O fabrică de utilaj greu din Craiova, în vizorul filierei ruso-”suveraniste”. CSAT a intrat pe fir

Vânzarea fabricii Popeci Utilaj Greu din Craiova către compania Automecanica SKB Property a atras atenția autorităților române din cauza acționariatului companiei cumpărătoare. Proprietarul acesteia este un cetățean eston și fost acționar și director la cel mai important producător de locomotive și material rulant din Rusia. Tranzacția a intrat în atenția Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), scrie Europa Liberă. De asemenea, și Consiliul Concurenței a comunicat că tranzacția are nevoie de o ”cercetare mai detaliată”.

Compania Automecanica SKB Property, care vrea să cumpere uzina Popeci din Craiova, este deținută de Serghei Glinka, cetățean eston, fost acționar și manager la compania rusă Transmașholding, cel mai important producător de locomotive și material rulant din Rusia, transmite Europa Liberă.

Un amănunt important: deodată cu tranzacția, firma a anunțat și adăugarea unui nou obiect de activitate: fabricarea vehiculelor militare de luptă.

Popeci Utilaj Greu din Craiova este una dintre singurele fabrici rămase în picioare, după 1989, de la Craiova.

Înainte de Revoluție, Uzina de Utilaj Greu (UUG) era specializată în producția de echipamente pentru diverse industrii (siderurgice, chimice, minerit, energie).

Uzina de Utilaj Greu (UUG) din Craiova a fost privatizată în anul 2002, când omul de afaceri Constantin Popeci, fost director al fabricii, a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (APAPS).

Obiectul de activitate a rămas, în mare, același, dar producția a fost mult restrânsă.

Acționarul majoritar al firmei se va schimba, însă, dacă instituțiile statului vor da undă verde tranzacției începută în urmă cu un an.

În plus, tranzacția Popeci-Automecanica este contestată în instanță de cel mai mare operator privat de transport feroviar din România, Grampet – la care acționar unic este omul de afaceri Gruia Stoica.

Dacă în urmă cu zece ani uzina avea peste 700 de angajați, în 2023 la Popeci Utilaj Greu mai lucrau 320 de oameni. Din 2016, când a avut profit aproape 485.000 de lei, fabrica merge pe pierdere – peste 10, 5 milioane lei în 2023.

Miza – siguranța națională

După ce, în urmă cu un an, Constantin Popeci negocia cu Gruia Stoica vânzarea fabricii, în martie 2024 Popeci a vândut 7.177.432 de acțiuni (adică 89,42% din capitalul social al fabricii) către Andrei Scobioală – 33%, Dorin Iacob – 5% și către Automecanica SKB Property (compania deținută de Serghei Glinka – 51,42%).

Printre obligațiile post-vânzare asumate de cumpărător se numără angajarea lui Constantin Popeci în funcția de consilier tehnic, pentru cinci ani, cu un salariu de 6.000 euro/lună, păstrarea denumirii companiei, precum și asigurarea unor birouri și locuri de parcare pentru acesta.

La finalul lunii martie 2024, tranzacția a fost contestată în instanță de Grampet Logistics, companie deținută de Gruia Stoica, acesta susținând că avea o înțelegere prealabilă cu Constantin Popeci pentru preluarea fabricii, înțelegere încălcată prin tranzacția semnată anterior.

Înțelegerea, spuneau reprezentanții Grampet, era dovedită printr-un înscris, care era, de fapt, un șervețel pe care cei doi oameni de afaceri scriseseră detaliile unei eventuale tranzacții. Pe șervețel, semnat pe 8 februarie 2024, Popeci s-ar fi angajat să cedeze Grampet acțiunile sale pentru suma de 5.000.000 de euro.

Documentul conținea și alte condiții, inclusiv asigurarea unui capital de lucru de 2.000.000 de euro și garantarea unui procent de 10% din profit pentru următorii trei ani.

Potrivit Grampet, acordul a fost parafat de părți și de un martor, iar ulterior au avut loc negocieri prin întâlniri directe, prin e-mail și aplicația WhatsApp. Cu toate acestea, pe 1 martie 2024, la momentul stabilit pentru semnarea formei finale a contractului, Popeci ar fi refuzat să continue tranzacția.

La câteva săptămâni distanță, s-a petrecut un alt eveniment care a atras atenția: printr-un scurt comunicat de presă, Grampet Group anunța că l-a demis pe vicepreședinte grupului, Călin Grațian, din cauza asocierii acestuia cu atragerea unor investitori ruși din cadrul companiei Transmașholding în discuțiile privind achiziția societății Popeci Utilaj Greu, creând astfel concurență neloială.

La finalul anului trecut, Tribunalul Dolj respingea cererea grupului Grampet de a pune în aplicare înțelegerea inițială, neconsiderând documentul-șervețel un înscris îndeajuns de credibil, ci doar înscrisuri informale, însă decizia instanței nu a rămas definitivă.

