Gabriel Giurgiu: De la Maastricht la Karlsruhe

Autor: Gabriel GIURGIU, realizatorul emisiunii “Europa mea” (TVR)

Maastrichtul este un orășel al naibii de liniștit, cu două gări, din care una (Maastricht Basarab, cum ar veni) este exact lângă un uriaș spital universitar, unul dintre cele mai faimoase din tot Beneluxul.

Dincolo de faima asta regională, renumele global al urbei vine de la Tratatul semnat în 1992 acolo, document care avea ambiția de a crea o uniune economică și monetară, ducând cu mulți pasi înainte un dorit proces de consolidare a Europei, spre integrare și convergență. Atunci s-a creat Uniunea Economică și Monetară, atunci s-a scris negru pe alb despre o politică de apărare comună (încă departe de a fi definită), despre cooperare în materie de norme democratice și stat de drept (celebrul JAI, pus serios în discuție atunci cînd vorbești de Ungaria sau chiar Polonia) și, cel mai spectaculos, despre o monedă comună. Botezată inițial ECU, a trecut trei ani mai târziu la denumirea de euro. Sună ceva mai prietenos, măcar în germană (“ein ECU” ar fi fost prea aproape de “eine Kuh” – “o vacă”).

Pe de altă parte, ce poți spune despre Karlsruhe? E al doilea oraș ca mărime, în Baden Wurttemberg, după Stuttgart. A fost capitala landului Baden Baden până în 1945, fiind un oraș relativ nou, construit de la zero de margraful Carol Wilhelm al III-lea în 1715. A suferit pagube uriașe în timpul ultimului război mondial, e aproape de Franța iar cea mai numeroasă minoritate etnică este cea… românească, provenită, evident, din emigrația economică recentă. De curând, însă, Karlsruhe a devenit celebru, măcar la nivel european, dintr-un motiv juridic. Acolo se află Curtea Constituțională Federală a Germaniei.

Onorabila instituție a decis, acum câteva zile, două lucruri. Unul este că Banca Centrală Europeană este obligată să dea explicații statului membru Germania în speță achiziției de obligațiuni de pe piața europeană, în termen de trei luni. Altfel, Germania consideră că nu mai este obligată să contribuie la numitul efort financiar. Simultan, numita Curte Constituțională respinge o decizie din 2018 a Curții de Justiție a Uniunii Europene care consideră că amintita acțiune a BCE este legală și justificată de Tratatele UE. Cu această mișcare, nemții au “reușit” o lovitură multiplă. În primul rînd, aruncă pe piață o întrebare (legitimă, de altfel) nerostită de prea multă vreme: cum poate exista o monedă, numită ea chiar și euro, dacă nu are un stat în spate? Poate exista o monedă creată doar de o organizație de cooperare inter-guvernamentală? Cu alte cuvinte, se adresează indirect întrebarea: ce este Uniunea Europeană, încotro se duce, care îi sunt prioritățile de reformă? Prilej de reflecție, comisii de gândire prospectivă, white paper-uri, strategii. A doua consecință arată și mai neplăcut. Decizia germană contrazice și anulează o hotărâre a Curții Europene, ceea ce este interzis, atât prin cutumă, cât și prin Tratate. Mai mult, pentru a pune sare pe rană, nemții scriu negru pe alb că CJUE a comis un “ultra vires”, adică un soi de abuz de competență. Deja nu mai vorbim de teme de dezbatere la seminarii juridice, deja sună a conflict cvasi-constituțional serios. Iar hotărârea de la Karlsruhe a fost votată cu 7 pentru și doar un vot împotrivă.

Vă dați seama cât de bine le pică situația lui Orban și Kaczinski? Mai zi ceva Ungariei și Poloniei, despre statul de drept și deciziile Curții de Justiție a UE, atâta vreme cât statul cel mai mare și puternic le ignoră. Vă dați seama cum este văzută situațiunea pe flancul sudic, în Italia mai ales? Tocmai acum, când nu se răcise încă discuția despre corona bonds? Nici Franța sau Spania și Grecia nu privesc cu simpatie către recenta evoluție. Cum ar putea, atâta vreme cât au tot înghițit tone de morală despre unitate, solidaritate și coeziune dinspre Berlin? Acum, în momentul în care mai tot establishmentul Bruxelles-ului (inclusiv reprezentanții statelor membre) ajunsese la concluzia că e nevoie de mai multe politici comune, inclusiv în domeniul sănătății, vine dușul rece al deciziei de la Karlsruhe. Neplăcut momentul, să recunoaștem.

Cum au reacționat instituțiile? Aș spune așa: rezervat, relativ ferm, surprinzător. Rezervați au fost cei de la Banca Centrală Europeană care au emis un comunicat sec, în care amintesc că instituția lor funcționează independent (mai ales datorită Germaniei, să nu uităm) și că nu consideră potrivit să încaseze indicații de la o curte constituțională, fie ea și nemțească. Relativ fermă a fost reacția Curții de Justiție a Uniunii Europene care, tehnic și fară multe ezitări, a trimis spre Karlsruhe și Berlin un soi de notă-rezumat a temeiurilor invocate în 2018, refuzând hotărât acuzația de “ultra vires”. Surprinzătoare a fost reacția iute a Comisiei. Care Comisie este condusă de o nemțoaică, până de curând membra a executivului de la Berlin. Care doamna von den Leyen a inclus rapid printre scenariile posibile, varianta unui infringement rapid și hotărât contra Germaniei.

Multe sunt necunoscutele din ecuația lansată pe piață la Karlsruhe, la 28 de ani după decizia de la Maastricht. Unele vor fi negociate, altele vor fi rezolvate în timp, prin normare și regulamente. Sper. Numai că, în vremi de pandemie, criza economică și sminteala globală, asta ne mai lipsea în Uniune. Alt motiv de dez-Uniune.