30 de ani de piață unică | Un grafic cât 1.000 de cuvinte: Cum arată România în ”concertul” economiei UE?

Acum 30 de ani, în luna ianuarie, lua naștere Piața Unică Europeană, care permite libera circulație în UE a bunurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor, făcând viața cetățenilor europeni mai ușoară și oferind noi oportunități pentru companii. Grație acestei idei care, cu 40 de ani în urmă, ar fi putut părea un vis îndepărtat sau o utopie, orice cetățean european poate să călătorească, să studieze, să muncească, să își deschidă o afacere sau să locuiască în orice stat membru al Uniunii Europene. Cum arată economia UE după trei decenii și care este locul României în ansamblul său, la 16 ani după aderare se vede cel mai bine într-un infografic realizat de Visual Capitalist.

Sursa: Visual Capitalist.

Economia Uniunii Europene, calculată ca un bloc economic comun, este a treia cea mai mare economie din lume, reprezentând o șesime din comerțul global.

După consecințele devastatoare ale celui de-al Doilea Război Mondial, în Europa de Vest s-a manifestat o mișcare concertată către pace și securitate regională, prin promovarea democrației și protejarea drepturilor omului.

În mod esențial, Declarația Schuman a fost momentul nașterii actualei Uniuni Europene, fiind prezentată pe data de 9 mai 1950, într-un context care o face cu atât mai remarcabilă. Industriile cărbunelui și oțelului din Europa de Vest au fost integrate sub un management comun, cu precizarea că țările semnatare se angajau să nu se mai întoarcă unele împotriva altora și să nu mai producă arme de război care să fie utilizate în conflicte între ele. Au semnat șase țări – Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburgul – țări care au devenit fondatori viitoarei Uniuni Europene.

Următoarele patru decenii au însemnat ocazii fructificate de a întări cooperarea economică și de securitate, pe măsură ce proiectul european primea noi membri. Aceste relații strânse între statele membre au descurajat conflictele, iar Europa de Vest (și apoi și cea de Est) – după secole și secole de război permanent – a cunoscut o pace fără precedent în ultimii 80 de ani.

Anul nașterii versiunii moderne a UE ar putea fi considerat 1993, când a și fost adoptată actuala denumire – Uniunea Europeană – , dar mai ales anul nașterii unei piețe unice europene, alături de promisiunea de a folosi o monedă unică – moneda euro.

De atunci, UE a devenit o forță economică și politică tot mai demnă de luat în seamă. PIB-ul cumulat al statelor membre a fost, potrivit estimărilor provizorii, de 16,6 trilioane de dolari în 2022, al treilea la nivel mondial, după SUA (26 trilioane de dolari) și China (19 trilioane de dolari).

Trei țări contribuie cu peste 1/2 la PIB-ul UE

În ciuda acestor cifre impresionante, puterea economică a Uniunii Europene este susținută de cei trei giganți economici – Germania, Franța și Italia. Conform datelor Fondului Monetar Internațional, cele trei economii la un loc reprezintă mai mult de jumătate din întreaga producție economică a blocului comunitar (Germania – 4 trilioane de dolari, Franța – 2,7 trilioane de dolari, Italia – 1,9 trilioane de dolari).

Dacă adăugăm și următoarele două economii UE – Spania (1,3 trilioane de dolari) și Olanda (990 de miliarde de dolari) – cele cinci cele mai mari economii aduc aproape 70% din PIB-ul Uniunii. Dacă mai adăugăm cinci economii, constatăm că topul primelor 10 contribuie cu circa 85% la PIB-ul total.

Aceasta înseamnă că mai puțin de jumătate din cele 27 de state membre produc 14 trilioane de dolari din economia de 16 trilioane de dolari a Uniunii Europene.

Cu o economie estimată la circa 300 de miliarde de dolari, România ocupă locul 12 în topul celor mai mari economii europene și contribuie cu aproape 2% la PIB-ul total.