La un an de la tranzacția dintre Constantin Popeci, Serghei Glinka, Andrei Scobioală și Dorin Iacob, Consiliul Concurenței nu și-a dat încă acordul.

”Tranzacția care implică societatea Popeci Utilaj Greu SA este în procedură de examinare, din punctul de vedere al securității naționale, în cadrul Comisiei de Examinare a Investițiilor Străine Directe (CEISD). Operațiunea este, în prezent, în procedură de cercetare detaliată, procedură în care va fi solicitat și avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT)”,

a transmis Consiliul Concurenței, la solicitarea Europa Liberă.

Potrivit Consiliul Concurenței, examinarea nu are în vedere analiza unei concurențe neloiale pe piață:

”Până în acest moment, tranzacția menționată nu a fost notificată Consiliului Concurenței pentru a fi analizată din punctul de vedere al compatibilității cu un mediu concurențial normal.”

În România mai există doar două companii care au ca obiect de activitate fabricarea vehiculelor militare de luptă: Compania Națională Romarm – Filiala Moreni, companie de stat, și General Dynamics European Land Systems Romania – firmă elvețiană. Popeci Utilaj Greu Craiova ar fi a treia.

Grampet are, însă, alte planuri. Vrea să transforme Craiova în ”cel mai important hub de material rulant din Europa de Sud-Est”, spune, pentru Europa Liberă, Gruia Stoica, patronul Grampet:

”Grampet Group deține fabrica Reloc Craiova și derulează acolo proiecte prin care prelungește ciclul de viață al locomotivelor. Ne ocupăm de repararea și modernizarea acestora, pe o suprafață de 12 hectare. Prin achiziția Popeci Utilaj Greu, am ajunge la o suprafață de 25 de hectare și am putea să ne extindem activitatea. O suprafață mai mare ne-ar permite să fabricăm locomotive și să contractăm proiecte noi, fără a le perturba pe cele existente. Și-n mod special, mă refer aici la cele finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)”,

explică el.

Filiera rusească

Serghei Glinka, patronul SC Automecanica SKB Property SRL, este un om de afaceri estonian cu afaceri în mai multe țări europene. Între 2004 și 2016, a lucrat pentru cel mai important producător de material rulant din Rusia, Transmașholding. În această perioadă, a fost consilier al președintelui companiei, în 2009, și director comercial, între 2013 și 2015.

Numele lui Seghei Glinka, ca acționar la Transmașholding, apare într-o investigație al lui Alexei Navalnîi, opozantul rus mort în februarie 2024 într-o închisoare din Siberia, în care acesta făcea dezvăluiri despre Maksim Liksutov și afacerile sale, inclusiv cu firma Transmașholding. Maksim Liksutov este viceprimarul Moscovei și șeful Departamentului de Transport al orașului.

Și tot în conexiune cu Maksim Liksutov, numele lui Serghei Glinka a apărut, în 2009 în baza de date, Offshore Leaks a Consorțiului Internațional al Jurnaliștilor de Investigație, în legătură cu compania Sermolent Equities Inc, în care cei doi erau co-acționari.

Sermolent Equities Inc. este o companie offshore înregistrată în 2009 în Insulele Virgine Britanice și, conform unor scurgeri de informații din 2013, era deținută majoritar de Maksim Liksutov.

Sermolent Equities Inc. deținea participații în trei companii cipriote—Ammonis Trading Limited, Latorio Holdings Limited și Mafrido Trading Limited—care, la rândul lor, controlau un pachet de 36,33% din acțiunile Transmașholding, cel mai mare producător rus de echipamente feroviare.

Cei doi ar avea, însă, o relație mult mai veche, începută în anii 90 în Estonia, când făceau afaceri cu cărbune.

Compania pe care Glinka o deține în România, Automecanica SKB Property, deține 48% din Automecanica SA din Sibiu.

Andrei Scobioală este născut la Chișinău și e asociat cu Serghei Glinka în alte două firme – Automecanica SA Sibiu (48% din acțiuni) și SKB Prod Systems SRL. E co-acționar și într-o altă firmă, Eurolaser Exploitation, împreună cu o firmă franceză, Bretagne Laser SARL. Este directorul firmei Automecanica SA.

Tatăl său, Mihail Scobioală, tot cetățean moldovean, este administratorul firmelor în care fiul său este acționar.

În octombrie 2023, compania Automecanica SA din județul Sibiu lansa la Bruxelles prototipul unui autobuz electric. La conferința de presă de la lansare, Andrei Scobioală a vorbit despre planurile de viitor ale companiei.

”Strategia companiei pe termen scurt şi mediu este să vină către clienţi începând cu 2024 cu prototipul pentru tramvai, în 2025 – prototipul electric de tren uşor de viteză şi în 2026 – prototipul de metrou”,

a declarat acesta, citat de publicația de specialitate Club Feroviar.

