Închide

OPINIE Cosmin Gabriel Păcuraru: Mixul energetic al aglomerărilor urbane

Avatar
Bucuresti Panorama

Foto: misiuneacasa.ro

Timp de citire: 6 minute

În orice metropolă consumul de energie este diversificat și în creștere prin mărirea acesteia ca arie geografica, în înălțime și a evoluției tehnologiei. Zona metropolitană este mult mai poluată decât orice altă zonă și de aici rezultand o speranță de viata mai scăzută a locuitorilor ei. De aici rezultă că aceste zone suprapopulate ar trebui să fie primele care beneficiază de trecerea la tehnologii mai puțin poluante.

O să mă refer mai mult la mixul celei mai mari aglomerări urbane a României. Cel mai nociv poluator este transportul. (nu discutăm de constructorii iresponsabili și de instituțiile care nu-și fac treaba) Emisiile de CO2, NOx, SO2 și de pulberi afectează cel mai mult sănătatea polulației, generand cheltuieli mai mari pentru sistemul de sănătate. Se dorește trecerea la transportul electric. Acesta se poate realiza prin două modalități: energia electrică este înmagazinată în baterii și energia este înmagazinată în hidrogen ce este transformat în energie electrică printr-o pilă de combustie. (La Tokyo, încă de anul trecut pransportul public a fost trecut pe hidrogen, în așteptarea Olimpiadei!)

Transportul cu energie provenită din acumulatori necesită în primul rând o infrastructură de producție, transport și distribuție de energie electrică deosebită. Acum un an am calculat că numai pentru autobuzele destinate transportului în comun este necesară o suplimentare a capacităților de producție de energie de aproximativ 50 MW pentru a putea încărca cele 1200 de autobuze aflate zilnic în circulația bucureșteană. Nu am socotit că se prevede o crestere a parcului auto cu încă 300. La toate acestea se adaugă poluarea și conusmul energetic al producției acestor acumulatori, pentru care nu s-a facut un bilanț de mediu și un bilanț energetic. Acești acumulatori au o durată oarecare de funcționare după care trebuie distruși. Știe cineva care sunt consumurile și poluarea acestei operațiuni?

De aici rezultă ca hidrogenul este viitorul transportului urban deoarece problemele enumerate mai sus nu există iar tehnologia este veche și verificată (dar nefolosită). Problema este că astăzi hidrogenul verde este destul de scump prin producere, transport și distribuție.

Un alt factor poluant în marile aglomerări urbane este asigurarea confortului termic: căldură iarna și răcoare vara. Puțini știu că 17% din locuințele din București se încălzesc cu lemne și cărbune, materiale carburante care poluează enorm. Urmatoarele instalații poluante sunt centralele de apartament ce folosesc gazul natural și deabia la sfarșit sunt marile centrale care furnizează agentul termic, dar și energie electrică. (București, având Elcenul ce are o cotă de piață de 5% din totalul producției naționale de electricitate.)

Trebuie să spunem clar că sistemul de alimentare centralizată cu agent termic este soluția agreată de Uniunea Europeana pentru aglomerările urbane. Dacă producția de agent termic este și cogenerare de înaltă eficiență, adică paralel cu energia termică se produce și energie electrică, avem randamente ce trec de 90%. Aceste randamente nu are rost sa le comparăm cu cele ale unei sobe pe lemne sau cărbune sau cu ale centralelor de apartament pe gaz.

Trebuie să spunem că dacă avem cogenerare putem vorbi de trigenerare, adică vara cu sistemul centralizat ce livreaza agent termic putem produce și răcire. (nu intru în amănunte …)

Și acestui sistem centralizat putem să-i aducem îmbunătățiri. Să ne uităm la soluțiile marilor clădiri de birouri: destul de multe din acestea sunt independente termic, adoptându-se soluții inovative precum încălzirea de la soare sau cu energie telurică prin pompe de căldură, păstrarea cât mai mult timp a căldurii și recuperarea ei dar și răcirea pe timp de vară prin soluții arhitectonice inedite. În principiu aceste soluții pot fi adoptate cu greu și de condominiurile existente, deoarece problemele încep de la proprietate: nu poți impune unui proprietar de apartament să facă modificări proprietății sale! … Dar sper că îl poți convinge … Și mai este problema banilor: cine va plăti? Nu exclud exisența în viitor a unor programme asemănătoare cu cel al anvelopării blocurilor. Nu exclud existența unor programe de îmbunătățire a producției de energie prin micro-cogenerare (termică și electrică), a transportului și distribuției acesteia precum și adoptarea unui sitem hibrid (desptre care am scris aici).

