Simris, pasărea rară | Satul din povești care trăiește aievea utopia independenței energetice

Simris este un sat de vreo 200 de locuitori, situat în sud-estul extrem al Suediei, cu o vechime atestată documentar de 1.000 de ani și care ar putea deveni un model demn de urmat pentru cei care imaginează și construiesc rețelele energetice locale ale viitorului. Este locul din lume care a arătat că utopia independenței energetice poate deveni realitate și că funcționarea complet independentă față de rețeaua națională de electricitate este posibilă din punct de vedere tehnologic, scrie Bloomberg.

Sătenii din Simris folosesc energie regenerabilă produsă local, pe care o stochează în niște baterii de dimensiunea unor congelatoare, amplasate chiar la ei în case.

Iar într-o epocă în care riscul apariției întreruperilor de furnizare a energiei electrice este în creștere, povestea de succes a sătenilor este un experiment care ar putea fi reprodus și în altă parte, pe măsură ce Uniunea Europeană va pune în practică proiecte legislative prin care să sprijine astfel de proiecte.

Gospodăriile din Simris se bucură din plin de promisiunea scăderii costurilor cu energia regenerabilă, despre care toată lumea este de acord că este mai ieftină decât cea convențională, iar în plus își satisfac idealul de independență energetică deplină.

”Este un lucru bun să folosești orice vine gratuit din cer”,

spune Lars Göran Lefvert, care s-a mutat la Simris din capitala Stockholm când soția sa Karin a ieșit la pensie.

Și-au pus 20 de panouri solare pe acoperișul celor două clădiri care constituie gospodăria și care încadrează o curte cu iarbă frumos tăiată. Bateria în care își stochează energia este păstrată într-un șopron de lemn. Orice surplus de energie pe care o produc cu instalația lor este vândut în rețea gigantului energetic german EON SE, care administrează rețeaua locală și care a creat proiectul ca un experiment cu finanțare UE.

În mod tradițional, electricitatea a fost produsă în centrale uriașe, care utilizează combustibili fosili sau energie nucleară. Energia este distribuită prin rețele naționale către rețele de distribuție mai mici și către utilizatorii finali. Îngrijorările legate de schimbările climatice și de securitatea energetică globală sunt din ce în ce mai provocatoare pentru acest model de afaceri. Marile companii de utilități, îndemnate sau presate de factorii de decizie politică, adoptă soluții regenerabile, învață din proiecte experimentale și își dau seama cum să câștige bani din acestea.

Creșterea ponderii energiei regenerabile aduce electricitate mai curată și permite oamenilor să exploreze noi modele de afaceri.

Sătenii din locuri precum Simris-ul, unde vântul bate din abundență, iar soarele strălucește ca în puține alte locuri din Suedia, au profitat de scăderea costului bateriilor de stocare și au folosit stimulentele guvernamentale pentru a investi în panouri solare. Acum, tot mai mulți fac chiar bani vânzându-și surplusul de electricitate înapoi către compania de utilități. Și nu este singurul experiment realizat în jurul unor rețele locale de electricitate, satul bavarez Hindelang este altul, deși acolo modelul de business este altul, iar sursa de energie este cea a apei.

Binecuvântarea naturii

Simris se află într-o zonă cu dealuri domoale, foarte aproape de țărmul Mării Baltice, în extremitatea sud-estică a teritoriului continental suedez, într-o zonă alintată, cumva în cheie ironică, Provence a Suediei.

La fel ca în multe alte locuri din îndepărtatul Nord, trecutul și viitorul conviețuiesc în armonie – chiar lângă biserica din piatră văruită, care adăpostește niște rune descoperite în sat care datează din secolul al XI-lea, se află o stație de încărcare a vehiculelor electrice.

Simris. Sursa foto: EON.SE.

Cerul era albastru și vântul vioi oferă șansa producerii unei cantități mai mult decât îndestulătoare de energie verde, gratuită. În multe zile din această primăvară, datele în timp real de pe site-ul EON au arătat că facilitățile de producție a energiei eoliene și solare au generat cu mult mai mult decât consumul întregului sat.

”Nu a fost simplu, ci am avut de parcurs o curbă de învățare abruptă”, spune Jörgen Rosvall, managerul de proiect de la EON.

Printre cele mai mari provocări a fost menținerea frecvenței potrivite în sistem și echilibrarea cererii cu oferta folosind totul, de la centralele solare și eoliene la pompele de căldură, bateriile și boilerele pentru apă caldă din gospodăriile oamenilor. Pe parcursul dezvoltării proiectului, sătenii au rămas clienți ai furnizorilor inițiali de energie electrică, pentru a nu rămâne în pană.

“Sigur că ar fi grozav dacă Simris ar putea funcționa ca model pentru alte sate”, mai spune Rosvall. ”Lucrăm la așa ceva și în alte proiecte, nu numai în Suedia, ci oriunde EON are activități”.

Vattenfall AB, cea mai mare companie de electricitate din țările nordice, explorează, la rândul său, această nișă a industriei.

