Europa, înaintea unei ierni complicate. Efectele și explicațiile unei crize de proporții

Ambițiile energetice ale Europei au fost declarat cât se poate de clar: tranziția spre un viitor cu emisii reduse de carbon, lucru care nu se poate realiza decât prin reconfigurarea sistemelor de generare și distribuție a energiei. Însă, în momentul actual, toate previziunile par să conducă spre o iarnă grevată de o criză energetică, în mijlocul căreia cei norocoși vor plăti mult mai mult pentru consumul lor, iar cei mai ghinoniști ar putea să nu aibă ce să plătească. O parte din efectele și explicațiile crizei sunt creionate într-o analiză Bloomberg.

Printre explicațiile la prima mână se numără criza globală de aprovizionare cu gaze naturale, precum și o serie de blocaje în industria energiei regenerabile, o parte dintre ele cauzate de viteza vântului din Marea Nordului în această vară, printre cele mai liniștite din ultimii 20 de ani, care au lăsat turbinele în nemișcare.

Pe măsură ce se apropie iarna, guvernele europene își fac planuri de intervenție pe piețele de energie, atât de volatile, pentru a ține casele europenilor calde și fabricile în funcțiune.

Miezul problemei europene

Prețurile energiei au crescut brusc, pe măsură ce economiile au început să își revină după șocul pandemic. Pe acest fond, cererea de energie a crescut, în vreme ce oferta și aprovizionarea sunt în scădere.

Multe dintre termocentralele alimentate cu cărbuni au fost închise, stocurile de gaze naturale sunt reduse, iar dependența tot mai mare a Europei de sursele regenerabile de energie îi crește vulnerabilitatea în fața unor crize energetice.

Chiar într-o lună septembrie precum aceasta, cu o vreme blândă și relativ caldă, prețurile la gaze și electricitate au depășit recorduri istorice pe mai multe piețe din Europa continentală și în Marea Britanie. Mai mult chiar, ministrul Tranziției Ecologice din Italia, Roberto Cingolani, a declarat că se așteaptă ca prețurile la energie să crească cu 40% în al treilea trimestru.

În Marea Britanie, CF Industries Holdings Inc., un important producător de îngrășăminte, a închis două fabrici, iar producătorul norvegian de amoniac Yara International ASA și-a limitat producția europeană, din cauza costurilor ridicate ale combustibililor.

Criza a început deja să lovească marile companii din industrie.

De unde provine deficitul de aprovizionare?

În general, la sfârșitul verii, toate statele își anunță completarea stocurilor de gaze naturale din depozite, în pregătirea pentru iarnă.

În acest an, depozitele de gaze au raportat cele mai scăzute niveluri de umplere în ultimii mai bine de zece ani, mai ales că din iarna trecută, neobișnuit de rece în multe zone ale continentului, nu au mai prea rămas provizii.

Aprovizionările de gaze naturale din Rusia au fost destul de limitate, în condițiile în care Rusia însăși își reconstituia peste vară propriile provizii în depozite, în vreme ce fluxul de gaze naturale dinspre Norvegia a fost mai slab decât în ultimii ani, pe fondul unor lucrări planificate din timp, de întreținere a câmpurilor petroliere gigantice din Marea Nordului și a stațiilor de procesare.

În cealaltă parte a Eurasiei, China face stocuri de dimensiuni fără precedent, pentru a-și putea alimenta economia în plină expansiune și pentru a se asigura că are suficiente rezerve pentru iarnă. În aceste condiții, Beijing-ul este dispus să plătească prețuri piperate pentru gazele naturale lichefiate, venite pe cale maritimă în special din zona Golfului.

Pe acest fond, europenii s-au văzut nevoiți să ridice, la rândul lor, miza prețurilor de achiziție a gazelor, iar piața a luat-o în sus, în mod inevitabil.

Ce treabă are prețul gazelor cu electricitatea?

Aproximativ 23% din energia electrică generată în 2019 la nivelul Uniunii Europene a provenit din gaze naturale. Este a doua cea mai importantă sursă de producere a energiei electrice, după sectorul energo-nuclear, care a generat 26% din total.

Cum energia electrică este foarte greu de stocat, fluctuațiile mari ale costurilor combustibililor se traduc rapid în volatilitatea prețurilor.

Există, desigur, tehnologia bateriilor uriașe de stocare, iar aceasta se dezvoltă rapid. Totuși, vor mai trece încă mulți ani până când bateriile vor putea să ofere o capacitate suficientă de stocare a energiei regenerabile.

În aceste condiții, unele țări europene au devenit din ce în ce mai dependente de exporturile de energie electrică din țările care raportează excedent de producție.

