Ion Iliescu, la 94 de ani, plin de vorbe de duh: ”Cine a stat cinci ani la ruși poate gândi chiar ca Bush”
Duminică, fostul președinte Ion Iliescu a împlinit 94 de ani, ocazie cu care a acordat un interviu rar în ultimii ani, într-un podcast găzduit de fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, unul dintre tinerii politicieni cultivați îndelung de Iliescu în timpul activității sale politice active. De altfel, Vulpescu a fost unul dintre membrii echipei de apropiați ai lui Ion Iliescu, participând la scrierea discursurilor acestuia în timpul când s-a aflat în fruntea politicii din România.
Prezent la podcast-ul ”Avangarda” cu Ionuț Vulpescu, fostul președinte nu a evitat subiectul ironiilor pe care internauții le fac pe internet pe tema longevității sale:
”Știu că Internetul e plin de meme-uri cu mine, cum că speranța moare penultima sau că am fost văzut la bancă, pentru un credit pe 30 de ani, etc. Pe unele le apreciez, atâta timp cât au umor, adică sunt inteligente. Lumea nu începe cu noi și cu siguranță nici nu se termină cu noi. Valabil pentru orice muritor.”
Discutând, apoi, despre faptul că a fost considerat și acuzat, pe rând și chiar în același timp, de ”pro-americanism” și ”rusofilie”, Ion Iliescu a comentat:
”Cine a stat cinci ani la ruși, poate gândi chiar ca Bush. Nu o spun eu. Vă dau o voce diferită de a mea. Alfred Moses, fostul Ambasador al SUA în România, are o carte care depune mărturia tranziției noastre și mai ales a eforturilor de integrare în NATO: «Jurnal de București: Drumul României de la întuneric la lumină». Acolo veți găsi o descriere care pe mulți îi va șoca: «Ion Iliescu era pro-American!» Și asta în ciuda faptului că am avut un conflict de opinii cândva. M-am enervat teribil, la un moment dat și i-am spus: «Domnule Ambasador, nici măcar Brejnev nu a vorbit așa cum ne-ați vorbit dvs!» Nu e chiar o replică de rusofil, nu e așa? “, a povestit Ion Iliescu.
”Regret anumite episoade din primii ani de după Revoluţie. Ce s-a întâmplat era inevitabil”
Un alt capitol important al discuției a fost efectul pe care l-au avut unele decizii pe care le-a luat în timpul primilor ani de după 1989.
”Nimeni nu se poate vindeca de traume până nu le recunoaşte. Iar România trebuia să şi le recunoască, să le descrie şi să se educe în a le depăşi. A fost importantă pentru mine şi această tranziţie morală, nu doar aceea economică. Pentru că o democraţie sănătoasă presupune iertare nu uitare şi adevăr nu mistificare. Retrospectiv, regret anumite momente, episoade, situaţii, întâmplări din primii ani de după Revoluţie, dar, cum spunea cineva, ce s-a întâmplat era inevitabil, ce nu s-a întâmplat era imposibil”, a spus Iliescu.
În interviu, Ion Iliescu vorbește pe larg și despre începuturile sale în politica comunistă și despre relația cu Nicolae Ceaușescu.
De asemenea, face o radiografie detașată a peisajului politic al României de astăzi, atrăgând atenția asupra pericolului populismului anti-democratic, pe care îl consideră cel mai mare ”risc de țară” cu care se confruntă România:
”Populismul a generat marea pandemie morală a societății noastre, față de care publicul nu a făcut anticorpi. Golănia a fost interpretată drept cinism, circul drept spirit ludic, demagogia ca mesianism providențial. Din aceste pricini, chiar partidele politice au intrat în competiția pentru populism, iar electoratul a început să privească la cine e dispus să dea mai mult, nu cine e capabil să facă mai mult. Unii au încurcat lucrurile și au pus semnul egal între populism ca set de măsuri guvernamentale pentru sprijinirea unor categorii sociale vulnerabile, ceea ce în mod tradițional face parte din discursul și acțiunile stângii, și populism ca arta sforarilor politici, care seduc electoratul și se duc la final de mandat, fără a face nimic din ceea ce au promis. În timp, asta e îngrețoșat electoratul și, prin urmare, a apărut în cote îngrijorătoare un fenomen periculos pentru democrațiile participative și reprezentative: absența la vot.”
Fostul președinte a comentat și relația pe care o au oamenii politici iîntre ei, constatând că respectul reciproc pe care și-l poartă a scăzut foarte mult:
”Ce mi se pare însă semnificativ în plan moral e că astăzi adversarii politici se respectă mai puțin. Au feudalizat domenii de intervenție, au subestimat capacitatea dialogului, au ratat profesioniști. Văd mulți meșteri, nu maeștri ai politicului. Iar asta se traduce în vulnerabilitățile politice ale societății noastre. Dacă România a avut reușite și căderi, succese politice și eșecuri lamentabile, ele sunt nu opera unui individ, ci a unei societăți.”
Interviul, de mare amploare, poate fi citit aici.









