Avertisment IEA: vom pune lacăt la energia verde, în lipsa rețelelor de transport. Cum stă România?

La finele acestui deceniu lumea va ajunge într-o situaţie în care va trebui să plătească pentru a închide mari capacităţi de producţie a energiei regenerabile, în contrasens cu eforturile de eliminare mai rapidă a combustibililor fosili, dacă ţările nu îşi îmbunătăţesc reţelele de transport, pentru a integra mai bine energia produsă în parcurile fotovoltaice şi eoliene, transmite publicația Bloomberg, citată de Agerpres.

Problemele cu reţelele de transport vor aduce lumea în situaţia în care ar putea pierde aproximativ 2.000 de Terawaţi-oră (TWh) de energie eoliană şi fotovoltaică, potrivit unui raport al Agenţiei Internaţionale a Energiei (IEA), care a analizat modul în care ţările fac faţă creşterii ponderii regenerabilelor în mixul lor energetic. O cantitate de 2.000 de TWh este echivalentul producţiei de electricitate a Chinei şi SUA, primii doi producători mondiali, în 2023.

O mare parte din această producţie de energie regenerabilă care va fi pierdută va fi rezultatul aşa-numitei “curtailment”, o situaţie în care operatorii închid capacităţile regenerabile de teamă să nu supraîncărce reţeaua.

Dacă energia regenerabilă nu va putea fi integrată în mod eficient în reţeaua energetică mondială asta ar însemna o reducere cu 20% mai mică a emisiilor de CO2 în sectorul energetic, dacă combustibilii fosili vor fi folosiţi pentru a acoperi decalajul dintre cerere şi ofertă, a estimat IEA.

“În ultimii ani, lumea a făcut progrese remarcabile cu capacităţile eoliene şi fotovoltaice, pe măsură ce ţările au încercat să îşi consolideze securitatea energetică şi să reducă emisiile. Dar nu vor culege pe deplin roadele fără eforturi mai mari pentru a susţine integrarea acestor tehnologii în sistemele energetice”, a declarat Keisuke Sadamori, director pentru pieţe energetice la IEA.

Raportul scoate la lumină provocările create de tranziţia lumii de la combustibili fosili la surse regenerabile. În timp ce termocentrale pe gaze şi cărbune pot fi construit oriunde, capacităţile regenerabile sunt amplasate în locuri care beneficiază din plin de soare şi vânt, deseori departe de zonele populate. Asta înseamnă resurse suplimentare pentru a transporta energia electrică până la reţea şi a gestiona echilibrul dintre ofertă şi cerere.

De asemenea, reţelele energetice au nevoie de mai multe investiţii pentru extindere. Noile capacităţi regenerabile care vor fi construite în următorii ani ar putea ajunge în situaţia în care vor trebui să aştepte pentru a fi aprobate de operatorii de reţea, care vor fi în situaţia în care nu vor putea face faţă ofertei crescute.

Agenţia Internaţională a Energiei este principalul organism de consiliere pe probleme energetice al celor mai dezvoltate 29 de state. Agenţia a fost înfiinţată ca răspuns la primul şoc petrolier din 1973 – 1974, pentru a coordona eliberarea de petrol din stocurile de rezervă.

România ar putea da energie la toți vecinii, dar nu avem pe unde s-o transportăm

Compania de stat Transelectrica, operatorul Sistemului Național de Transport al energiei electrice, nu mai are capacitate de a extrage energia produsă în mai multe zone din țară, în special în cele cu potențial eolian și solar, potrivit unei analize realizate în urmă cu o lună de Radio Europa Liberă.

Situația este paradoxală, apreciază autoarea analizei, deoarece, la nivel european – inclusiv prin planul Uniunii Europene pentru o tranziție către energie verde – sunt puse la bătaie miliarde de euro pentru construirea unor noi parcuri fotovoltaice sau eoliene.

”Investitorii ce să facă? Au obținut autorizațiile de construire, avizele, așteaptă să construiască. Nu poți să te apuci să pui panouri sau turbine, să cheltuiești niște milioane bune de euro și să stai cu ele în câmp ca să le poți conecta”, spune Andrei Manea, director executiv al Romanian Photovoltaic Industry Association (RPIA).

La rândul său, Martin Moise, prim-vicepreședinte al Organizaţiei Patronale a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România (PATRES), confirmă:

”Transelectrica zice «faceți investițiile, dar intrați în sistem când reușim să avem linii noi care să evacueze puterea»!”

Centrale care se bazează pe sursa regenerabilă, în special cele eoliene, se pot construi acolo unde este vânt.

”Degeaba ai capacitate de preluare a energiei în Transilvania, de exemplu, dacă în Transilvania nu este vânt”, completează Martin Moise.

Cea mai bună regiune din România pentru producția de energie eoliană este Dobrogea. Aici, timp de doi ani (2022-2023), Transelectrica nu a avut disponibil niciun megawatt (MW) la conectare. Adică nu a lăsat niciun alt nou producător ”să se lege” la sistem, pentru că rețeaua nu ar fi suportat niciun kilowatt în plus.

În acest context, este cu atât mai discutabil, ciudat și cu potențial de simplă gogoașă electorală anunțul făcut la începutul acestei luni de ministrul Energiei, Sebastian Burduja, care semna acordul prin care va fi înființată compania ce va implementa proiectul unui uriaș cablu submarin de 1.200 de kilometri, tras prin Marea Neagră, va duce energia din Azerbaidjan și Georgia până în România. Culmea, tot în Dobrogea.

Despre cum ”Coridorul Verde” cu Azerbaidjanul este doar o gogoașă de PR politic a scris și Otilia Nuţu, analistă de politici publice în energie la Expert Forum, în Contributors.ro.

Potrivit datelor Transelectrica, citate în analiza realizată de Radio Europa Liberă, 83% din liniile electrice aeriene care alcătuiesc Sistemul Național de Transport al energiei electrice din România au fost realizate în perioada 1960-1979.

Între 1980 și 1999 au fost adăugate 14% din cablurile care compun actuala rețea. Ulterior, după 2000, liniile aeriene electrice construite reprezintă doar în jur de 3% din totalul rețelei.