Un alt personaj sulfuros și legăturile lui cu lingăii lui Călin Georgescu

Dorin Iacob, în prezent om de afaceri, a deținut funcția de secretar executiv al Partidului Democrat (PD) în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale din 2004.

Înainte de 1989, a fost ofițer în cadrul Ministerului de Interne, iar după Revoluție a activat în Serviciul Român de Informații (SRI), ocupând funcția de șef de cabinet al lui Virgil Măgureanu, primul director al instituției, scrie site-ul ziare.com.

În 1998, Iacob l-a urmat pe Măgureanu în Partidul Național Român (PNR), unde a fost numit vicepreședinte. Ulterior, odată cu fuziunea PNR cu Partidul Democrat condus de Traian Băsescu, a fost cooptat în structura de conducere a PD, ca secretar executiv.

Trecutul său este strâns legat de PD Alba și de scandalul legat de Bancorex. Ca acționar al firmei SC Bel Ami Invest din Alba Iulia, a obținut un credit în valoare de 1.250.980,86 de dolari americani (aproximativ 2 milioane de lei) de la Bancorex, potrivit unei anchete din urmă cu 20 de ani a României Libere.

Firma a intrat în procedură de faliment, la solicitarea creditorilor, printre care și Bancorex. După falimentul băncii, împrumutul de la Bancorex a fost preluat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB), fiind inclus în datoria publică.

După alegerea lui Traian Băsescu ca președinte în 2004, Dorin Iacob a fost prezent frecvent la Palatul Cotroceni și a fost implicat, în 2005, în celula de criză constituită pentru gestionarea răpirii celor trei jurnaliști români în Irak. Omar Hayssam a declarat în fața Curții de Apel București că i s-a cerut să își folosească relațiile pentru a colecta informații despre răpire și că Dorin Iacob a fost desemnat persoană de contact.

De asemenea, alături de Adriean Videanu, Iacob a fost martor în procesul intentat de Traian Băsescu pentru a respinge acuzațiile privind presupusele sale legături cu fosta Securitate. În fața instanței, el a declarat că este unul dintre cei mai apropiați prieteni și colaboratori ai lui Traian Băsescu.

A fost arestat la data de 27 august 2016 pe teritoriul Marii Britanii, fiind acuzat că a hărțuit sexual o femeie în timpul unei ședințe de masaj la un hotel din Manchester, conform Mediafax.

Dorin Iacob mai este acționar în firmele:

• Societatea De Investitii Și Garantare Phg SAL – asociați – Mihai Leonard Rotaru, om de afaceri în domeniul contrucțiilor (Rotary Construcții) despre care presa a scris că are legături cu Marcel Ciolacu și este un finanțator al PSD, Miron Mitrea (fost ministru PSD) și Cătălin Paul Păcuraru, fiul lui Maricel Păcuraru, patronul postului Realitatea Plus, principalul vehicul mediatic al fostului candidat la președinție, Călin Georgescu;
• Pro Activ Global SRL – asociați Cezar Constantin Pascu – partener de afaceri cu Dorin Iacob în mai multe alte firme – și Diana Alexandra Miron;
• Emblematic Media – asociat Insomar International SRL, deținută de Daniela Madi Păcuraru, soția lui Maricel Păcuraru, patronul Realitatea Plus.

În vara trecută, se prezenta ca un susținător la prezidențiale al lui Cristian Terheș, pe care îl propunea drept candidat unic al unei platforme conservatoare.

Începând din toamna anului 2019, Dorin Iacob a fost invitat permanent și realizator al unor emisiuni ale postului Realitatea Plus, în calitate de ”analist politic”. Începând din 2022, Iacob a fost prezentat drept unul dintre ”profesioniștii” cooptați de partidul AUR în cadrul unei serii de dezbateri pentru crearea unui obiectiv de țară, alături de Gheorghe Piperea, Eugen Orlando Teodorovici, Radu Ghidău, Marian Cucșa, Cosmina Cerva, Norica Nicolai, Mohammad Murad, Mugur Mihăiescu (Garcea), Dumitru Coarnă și Dumitru Danteș, potrivit G4Media.

Anul trecut, a candidat la Primăria Generală a Capitalei, din partea partidului ”Alternativa Dreaptă pentru Bucureşti”.

Din partea aceluiași partid, soția sa, Mihaela Filip, de profesie psiholog, a candidat la alegerile europarlamentare, fără succes. Intrarea în politică venea la doar câteva luni după ce își încheiase cariera în cadrul Serviciului pentru Telecomunicații Speciale (STS), acolo unde a condus departamentul de psihologie, potrivit publicației Fanatik.

Dorin Iacob a fost și administratorul companiei Red&White, care deține pachetul majoritar de acțiuni de la Dinamo, iar fiul său, Vlad Iacob, a fost, pentru un timp, administrator special al clubului, în procedura de insolvență.