Cum au furat comuniștii Crăciunul

Articol publicat în Marginalia. Autor: Michael de Sapio pentru Foundation for Economic Education (FEE)

Orice regim care încearcă să înlocuiască o lume familiară cu una artificială va intra fundamental în conflict cu însăși firea umană.

Când regimurile totalitare (în mod special cele de stânga) vin la putere, unul dintre primele lucruri pe care le fac este să distrugă simboluri culturale păstrate cu sfințenie, pentru a putea reface mai ușor societatea de la zero. Proiectul sovietic menit să înlocuiască simbolurile Crăciunului este un capitol cultural interesant din istoria statului pe care Ronald Reagan îl numea „Imperiul Răului”.

După Revoluția Bolșevică, un nou guvern ateist și-a început campania anti-religioasă. Toate simbolurile considerate religioase și/sau „burgheze” au fost îndepărtate și înlocuite cu versiunea lor nouă, seculară. Astfel, Crăciunul (care după calendarul ortodox rusesc este sărbătorit pe data de 7 ianuarie) a fost îndepărtat în favoarea Anului Nou, iar câteva dintre tradițiile și personajele consacrate ale Crăciunului au primit o nouă identitate. Sfântul Nicolae sau Moș Crăciun au fost dați la o parte, făcând loc lui Ded Moroz, sau lui Moș Gerilă (un personaj folcloric cu origini păgâne), iar noua „scenă a Nativității” îi avea în prim-plan pe el și pe nepoata acestuia, Crăiasa Zăpezii, în loc de a-i avea drept personaje pe Iosif și Maria. Uneori, un „Prâslea al Noului An” era adăugat tabloului, în locul pruncului Iisus. Pe felicitările de Crăciun apărea des Moș Gerilă, acompaniat de un astronaut, călătorind într-o navă spațială cu blazonul sovietic al secerii și ciocanului.

Astfel de imagini ne pot părea ridicole acum, dar impulsul de a distruge tradițiile este o componentă importantă din mișcările sociale radicale apărute de-a lungul istoriei. Îi putem lua ca exemplu și pe revoluționarii francezi care au înlocuit calendarul creștin cu un nou calendar naturalist, și care chiar au redenumit luni și zile ale săptămânii astfel încât să evite orice posibilă referință la Creștinism.

Iar comuniștii nu au fost singurii care au avut o problemă cu Crăciunul. Puritanii din Bostonul secolului al XVII-lea erau, de asemenea, vehemenți împotriva acestuia. Într-o „Declarație Publică” din acea perioadă, care a supraviețuit până în zilele noastre, este proclamat:

“Observarea Crăciunului fiind considerată un sacrilegiu, sunt INTERZISE schimbul de cadouri, urările, purtarea unor haine de sărbătoare, postul și alte astfel de obiceiuri satanice. Cel care nu se supune este pasibil de a fi amendat cu patru sau cinci șilingi”.

Un grup ura Crăciunul fiindcă îl considera religios, celălalt grup ura Crăciunul fiindcă îl considera ireligios. Istoria și firea umană sunt pline de paradoxuri.

În ceea ce îi privește pe comuniști, aceștia au ajuns ca până la urmă să își domolească avântul. În 1935, Pavel Postyshev, oficial al Partidului Comunist, semna un editorial al publicației Pravda în care lua peste picior facțiunea extremă anti-Crăciun. Postyshev declara că obiceiurile de Crăciun ar trebui readuse înapoi în beneficiul și pentru bucuria copiilor. (Bineînțeles, scopul în ceea ce îi privea pe copii a fost întotdeauna de a-i transforma în servitori supuși ai statului.)

După destrămarea Uniunii Sovietice în anul 1991, Crăciunul a redevenit, din nou, popular.

Toate acestea demonstrează faptul că, deși se poate lupta împotriva tradiției, acesta nu poate fi cu totul distrusă. Tradiția se poate ascunde, se poate camufla, dar odată ce restricțiile sunt ridicate, va înflori din nou în toată splendoarea sa. Și orice regim care încearcă să înlocuiască o lume familiară cu una artificială va intra într-un conflict fundamental cu însăși firea umană.