”Este o piesă importantă din ansamblul puzzle-ului, dar nu va rezolva toate marile provocări cu care ne confruntăm”, a spus Anna Borg, directorul executiv al companiei suedeze de utilități.

Idei realizabile sau simplă utopie?

Comunitățile independente energetic, adică cele care nu fac parte din rețeaua regională sau națională de electricitate, ar putea începe să apară în întreaga Europă, după ce o nouă legislație europeană va intra în vigoare la sfârșitul acestui an, urmând să permită tranzacții de energie peer-to-peer.

Cele mai recente estimări ale Comisiei Europene, din 2016, arată că 17% din turbinele eoliene și 21% din proiectele solare ar putea fi deținute de comunitățile energetice administrate la nivel local, până la sfârșitul deceniului. Un alt studiu din același an estima că aproape jumătate din locuințele din Uniunea Europeană vor produce energie regenerabilă până în 2050.

De atunci s-au întâmplat multe.

Costul energiei regenerabile a scăzut, iar UE și-a stabilit un obiectiv de neutralitate climatică până la mijlocul secolului. Pachetul legislativ european privind energia curată va recunoaște dreptul cetățenilor de a se angaja direct în producția energetică, stabilind, în mod formal, un cadru legal pentru așa-numitele ”comunități energetice”.

”Pachetul pentru energie curată (CEP – Clean Energy Package, n.n.) pune câteva baze ferme pentru un angajament social mai larg în cadrul sistemelor energetice, fără de care nu vom reuși să ne îndeplinim ambițiile de neutralitate climatică. Este important ca piețele de energie electrică să țină pasul cu evoluțiile tehnologice și politice, iar CEP oferă un impuls atât de necesar pentru schimbările cadrelor de reglementare în toate statele membre”, este de părere Iain Soutar, lector de geografie umană la Universitatea din Exeter, în Marea Britanie.

Un lucru pare să fie limpede: Europa va fi deschizătoarea de drumuri în materia energiei descentralizate.

Pe măsură ce vechile centrale pe cărbune, gaze naturale sau nucleare vor fi trimise la pensie, capacitatea medie a facilităților de producție a energiei se va micșora. În 2050, mediana globală va fi de 158 Megawați, adică a șasea parte din producția mediană de astăzi, potrivit analiștilor de la BloombergNEF.

În Europa, acesta va scădea la doar 32 de Megawați, iar peste două treimi din aprovizionarea cu energiei electrică se va face prin rețelele locale mici, mai degrabă decât în ​​rețelele naționale mari.

Totuși, UE a evidențiat riscul pentru securitatea aprovizionării și a declarat că inițiativele locale trebuie să se păstreze în continuare conectate la rețeaua principală, în caz de urgență. În plus, UE recunoaște că extinderea mini-rețelelor în nenumărate comunități ar putea fi pentru mulți o sarcină descurajantă, în ciuda promisiunii succesului.

De altfel, evenimentele care au condus la uriașele pene de curent din februarie, din Texas, au arătat că nici măcar un acoperiș plin de panouri solare nu va putea fi de mare ajutor decât dacă proprietarii de case au, pe lângă facilitatea de producție, un echipament potrivit de stocare a energiei. Acest lucru a fost ilustrat de un videoclip postat pe Twitter, în toiul crizei energetice din Texas, cu o singură casă la care se vedea lumină într-un cartier din Houston aflat în rest într-o beznă completă. Misterul: proprietarii casei aveau un Powerwall, produs de Tesla, adică o baterie de stocare a energiei care le-a fost de ajutor în caz de extremă urgență.

Efervescența din piața germană a energiei solare i-a determinat pe proprietarii de locuințe să ia în considerare în mod serios soluțiile energetice locale, a declarat Fredrik Lundström, manager de program la Agenția Suedeză pentru Energie. Un număr tot mai mare de oameni, cunoscuți sub un termen care devine cunoscut și la noi – ”prosumatori” – își doresc ca energia pe care o produc să rămână spre utilizare la ei în cartier, mai degrabă decât să fie alimentată cu ea rețeaua regională sau națională.

”Sistemul de alimentare cu energie funcționează cam ca un laptop: când scoți ștecherul din priză, poți să lucrezi în continuare”, spune Lundström.

În loc de happy end

Helen Törnblom stă sprijinită de bicicleta ei electrică cu care a fost la cumpărături, la magazinul din sat. Locuiește în fosta școală din Simris, o clădire pitorească din cărămidă roșie construită în 1912 și așteaptă cu nerăbdare următoarele luni, când o să primească o sumă bunicică înapoi de la compania de utilități pe factura ei cu sold negativ. Își face deja planuri despre ce o să facă cu banii. Și se mai gândește încă la alte modalități de a economisi energie.

”Până acum, mi-am schimbat ușa la casă, pentru că mă săturasem de câtă căldură pierdeam din cauza ei. Și mi-am mai izolat și toate ferestrele”, trece ea în revistă investițiile de până acum.

Helen Törnblom. Sursa foto: Mikael Sjöberg/Bloomberg