preț mai scăzut.

Prețurile la energie electrică au crescut semnificativ în România

Prețurile energiei electrice pentru consumatorii casnici au scăzut, în medie, cu 2,2% în UE, comparativ cu a doua jumătate a anului 2025. Exprimată în euro, cea mai mare creștere a fost înregistrată în Finlanda (19,5%), urmată de Turcia (11,2%), Polonia (10,6%), Lituania (10,6%) și Suedia (10,4%).

Cele mai mari scăderi au fost consemnate în Danemarca (-28,2%) și Luxemburg (-24,1%). În Italia, prețurile au crescut cu 5,9%, în timp ce în Germania au scăzut cu 6,5%, în Spania cu 6%, iar în Franța cu 3%.

Față de prima jumătate a anului 2025, prețul mediu al energiei electrice în UE a scăzut cu 1,6%. România a înregistrat cea mai mare creștere, exprimată în euro, de 51,9%, fiind urmată de Turcia (35%), Irlanda (19,8%) și Finlanda (18,4%).

Prețurile au scăzut în toate cele patru mari economii ale UE: Franța (-7%), Germania (-5,7%), Italia (-4,5%) și Spania (-3,9%).

Potrivit profesorului Xiaoyi Mu, director al Centrului pentru Drept și Politici în domeniul Energiei, Petrolului și Resurselor Minerale din cadrul Universității din Dundee, politicile guvernamentale explică, în parte, variațiile prețurilor. Taxele, contribuțiile și tarifele de rețea reprezintă o parte semnificativă din prețul final. De exemplu, începând cu 1 ianuarie 2026, Danemarca a redus temporar taxa pe energia electrică cu aproximativ 0,10 euro pe kWh. Finlanda nu a aplicat o astfel de măsură de reducere a taxelor.

Compania de analiză a pieței energetice VaasaETT, care contribuie la elaborarea Indicelui Prețurilor la Energie pentru Consumatorii Casnici (HEPI), a subliniat, de asemenea, existența unor diferențe privind mixul energetic, structura tarifelor, modul în care furnizorii achiziționează și stabilesc prețul energiei, precum și modul în care costurile sunt repartizate între diversele categorii de consumatori.

Suedia are cel mai scump gaz

În cele 29 de țări europene pentru care există date, prețurile gazelor naturale pentru gospodării – taxe incluse – au variat, în prima jumătate a anului 2026, de la 1,6 € per 100 kWh în Georgia până la 22 € în Suedia. Ungaria (3,3 €) a înregistrat cel mai mic preț din UE, unde media a fost de 11 €.

Țările de Jos (16,2 €), Franța (13,5 €), Portugalia (12,6 €) și Austria (12,4 €) au completat primele cinci locuri.

Prețurile la gaze au fost peste media UE în Franța, Germania (11,6 €) și Italia (11,4 €), și sub această medie în Spania (7,9 €).

Exprimate în PPS (standarde ale puterii de cumpărare), prețurile au variat de la 4,3 la 100 kWh în Ungaria, până la 20,8 în Macedonia de Nord. Macedonia de Nord s-a situat sub media UE în euro (10,8 €), dar a urcat pe primul loc în clasament odată ce au fost luate în considerare nivelurile locale ale prețurilor.

Suedia (17,7), Portugalia (15,0) și Țările de Jos (13,8) s-au numărat, de asemenea, printre țările cu cele mai ridicate prețuri. La polul opus, Turcia (5,0), Luxemburg (6,6) și Croația (6,8) au înregistrat cele mai mici prețuri, după Ungaria.

Prețurile gazelor pentru gospodării au scăzut, în medie, cu 10,2% în UE față de a doua jumătate a anului 2025. În euro, cele mai mari scăderi au fost consemnate în Italia (-23,2%), Spania (-17,6%) și Grecia (-16%). Turcia a înregistrat cea mai mare creștere, de 12,9%, fiind urmată de România (6,3%).

Comparativ cu prima jumătate a anului 2025, media la nivelul UE a scăzut cu 3,5%. Franța a fost singura dintre cele mai mari patru economii ale UE în care prețurile gazelor au crescut față de anul precedent, cu 3,7%.

De ce durează până când creșterile prețurilor angro ajung la gospodării?

Cifrele acoperă doar o perioadă de aproximativ patru luni de la începutul atacurilor SUA și Israelului asupra Iranului, la sfârșitul lunii februarie. Ar putea dura mai mult până când impactul complet se va resimți în facturile gospodăriilor.

„Există întotdeauna un decalaj între prețul de referință angro al gazelor naturale (TTF) și prețurile plătite de gospodării”,

a declarat Xiaoyi Mu pentru Euronews Business.

„Acest decalaj poate varia de la câteva luni la mai mult de un an, în funcție de modul în care este organizată piața de energie cu amănuntul în fiecare țară.”

Multe gospodării au contracte cu preț fix, a explicat Mu. Furnizorii nu pot transfera costurile angro mai mari către consumatori atâta timp cât acele tarife rămân fixe.

De asemenea, furnizorii achiziționează adesea gaze și electricitate în avans, pentru a se proteja împotriva fluctuațiilor de preț. Acest lucru poate întârzia resimțirea efectelor modificărilor prețurilor angro în tarifele aplicate gospodăriilor.

Facturi mai mari ar putea apărea în 2027

Mu a precizat că prețul de referință angro al gazelor în Europa a scăzut cu 19% în a doua jumătate a anului 2025 față de prima jumătate a aceluiași an și cu 14% față de a doua jumătate a anului 2024.

„Consider că acesta este unul dintre motivele principale ale scăderii prețurilor la energie pentru gospodării în prima jumătate a anului 2026, în ciuda creșterii ulterioare a prețurilor angro la gaze, survenite pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu”,

a spus el.

„Din acest motiv, din păcate, mă aștept ca gospodăriile să se confrunte cu facturi la energie mai mari în a doua jumătate a anului 2026, dar mai ales în prima jumătate a anului 2027”,

a adăugat el.

În capitalele UE monitorizate de HEPI, prețurile gazelor pentru gospodării au crescut, în medie, cu 12% în perioada 2 februarie – 1 septembrie, în timp ce prețurile la electricitate au înregistrat o creștere de 4,2%.

Actualizarea din octombrie a HEPI a consemnat creșteri ale prețurilor la electricitate în 21 dintre cele 33 de capitale europene monitorizate, precum și scumpiri ale gazelor în 14 dintre cele 27 de capitale pentru care există date privind gazele naturale.