Primele trei țări sunt și cele mai populate din UE și, împreună cu Spania și Polonia, contribuie cu 66% la populația totală a UE. România vine pe locul 6 în topul țărilor membre cu cea mai mare populație, însă cu un număr de locuitori de circa jumătate din cel al Poloniei, de pe locul 5.

Pe lângă populație, apare și un alt tipar de interpretare a datelor: numărul de ani trecuți de la intrarea țării respective în UE.

Cinci dintre cei șase fondatori – Germania, Franța, Italia, Olanda și Belgia – se află în primele 10 cele mai mari economii ale UE.

Irlanda și Danemarca, următoarele țări care au aderat la Uniune, începând din 1973, se află pe locul 9, respectiv, pe locul 11.

Toate ultimele 10 economii în ordinea mărimii PIB-ului au aderat la UE după 2004.

Marea Britanie – care a aderat la blocul comunitar în 1973, dar l-a și părăsit între timp, în 2020 – ar fi fost a doua cea mai mare economie din UE, cu 3,4 trilioane de dolari.

O scurtă analiză sectorială

Economia Uniunii Europene se bazează, în principal, pe patru sectoare esențiale: servicii, industrie, construcții și agricultură (inclusiv pescuitul și silvicultură.) Analiza sectorială de mai jos, realizată de Visual Capitalist, se bazează pe datele Biroului European de Statistică – Eurostat.

Servicii și Turism

Economia UE se bazează, în mare măsură, pe sectorul serviciilor, care reprezintă peste 70% din valoarea adăugată în economie, la nivelul anului 2020. De asemenea, este sectorul cu cea mai mare cotă de ocupare a forței de muncă din UE – 73%.

De pildă, în Luxemburg, unde operează numeroase companii de servicii financiare, 87% din PIB-ul țării provine din sectorul serviciilor.

Economiile bazate pe turism, precum cele ale Maltei și Ciprului, au bifat, de asemenea, ponderi de peste 80% ale serviciilor în PIB.

Industria UE

Tot potrivit datelor din 2020, industria a contribuit cu 20% la Produsul Intern Brut al UE, industria Irlandei având cea mai mare pondere (40%) din PIB-ul economiei sale. Cehia, Slovenia și Polonia au raportat, de asemenea, o cotă semnificativă a producției industriale.

Extracția cărbunelui și a lignitului în UE a înregistrat o scurtă revenire a producției în 2021, deși nivelurile au continuat să fie scăzute.

Agricultura

Mai puțin de 2% din economia UE vine pe agricultură, silvicultură și pescuit.

România, Letonia și Grecia sunt statele membre în care agricultura are cea mai mare contribuție în PIB, însă chiar și în aceste trei țări ponderea în PIB-ul total din fiecare țară este de sub 5%.

Bulgaria are cea mai mare ocupare a forței de muncă în acest sector (16%) dintre toate statele membre ale UE.

UE și energia

UE importă aproape 60% din necesarul său anual de resurse energetice.

Până la sfârșitul anului 2021, Rusia a fost cel mai mare exportator de petrol și gaze naturale pentru cele 27 de state membre, însă războiul din Ucraina a făcut ca ponderea Rusiei în coșul energetic al Uniunii să scadă de la aproape 25% până la 15%, pentru petrol și produse petroliere, și de la aproape 40% la 15% pentru gazele naturale, conform datelor Eurostat.

Vânturi potrivnice, valuri periculoase

Fondul Monetar Internațional nu are o perspectivă prea încurajatoare pentru Europa în 2023.

Războiul declanșat de Rusia în Ucraina, spirala costurilor energetice, inflația ridicată și stagnarea relativă a creșterii salariilor ar putea să însemne că liderii UE se vor confrunta în acest an cu ”compromisuri severe și decizii politice dure”.

Reformele – necesare pentru a reduce constrângerile de aprovizionare pe piața forței de muncă și pe cea a energiei – reprezintă cheia accelerării economice și a atenuării presiunilor prețurilor, potrivit organismului internațional.

Estimarea actuală a FMI indică pentru acest an o creștere a economiei UE cu 0,7%.