Cealaltă față a hărniciei: 1/3 din nemți lucrează excesiv, unul din zece este dependent de muncă

O treime din forța de muncă angajată în Germania își ocupă în mod excesiv timpul cu munca, iar alți 10% dintre germani prezintă un comportament de muncă adictiv, potrivit celui mai recent studiu pe această temă, prezentat miercuri de către Fundația Hans Böckler și citat de Deutsche Welle.

Cercetarea citată este primul studiu științific care examinează comportamentul de muncă adictiv (dependența de muncă) în toate sectoarele din Germania, constatând că situațiile de muncă ”compulsivă” sunt prezente în toate de activitate.

Studiul a fost realizat de Institutul Federal pentru Educație și Formare Profesională (BIBB), în colaborare cu Universitatea Tehnică din Braunschweig, fiind comandat de Fundația Hans Böckler.

Cercetătorii au realizat interviuri cu 8.000 de persoane, angajați germani din toate sectoarele de muncă. Datele au fost înregistrate în 2017 și 2018, înainte ca pandemia de Covid-19 să estompeze și mai mult linia de echilibru dintre viața profesională și viața privată, așa încât constatările îngrijorătoare ale cercetării ar putea fi astăzi chiar și mai dramatice.

Concluziile studiului arată că 9,8% din angajați au manifestat un comportament care indică dependență de muncă sau un comportament compulsiv în activitatea lor profesională. De asemenea, alți 33% dintre respondenți muncesc ”excesiv”, fără să prezinte indicii de dependență de muncă.

Majoritatea angajaților – 54,9% – și-au abordat sarcinile de serviciu într-o manieră mai ”relaxată”, se arată în studiu.

Femeile sunt puțin mai susceptibile de a fi dependente de muncă decât bărbații – 10,8% dintre femei manifestă comportamente compulsive de muncă, comparativ cu 9% dintre bărbați.

Totodată, tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani sunt mult mai predispuși să manifeste comportamente adictive la locul de muncă decât angajații mai în vârstă, de pildă decât cei cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani: 12,6% dintre tineri manifestă un comportament compulsiv, comparativ cu 7,9% dintre lucrătorii mai în vârstă.

Angajații în poziții de conducere – managerii -, precum și persoanele care desfășoară activități independente riscă mult mai mult să dezvolte comportamente adictive de muncă, arată studiul. Peste 12% dintre manageri, comparativ cu 8,7% dintre non-manageri, au prezentat semne de dependență de muncă.

”Între cei care ocupă funcții de conducere, dependența de muncă devine mai răspândită cu cât poziția este mai înaltă”, remarcă autorii studiului.

Cercetătorii au constatat comportamente adictive de muncă în toate sectoarele, dar domeniul cu cele mai mari rate de dependență (19%) este cel al agriculturii, managementului pădurilor, creșterii animalelor și horticulturii.

Domeniile cele mai puțin expuse acestui risc sunt sectorul tehnologiei, alături de domeniul geografiei și al științelor naturii.

În privința mărimii companiei sau organizației în care își desfășoară activitatea, cei care lucrează în companii mai mari sunt mai puțin susceptibili să dezvolte dependență de muncă decât cei care lucrează în companii mai mici, arată studiul.

Factorii socioeconomici, precum nivelul de educație sau statutul marital, joacă un rol predictor nesemnificativ în ceea ce privește probabilitatea ca o persoană să devină dependentă de munca sa, arată concluziile studiului citat.

Ce este comportamentul workaholic?

Autorii studiului german au folosit doi indicatori principali pentru definirea și identificarea comportamentului de lucru ”dependent” și ”compulsiv”.

Prima dimensiune se referă la cât de mult lucrează angajații, atât în termeni de număr de ore de lucru efectiv, cât și în privința situațiilor în care trebuie să desfășoare activități de muncă în mai multe proiecte simultan sau cu sarcini deosebit de complexe.

A doua dimensiune se referă la modul în care munca le afectează viața personală.

Cei catalogați drept ”dependenți” de muncă sau cu un comportament ”compulsiv” au fost definiți în studiu ca fiind cei care au avut dificultăți să se relaxeze în timpul liber în afara orelor de serviciu, cei care își verifică în mod compulsiv e-mail-urile de serviciu după ce au plecat de la birou, precum și cei care au declarat că se simt vinovați că și-au luat zile libere sau concedii.

Termenul de ”workaholic” a fost inventat în 1971 de psihologul american Wayne Oates, pentru a-i descrie pe angajații a căror abordare a activității lor profesionale este relativ similară cu cea a dependenților de alcool.

Autorii studiului mai susțin că este nevoie de cercetări suplimentare pentru a fi stabilite cu mai multă rigoare cauzele dependenței de muncă, precum și impactul pe care aceasta le poate avea asupra sănătății fizice și psihologice a angajaților.