AFM cere insolvența Companiei Uraniului. Nuclearelectrica, direct interesată de procedură

Administrația Fondului pentru Mediu a cerut în urmă cu o lună insolvența Companiei Naționale a Uraniului (CNU), solicitând în același timp și desemnarea în calitate de administrator judiciar un consorțiu format din Rovigo SPRL și Trust Insolvency SPRL, potrivit unui document consultat de HotNews.ro.

De fapt, Administrația de Mediu s-a introdus ca parte într-un dosar de deschidere a procedurii insolvenței, care se află pe rolul Tribunalului București încă din februarie 2020.

Ministrul Economiei, Virgil Popescu, crede că cei de la mediu se vor răzgândi, deoarece în perioada imediat următoare, uzina Feldioara, cel mai important activ al CNU, va fi achiziționat de Nuclearelectrica.

Dosarul pentru declanșarea procedurii de insolvență a fost deschis la Tribunalul București, pe 20 februarie 2020, de către Tinmar Energy, în calitate de creditor. Între timp s-au alăturat și alți creditori, OSCAR Downstrem SRL, Allzone Guard SRL, Rino Guard SRL, iar în urmă cu o lună, Administrația Fondului pentru Mediu. Următorul termen în dosar este pe 1 decembrie. Teoretic, până să se pronunțe instanța, ar trebui să se lămurească soarta uzinei de la Feldioara și eventuala achiziționare de către Nuclearelectrica.

CNU este o societate cu mari probleme, care a primit și un ajutor de stat care a făcut obiectul unei investigații a Comisiei Europene. CNU va trebui să returneze ajutorul de stat. Însă, chiar și așa este o companie importantă, mai ales în condițiile în care Guvernul vrea să dezvolte sectorul energiei nucleare, fiind semnat, săptămâna trecută, un acord cu SUA pentru construirea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă și pentru retehnologizarea reactorului 1. Practic, acordul cu SUA îi oferă și mai multă valoare uzinei de la Feldioara, iar o insolvență nu ar face decât să încurce lucrurile.

În prezent, Nuclearectrica își asigură combustibilul nuclear din stocurile de pulbere sinterizabila de dioxid de uraniu de la CNU, dar și din import de la compania Cameco Canada.

Nuclearelectrica este interesată să cumpere de la CNU cel mai important activ, linia de procesare a octoxidului de uraniu de la Compania Națională a Uraniului S.A. – Sucursala Feldioara. De altfel, în martie, acționarii au aprobat declanșarea procedurilor de cumpărare a activelor aferente Sucursalei Feldioara. Tot atunci a fost aprobată și declanșarea inițierii demersurilor în vederea transferului licenței de concesiune a activității de exploatare în perimetrul Tulgheș – Grinties (județul Neamț), încheiată între Agenția Națională de Resurse Minerale și CNU.

Ministrul Economiei spune că “în perioada imediat următoare” va fi finalizată achiziționarea uzinei de la Feldioara. Ambele companii, CNU și Nuclearelectrica, sunt de stat, acționar majoritar fiind acum Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri. Însă, CNU este cea cu probleme financiare.

În mai 2018, Comisia Europeană a inițiat o investigație aprofundată pentru a evalua dacă diferitele măsuri de sprijin public acordate de autoritățile române Companiei Naționale a Uraniului sunt conforme cu normele UE privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor aflate în dificultate.

Pe 12 iunie 2017, România a notificat Comisiei un plan de restructurare a Companiei Naționale a Uraniului SA (CNU). Planul de restructurare prevedea acordarea unui sprijin în valoare de aproximativ 95 de milioane euro pentru CNU, sub formă de granturi, de subvenții, de anulare a unor datorii și de conversie a datoriei în acțiuni. Acest plan succede unui împrumut urgent sub formă de ajutor pentru salvare în valoare de aproximativ 13,3 milioane euro acordat pentru menținerea companiei pe linia de plutire, pe care Comisia l-a aprobat la 30 septembrie 2016 cu titlu temporar.

Normele UE privind ajutoarele de stat îi permit unui stat să intervină în sprijinul unei întreprinderi aflate în dificultate financiară numai în anumite condiții. În special este condiția ca respectiva companie să facă obiectul unui plan de restructurare solid, care să asigure restabilirea viabilității sale pe termen lung. Nu a fost cazul CNU, falimentul fiind inevitabil. Dacă o astfel de companie nu se poate restructura conform cerințelor Comisiei Europene, rămâne doar varianta lichidării. De altfel, Comisia și-a exprimat îndoiala că ajutorul pentru restructurare propus îndeplinește aceste condiții.