Pescuitul bate geopolitica: Economia decide dacă Islanda reia negocierile de aderare la UE

În timp ce securitatea în regiunea arctică și revendicările SUA asupra Groenlandei domină titlurile presei internaționale, islandezii urmează să-și decidă viitorul european pe baza unor chestiuni mult mai familiare, precum pescuitul și agricultura. Referendumul din 29 august ține mai puțin de geopolitică și mai mult de suveranitate și identitate, scrie Euronews.

Merlanul albastru, scrumbia și peștele-roșu s-ar putea dovedi factori mai decisivi la urne decât ambițiile expansioniste ale președintelui american Donald Trump, amenințările iminente ale Rusiei sau promisiunile seducătoare ale politicienilor europeni.

În Islanda, unde marea modelează economia, mijloacele de trai și identitatea națională, cea mai importantă răscruce a ultimului deceniu se rezumă, în cele din urmă, la un singur lucru: peștele.

Pe 29 august, islandezii vor vota dacă să reia negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană, repornind astfel un proces care fusese suspendat în 2013. Dacă alegătorii își vor da acordul, negocierile cu Bruxelles-ul vor fi reluate – existând perspectiva aderării la UE mai devreme decât alte țări aflate pe lista de așteptare.

La prima vedere, contextul geopolitic pare evident. Interesul reînnoit al Statelor Unite față de Groenlanda, combinat cu războiul de lungă durată din Ucraina, a propulsat regiunea arctică pe o poziție mai înaltă în agenda strategică a Europei, în timp ce islandezii par tot mai prinși între două mari puteri.

Totuși, dincolo de titlurile din presă, campania dezvăluie o altă realitate. Miza acestui referendum o constituie economia, suveranitatea și, mai presus de toate, controlul asupra zonelor de pescuit ale Islandei, potrivit lui Eirikur Bergmann, profesor de științe politice la Universitatea Bifröst și unul dintre cei mai cunoscuți comentatori politici din țară.

„Islandezii sunt divizați în două tabere”,

a afirmat el, susținând că dezbaterea publică se concentrează în continuare – așa cum s-a întâmplat dintotdeauna – pe avantajele adoptării monedei euro și pe riscurile la care este expusă industria pescuitului.

Problemele pescarilor sunt problemele Islandei

Deși ponderea pescuitului în PIB-ul Islandei este în scădere, acesta a reprezentat totuși aproximativ 8% în 2024. Rămâne una dintre cele mai importante industrii de export ale țării și pilonul central al multor comunități de coastă.

Nu este prima dată când islandezii intră în conflict din cauza mării: în timpul celor trei „Războaie ale Codului” (Cod Wars), desfășurate între 1958 și 1976, Reykjavík și-a apărat cu succes revendicările maritime în fața Regatului Unit.

Astăzi, amenințarea vine din partea Politicii Comune în domeniul Pescuitului (PCP) a UE, care gestionează resursele piscicole între statele membre. „Stocurile de pește comune”, aflate sub jurisdicția mai multor state și care implică repartizarea cotelor de pescuit, reprezintă principala preocupare a industriei piscicole islandeze, generând solicitări de derogări sau aranjamente speciale în cazul în care țara ar adera la UE.

Într-adevăr, industria piscicolă a Islandei se bazează pe unul dintre cele mai sofisticate sisteme de cote din lume. Acesta stabilește limite de captură fundamentate științific și alocă drepturi de pescuit fiecărei nave, cotele putând fi, de asemenea, tranzacționate.

Pentru pescarii din orașe de coastă precum Ísafjörður sau Vestmannaeyjar, presa locală relatează că problema nu vizează doar cantitatea de pește pe care o poate pescui Islanda, ci și cine ar trebui să aibă dreptul de a decide cine realizează capturile.

După cum a declarat ministrul de externe Þorgerður Katrín Gunnarsdóttir într-un interviu recent, pescuitul și agricultura vor deveni, probabil, cele mai dificile capitole în cadrul oricăror negocieri reluate de aderare.

La fel ca pescarii, și fermierii islandezi își desfășoară activitatea în cadrul unuia dintre cele mai protejate sisteme agricole din Europa, susținut prin subvenții publice menite să compenseze clima aspră a țării și dimensiunea redusă a pieței interne.

Pentru aceștia, acronimul de care se tem este PAC (Politica Agricolă Comună) – reforma agriculturii din UE care distribuie subvenții în baza unor reguli comune și care ar putea destabiliza întregul sistem intern.

Susținătorii integrării în UE mizează, de asemenea, pe avantajele economice în campania lor.

Cel mai important dintre acestea este eventuala adoptare a monedei euro. Aceasta ar elimina volatilitatea cursului de schimb asociată coroanei islandeze, reducând inflația, ratele dobânzilor și costurile comerțului internațional, aspecte evidențiate într-un raport recent al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).