România, în pragul terapiei de șoc. Ce se întâmplă dacă vine “fantoma” FMI peste finanțele țării?

România riscă să se confrunte cu o adevărată terapie de șoc economic dacă deteriorarea finanțelor publice va împinge statul în situația de a cere un program de finanțare de la FMI. Scenariul descris de analistul economic Adrian Negrescu este unul sever: privatizări, concesionarea unor servicii publice, restructurări și concedieri masive în administrația de stat.

Avertismentul vine într-un moment în care și Oxfam International atrage atenția asupra unei posibile reveniri a FMI la politici de ajustare fiscală mult mai dure. Organizația vorbește explicit despre riscul unei întoarceri la modelul de „terapie de șoc”, în care reducerile de cheltuieli sunt concentrate la începutul programelor de finanțare.

Adrian Negrescu avertizează, într-un interviu pentru Ziare.com, că, dacă România nu își va mai putea finanța dezechilibrele și va ajunge să apeleze la FMI, intervenția ar putea avea consecințe extrem de dure asupra aparatului de stat.

„Când FMI va veni la București, se va tăia în carne vie”,

afirmă analistul economic, care compară intervenția Fondului într-o țară aflată în dificultate cu restructurarea unui debitor ajuns într-o situație financiară gravă.

Negrescu invocă deficitul bugetar ridicat, costul tot mai mare al finanțării statului și presiunile viitoare asupra sistemului de pensii. El susține că România a ajuns să se împrumute anual cu aproximativ 55 de miliarde de euro pentru finanțarea necesarului statului.

Unul dintre cele mai sensibile puncte ar putea fi reprezentat de companiile controlate de stat.

Adrian Negrescu afirmă că România are peste 1.500 de companii de stat și estimează că aproximativ 80% dintre acestea sunt într-o situație economică foarte proastă. Într-un eventual program dur de ajustare, o parte dintre active ar putea fi privatizate, iar unele servicii publice ar putea fi concesionate către operatori privați, susține analistul.

Mesajul său este fără echivoc:

„Vor vinde tot ce se poate”,

spune Negrescu, anticipând totodată restructurări și disponibilizări în sectorul public.

Sute de mii de funcționari ar putea intra în zona de risc

Cea mai dură parte a scenariului privește administrația publică.

Analistul estimează că în aparatul administrativ al statului lucrează aproximativ 400.000-500.000 de funcționari și consideră că această zonă ar deveni o țintă majoră pentru reducerile de personal dacă România ar intra într-un program sever de restructurare.

Negrescu face însă o distincție între funcționarii administrativi și personalul din sănătate sau educație, susținând că problema nu ar fi numărul medicilor și profesorilor, ci dimensiunea aparatului birocratic.

Pentru zeci sau chiar sute de mii de familii, un asemenea scenariu ar putea însemna pierderea locului de muncă sau reducerea veniturilor, dacă un viitor acord cu creditorii externi ar include restructurări de amploare.

Oxfam avertizează: austeritatea cerută în programele FMI s-a înăsprit puternic

Temerile nu sunt alimentate doar de scenariul prezentat pentru România.

O analiză publicată pe 10 septembrie 2026 de Oxfam International, pe baza datelor privind programele FMI, arată că țintele mediane anuale de ajustare bugetară au crescut de patru ori: de la 0,21% din PIB în perioada 2012–2017 la 0,85% din PIB în perioada 2018–2025.

Mai mult, între 2018 și 2025, aproape jumătate dintre țările analizate de Oxfam, 25 din 54, au fost obligate, potrivit organizației, să reducă cheltuielile publice cu peste 2% din PIB pe durata programelor respective.

Oxfam avertizează că FMI ar putea merge către ajustări fiscale „frontloaded”, adică reduceri mari și rapide aplicate încă de la începutul unui program, în locul unor măsuri distribuite pe mai mulți ani.

Organizația compară această abordare cu politicile de ajustare structurală practicate în trecut și avertizează asupra riscului unor efecte puternice asupra sănătății, educației și protecției sociale.

Un alt semnal îngrijorător este legat de așa-numitele praguri minime pentru cheltuieli sociale introduse în programele FMI.

Potrivit Oxfam, nivelul median al protecției oferite prin aceste mecanisme a coborât de la 25% din cheltuielile curente în perioada 2012–2017 la doar 11% în perioada 2018–2025.

Organizația cere FMI să evite revenirea la ajustările brutale ale trecutului și să analizeze soluții precum taxarea progresivă a marilor averi și a profiturilor excepționale ale companiilor.

România are deja probleme serioase cu deficitul

Pericolul unui asemenea scenariu devine cu atât mai important cu cât FMI avertizează de mai mult timp asupra dezechilibrelor majore din finanțele României.

În evaluarea din 2025, Fondul arăta că deficitul fiscal cash ajunsese la 8,7% din PIB în 2024, pe fondul creșterii cheltuielilor cu pensiile, salariile publice și investițiile finanțate intern. FMI avertiza și că datoria publică riscă să continue să urce dacă ajustarea fiscală nu este dusă mai departe.

Cele mai recente date afișate în prezent de FMI pentru România indică pentru 2026 o creștere economică de numai 0,7% și o creștere a prețurilor de consum de 7,8%.

Cu alte cuvinte, România trebuie să reducă deficitul într-un moment în care economia avansează slab, iar populația continuă să resimtă efectele prețurilor ridicate.

Amintirea anilor ’90: privatizări, lichidări și șoc social

România a mai trecut prin perioade de ajustare extrem de dureroase după căderea comunismului.

În anii ’90, reformele economice au inclus liberalizarea prețurilor și cursului de schimb, eliminarea unor subvenții, privatizarea sau lichidarea unor întreprinderi de stat și restructurarea unor sectoare întregi ale economiei. Un studiu publicat sub egida Academiei Române descrie explicit programul de reformă implementat după 1996 drept unul de tip „terapie de șoc”.

Costul social al transformării a fost uriaș pentru numeroase comunități dependente de marile întreprinderi industriale.

Exact această amintire face ca perspectiva revenirii FMI într-un rol de creditor să fie atât de sensibilă.

Scenariul FMI trebuie evitat

România nu a ajuns, în acest moment, în situația unei intervenții financiare de salvare a FMI. Dar avertismentele sunt tot mai greu de ignorat.

Deficitul uriaș, datoria în creștere, costurile de finanțare și economia care înaintează lent reduc spațiul de manevră al statului. Dacă dezechilibrele scapă de sub control și finanțarea de pe piețe devine prea scumpă sau inaccesibilă, un program extern de asistență ar putea reveni pe agenda Bucureștiului.

Iar într-un asemenea scenariu, după cum avertizează Adrian Negrescu și după cum arată analiza Oxfam privind noua direcție a programelor FMI, nota de plată ar putea veni sub forma unor privatizări, restructurări, reduceri de cheltuieli și concedieri.