Cum și cine fixează prețul energiei în Europa?

Pe măsură ce tranzacțiile pe termen scurt cresc, marile companii industriale și de utilități cumpără și vând energie pe contracte în avans. În cazul acestor contracte, analizele economice și predicțiile pe termen lung ale costurilor combustibililor și energiei joacă un rol fundamental.

Totuși, cea mai mare parte a pieței energetice europene este în mod tradițional axată pe așa-numitul ”preț pentru ziua următoare”, aceste ședințe funcționând ca repere principale. Traderii depun oferte pentru fiecare oră, pe baza calculelor și estimărilor pe care și le fac în legătură cu jocul cererii și al ofertei, iar bursa care gestionează piața respectivă calculează apoi un preț mediu. Astfel, prețul este stabilit, în măsură covârșitoare, de piață, prin mecanismele de cerere și ofertă.

În SUA, lucrurile stau puțin diferit. Deși o mare parte a energiei electrice este vândută tot cu o zi în avans, pe baza unor acorduri similare de tranzacționare cu cele din Europa, prețurile de consum sunt stabilite de autoritățile de reglementare ale statelor, după ce companiile de utilități solicită modificări ale cotațiilor, în funcție de cât au plătit pentru energia angro, pentru investițiile în sistemele de transport al energiei și pentru întreținerea generală a rețelelor.

Factorul surpriză apărut în Europa, în ultimii ani

Avântul fără precedent al energiei regenerabile a venit cu un element nou: fluxul de energie regenerabilă este mai intermitent decât cel generat în centralele care funcționează cu combustibili fosili sau nucleari.

Așa stând lucrurile, fluctuațiile în starea vremii pot crea schimbări mari și bruște de prețuri, iar piețele în care energia se tranzacționează pentru perioade de timp mai scurte, chiar de ordinul câtorva ore, au devenit extrem de importante.

Energia eoliană

Țările din nordul Europei, cu zone costiere vaste, printre care Marea Britanie, Germania și țările din Scandinavia, au devenit lideri în producția de energie eoliană și în tehnologia aferentă.

În altă zone, lucrurile sunt mai amestecate. În Spania, dezvoltarea sectorului centralelor eoliene și fotovoltaice a contribuit la creșterea ponderii energiei regenerabile la un record de 44% din energia totală produsă în 2020. Și Franța produce multă energie din surse eoliene, dar producția sa de energie electrică este încă dominată de centrale nucleare. În alte țări europene, ponderea energiei eoliene este încă scăzută.

Țările aflate la cel mai mare risc

Cele mai mari probleme de aprovizionare le-ar putea avea țările care au interconexiuni energetice limitate cu vecinii lor, întrucât în cazul unei crize energetice, acestea nu pot beneficia pe deplin de piața energetică interconectată a Europei. Aceasta reprezintă o particularitate a sistemului energetic european, care permite dirijarea fluxurilor de energie spre zonele care au cea mai mare nevoie sau unde se poate obține prețul cel mai bun.

Arhipelagul britanic se află în situația cea mai delicată, din acest punct de vedere.

Operatorul de rețea din Irlanda a avertizat, în urmă cu câteva zile, că există riscul întreruperilor de energie din cauza lipsei vântului, care să alimenteze centralele eoliene.

În privința Marii Britanii, mixul său energetic cuprinde energie regenerabilă, gaze naturale, energie nucleară și chiar și cărbuni, însă multe dintre centralele britanice sunt vechi, depășite tehnologic, ceea ce le face vulnerabile și predispuse la avarii și deconectări de la rețea. Dacă se va întâmpla ca, în timpul unor avarii importante, vântul să bată prea puțin pentru ca centralele eoliene să poată suplini producția centralelor avariate, există șanse ca britanicii să rămână fără electricitate, pentru o anumită perioadă.

Ce reprezintă pentru Europa obiectivele climatice?

Discuția este delicată și se poartă pe muchie de cuțit.

Energia regenerabilă aduce volatilitate în sistem, iar acest lucru va crește costurile Europei pentru atingerea obiectivelor climatice.

Germania este un prim exemplu: politicile energetice promovate de Angela Merkel i-au costat pe germani sute de miliarde de euro în subvenții.

Totuși, UE nu dă înapoi nici măcar o jumătate de pas. Vicepreședintele Comisiei Europene, responsabil cu obiectivele climatice, Frans Timmermans, a declarat că prețurile mai mari nu trebuie să submineze hotărârea blocului comunitar de a-și extinde ponderea energiei regenerabile în mixul energetic. Mai mult, industria ar trebui să accelereze tranziția spre ”verde”, pentru a pune la dispoziția consumatorilor din ce în ce mai multă energie verde ieftină.