Artificiu birocratic: 5 văcuțe au salvat o grădiniță de la desființare, fiindcă lipseau 4 copii

Arlette, Abondance, Amsel, Amandine și Abeille sunt văcuțele-eroine care au salvat de la desființare grupa mică de la o grădiniță rurală din regiunea franceză Alsacia, în urma unui artificiu birocratic spectaculos, explică Le Parisien.

Cele cinci văcute au fost plasate într-un țarc în fața școlii din Moosch, un sat cu 1.600 de locuitori din departamentul Haut-Rhin, marți dimineață și înregistrate pe un formular strecurat în cutia poștală a școlii. ”Tatăl” celor cinci juninci este un fermier și consilier local care le-a împrumutat cu generozitate pentru această ocazie.

”Am dus lucrurile la extrem, îmbrățișând absurdul”,

a declarat primarul José Schruoffeneger, fost profesor de istorie și geografie la gimnaziu.

Cu 66 de elevi înscriși la școala primară și alți 30 la grădiniță pentru anul școlar următor, ”ne lipsesc patru elevi”, explică primarul, crescând astfel riscul de a fi nevoiți să închidem una dintre cele clasele/grupele școlii sau grădiniței, explică primarul. Norma stabilită de autoritățile de la Paris pentru înființarea și funcționarea unei școli este de 100 de elevi și preșcolari.

Ca urmare, ”într-o conversație destul de informală, ne-a venit ideea de a înscrie junincile la școală, pentru a compensa lipsa copiilor.”

”Evident, este o glumă foarte prostească și copilărească, dar am vorbit constant la telefon de azi dimineață cu presa, sperând că funcționarii de la Ministerul Educației vor verifica rețelele de socializare și vor asculta radioul. Vom completa un formular de înscriere pentru Abondance, Amandine, Abeille, Arlette și Amsel.

În general, junincile preferă pășunile în locul sălilor de clasă, așa că le vom cere profesorilor să țină orele afară; se pare că este foarte la modă acum”,

a mai declarat cu umor primarul Schruoffeneger, pentru ICI Alsace.

În spatele glumei se ascunde o supărare profundă a autorităților locale față de decidenții de la Paris, care analizează școlile rurale doar prin prisma cifrelor, fără să înțeleagă rolul social al acestor instituții. Primarul consideră că școala este singurul punct de întâlnire rămas pentru comunitatea sa.

”Acum glumim, dar, în realitate, suntem chiar foarte furioși.

Toți sunt mari absolvenți de școli înalte, de elită, oameni cu studii multe. Și da, e foarte bine să fie așa.

Dar ei n-au călcat niciodată într-un sat.

Un sat trăiește în jurul școlii sale. Singurele locuri unde adulții se întâlnesc regulat este în fața școlii. O școală este esențială într-un sat”,

a concluzionat el.