Cine va ajuta la stimularea producția de aluminiu a SUA? Nu sunt taxele vamale impuse de Trump

Acum șapte ani, președintele Donald Trump a impus taxe vamale de 10% asupra importurilor americane de aluminiu, cu scopul declarat de a stimula producția locală. Nu a funcționat. Acum, taxele vamale vor fi de 25%, fără „excepții sau derogări”. O măsură similară și pentru importurile de oțel, cu ambiția, încă o dată, de a consolida autosuficiența industrială în numele securității naționale, transmite Reuters.

Nu sunt vești bune pentru consumatorii americani, judecând după creșterea abruptă a prețului aluminiului livrat în Midwest-ul american. Nu este clar nici în ce măsură taxe vamale mai ridicate vor reuși să reîntinerească infrastructura învechită a combinatelor de aluminiu din SUA. Dacă obiectivul este obținerea unei autosuficiențe mai mari în producția de aluminiu, există o metodă mult mai simplă: o modestă doză de bere.

Dependența de importuri

Dacă importurile americane de oțel reprezintă 23% din consumul național, în cazul aluminiului, acest procent este mult mai ridicat, ajungând la 47%, conform U.S. Geological Survey. SUA sunt deosebit de dependente de importurile de aluminiu primar din Canada, care trimite peste două milioane de tone pe an.

Piața se adaptează deja la posibilele schimbări de preț și de flux comercial. Contractul CME Midwest U.S. premium AUPc1, care reflectă costul metalului livrat, pe lângă prețul de bază al aluminiului, a crescut cu 100 de dolari, ajungând la 629 de dolari pe tonă metrică într-o singură săptămână. Având în vedere că prețul spot al London Metal Exchange CMAL0 se tranzacționează în prezent la 2645 de dolari pe tonă, costul taxelor vamale nu este încă pe deplin reflectat.

Piața aluminiului a mai trecut printr-o situație similară în 2018, când taxele vamale au ajuns să fie intens negociate. Canada, de exemplu, a fost inițial inclusă, apoi exceptată, din nou inclusă și, în final, exceptată a doua oară în decurs de doar o lună. Se pare că și de această dată sunt așteptate excepții similare.

Totuși, și aici există un semnal de alarmă pentru cumpărătorii americani de metal canadian, având în vedere că primele europene au scăzut considerabil. Ceea ce sugerează că livrările canadiene vor fi redirecționate către piețele unde taxele vamale sunt mai mici decât în SUA.

Forța învinge tarifele

Dacă taxele vamale pe oțel au reușit să influențeze producția națională, nu același lucru se poate spune despre aluminiu. Numărul combinatelor de aluminiu primar în funcțiune în Statele Unite a scăzut de la 20 la începutul secolului la doar patru. Singura fabrică redeschisă după impunerea taxelor vamale din 2018 – New Madrid din Missouri – s-a închis din nou în ianuarie 2024.

Anul trecut, producția americană de metal primar a fost de 670.000 de tone, în scădere față de cele 740.000 de tone produse în 2017, anul anterior introducerii taxelor vamale. Toate speranțele sunt puse acum în „Green Aluminum Smelter Project” al companiei Century Aluminum (CENX.O), susținut de Departamentul Energiei cu un grant de 500 de milioane de dolari, finanțat prin Legea privind infrastructura bilaterală și reducerea inflației (Bilateral Infrastructure Law and Inflation Reduction Act) a administrației precedente.

Century tocmai a accesat prima tranșă de 10 milioane de dolari pentru studii suplimentare, ceea ce indică faptul că noul combinat nu va deveni operațional prea curând. Proiectul nu are o sursă de energie stabilită, în special energia regenerabilă necesară pentru a fi considerat ecologic.

Aluminiul este produs prin electroliză, iar fabricile consumă cantități uriașe de energie pentru a transforma alumină în metal. Prăbușirea sectorului producției de aluminiu în SUA este cauzată în principal de costurile ridicate ale energiei electrice, care continuă să fie principalul obstacol în calea oricărui nou proiect.

De fapt, competiția pentru electricitate se intensifică, pe măsură ce centrele de date concurează pentru accesul la energie regenerabilă.

Atenție la ce aruncați!

Există o soluție mai simplă prin care SUA își pot reduce dependența de importuri. Răspunsul este la îndemână, dar este prea des ignorat. SUA sunt cel mai mare consumator de doze de aluminiu din lume, cu 106,7 miliarde de doze vândute în 2021 – mai mult de un sfert din piața globală.

Conform Container Recycling Institute (CRI), rata de reciclare era de doar 43% în 2023, în scădere față de vârful de 57% atins în 2014.

Aproape jumătate dintre dozele de aluminiu ajung la groapa de gunoi. O cantitate și mai mare de metal se pierde din cauza unei sortări defectuoase în instalațiile de reciclare, pierderile fiind estimate la aproximativ o treime. Conform calculelor CRI, risipa totală din 2021 a fost de peste un milion de tone de aluminiu, cu o valoare teoretică de 1,6 miliarde de dolari.

Este o cantitate imensă de aluminiu care se aruncă, mult peste producția națională de metal primar. În plus, reciclarea unei doze de băutură este mult mai eficientă energetic decât producerea de aluminiu virgin, necesitând doar 5% din energia necesară pentru extragerea și rafinarea minereului.

Țările cu cele mai mari rate de reciclare aplică toate o formă de sistem de garanție-returnare. Într-adevăr, conform CRI, statele americane care folosesc astfel de sisteme au atins o rată de reciclare de 74%, comparativ cu doar 26% în statele care nu aplică acest mecanism.

Implementarea unui număr mai mare de sisteme de garanție-returnare ar putea readuce în circuit o parte din milionul de tone de aluminiu aruncate anual. Din cauza constrângerilor energetice din SUA, stimularea reciclării ar fi o soluție mult mai rapidă decât taxele vamale pentru a consolida aprovizionarea națională cu aluminiu.