Mai există și problema energiei electrice ce are un consum în creștere în marile aglomerări urbane. Mă întreb cum face față Transelectrica și Electrica Cluj (DEER) în a satisface cererea avand în vedere sărăcia energetică a Ardealului, despre care am scris aici. Nici Bucureștiul nu stă chiar așa de bine și asta am semnalat-o acum câteva luni aici. Este clar că minuni nu se pot face peste noapte, dar se poate face o legislație corespunzătoare care să ajute pe cel ce investește în producția de energie, de la prosumator la compania ce investește în capacități medii și mari. În orice fel de energie! Nu sunt un fan al capacităților mari de regenerabile, deoarece au randamente mici (aici demonstrația) și dezechilibrează sistemul energetic național, dar la nivem micro cred ca soluția este salvatoare. Problema este ca ANRE-ul și ministerul să înțeleagă și distribuitorii să vrea, acei distribuitori care iau pe factură 25% din prețul total al energiei și care în loc să facă investiții, așa cum s-au angajat în contractul de privatizare, repartizează profitul, eventual prin „optimizare fiscală”. Nu mă pot gândi la eoliene, dar cunoscând suprafețele mari de pe clădiri și la evoluția tehnologiei pot spune că se ajunge la o eficientizare energetică a unui oraș.

Am spus că orașele se dezvoltă. Apar noi cartiere. Lipsa de viziune (și de școală) și noianul de interese ale grupurilor de presiune din jurul primăriilor fac ca să fim tot în anii ’90, de când se construiește haotic și ținand cont doar de profitul dezvoltatorului. Cred că primăriile trebuie să impună o conduită a dezvoltatorilor în a folosi soluții cu consum energetic mic al noilor cartiere sau clădirilor de birouri. (Nu pot sa nu amintesc de ceea ce a facut Ilie Bolojan in Oradea!) Cred că Parlamentul trebuie să creeze instrumente care să faciliteze noile soluții ce economisec energia și care îi amendează pe cei care nu le folosesc.

Cred cu tărie că hidrogenul se va impune în transportul urban. Problema este cum va fi obținut acesta. Înainte de alegerile locale am tratat subiectul gunoi – energie – hidrogen – transport urban. (aiciaici și aici) După experiența tristă cu gunoiul din Sectorul 1 bucureștean, este din ce în ce mai urgentă demararea construcției unor centrale pe gazeificare care să transforme deșeurile solide municipale în energie termică, electrică sau hidrogen.

O altă modalitate de a schimba mixul energetic urban este cea a încurajării prosumatorilor. Dar în România aceștia sunt de fapt împiedicați. O familie de prieteni, de peste doi ani a demarat acțiunea de obținere a aprobărilor și a montării celor câtorva panouri solare și a instalației de legare la rețeaua distribuitorului. Panourile sunt montate de cinci luni dar distribuitorul îi amână cu realizarea interconexiunii. în situația actuală a pieței, când cererea este mult mai mare decât oferta, când în toată țara există sărăcie energetică, avem doar câteva sute de prosumatori. Este adevărat că un prosumator nu poate să dea mai mult de câțiva kilowați, dar dacă ai o mie, deja ai câțiva megawați și daca ai 100.000 ai câteva sute de megawați, cam cât nu ar mai trebui să importam! Dacă mai socotim că Guvernul României, prin Agentia Fondului de Mediu, subvenționează prosumatorii, putem spune că biroctația aparatului de stat și reaua voință a distribuitorilor subminează economia națională și face ca banii dați prin subventii să fie aruncați în vânt. (Oare de ce instituțiile care se ocupă de cheltuirea banului public nu se sesizează?)

Săptămâna trecută trăgeam un Semnal de alarmă (la sfârșitul articolului) în care protestam asupra unei legi votate de Parlament prin care Minerii și energeticienii pot ieși la pensie după 25 de ani de activitate. Am găsit și cine sunt inițiatorii, sau cel puțin așa se laudă: trei deputați de la USR printre care și doamna Cristina Prună, acea doamnă care se visa acum câteva luni în scaunul de ministru al energiei. O stimez pe doamna Prună, deoarece este printre puținii care au criticat acțiunile miniștrilor energiei. (e adevarat că în ultimul timp din ce în ce mai puțin!) Cu cine a stat de vorbă stimata doamnă, nu știu, dar sper că nu cu ong-urile de mediu sau cu sindicatele. (părerea mea despre sindicatele din energie o cunoașteti de aici) Dar putem să mai interpretăm și așa: o luptătoare împotriva pensiilor speciale legiferează alte pensii speciale. Cea care securitizează domeniul energiei în USR, nu intuiește că prin această lege industria energetică se închide, riscând să rămână fără oameni, nepunând ceva în loc.

scroll to top