6 zile la Fallujah – cel mai controversat joc al anului, acuzat că glorifică crimele de război

Anunțul a venit ca o bombă: ”Six Days in Fallujah” va fi lansat la sfârșitul anului 2021 pe PC și console. Dacă titlul acestui joc video nu pare să vă sune cunoscut, nu vă faceți griji: anunțat acum peste zece ani, ”Six Days in Fallujah” a dispărut de pe radare mult timp, reapărând abia la începutul acestui an. De atunci, voci din toate părțile s-au pronunțat împotriva lansării sale, cerând chiar renunțarea definitivă la proiect, scrie Le Monde.

”Six Days in Fallujah” este un FPS (”first person shooter”) care îl poartă pe cel care îl joacă în anul 2004, în pielea soldaților americani implicați în cea de-a doua bătălie de la Fallujah, unul dintre cele mai sângeroase episoade din istoria războaielor din Irak, în care au fost uciși sute de civili irakieni.

Cel mai controversat element al bătăliei a fost folosirea de către trupele americane a grenadelor cu fosfor alb, o armă chimică, care a turnat gaz pe focul criticilor unui război a cărui legitimitate era deja pusă la mare îndoială.

Prin urmare, nu ar trebui să mire pe nimeni că ”Six Days in Fallujah” a avut un parcurs cu destule controverse, la rândul său.

Dezvoltat începând din 2005 de studioul american de jocuri video Atomic Games și distribuit de gigantul japonez Konami, jocul a fost planificat inițial la lansare pentru anul 2010. Cu toate acestea, în fața criticilor, Konami s-a retras din proiect.

Atomic Games a intrat în faliment în anul următor, dar Peter Tamte, CEO-ul companiei, nu s-a lăsat descurajat. El a fondat Victura, o nouă casă de producție pentru jocuri video, iar proiectul Fallujah a fost încredințat studioului Highwire Games, autor al jocului Golem (2019), pentru PS4, printre altele. Studioul a primit astfel sarcina de a încheia cu succes dezvoltarea acestui proiect sulfuros, care a fost în cele din urmă reanunțat în februarie 2021.

Simulează și glorifică crimele de război

Nu a fost nevoie de mult timp pentru a reaprinde controversa. Pe site-ul de specialitate Kotaku, jurnalistul Ethan Gach descrie jocul ca pe o ”simulare oribilă a crimelor de război”, în timp ce site-ul Pajiba îi dedică un articol amplu, intitulat cât se poate de sugestiv ”F**k you, Six Days in Fallujah!”.

În mod special, jocul mai este acuzat și de încurajarea islamofobiei. Consiliul pentru Relațiile Americano-Islamice, o asociație musulmană care militează pentru normalizarea relațiilor dintre cele două culturi, numește jocul ”simulator de crimă contra arabilor”. Într-o declarație publicată în urmă cu zece zile, ONG-ul a cerut companiilor Sony, Microsoft și Valve (editorul platformei Steam) să nu lanseze ”Six Days in Fallujah”.

O petiție a fost lansată și pe site-ul Change.org.

”Acest joc deviant banalizează bombardarea, uciderea și umilirea irakienilor, ceea ce îi va condiționa inevitabil și pe jucătorii săi să creadă că RACISMUL E OK”, protestează autorul petiției, Hala Alsalman. Ea solicită anularea lansării jocului, precum și o conștientizare la nivel global din partea dezvoltatorilor a subtextului politic pe care îl incumbă majoritatea jocurilor de război. Petiția a strâns peste 16.000 de semnături.

Ce nu e în regulă cu jocurile video de război?

Se pune întrebarea dacă ”Six Days in Fallujah”, la fel ca multe dintre celelalte jocuri asemănătoare, va prezenta o abordare edulcorată și complezentă a războiului din Irak. Detractorii săi au motive întemeiate să creadă acest lucru. Apropierea dintre industria jocurilor video și Pentagon nu este o noutate.

Întâi de orice, este o apropiere – să zicem – profesională.

Mulți dintre pionierii jocurilor video cu tematică de război au fost implicați în armată, înainte de a se apuca de această nouă îndeletnicire. Ralph Baer, ​​inventatorul Magnavox Odyssey, prima consolă de jocuri din istorie, lansată în 1972, a lucrat în domeniul ingineriei militare.

”Jocurile video s-au născut în timpul Războiului Rece”, își amintește Tony Fortin, cercetător la Observatorul Armamentelor, un centru independent francez de expertiză și documentare militară, autor al cărții ”Mitologia jocurilor video” (2009).

”Această industrie a fost inventată de hackerii care ​​au lucrat pe computere ce simulau testele armelor nucleare și lansarea capsulelor spațiale”, spune el.

În anii 1990, jocurile produse de japonezii de la Sega au fost dezvoltate folosind tehnologia furnizată de Lockheed Martin, cea mai mare companie de securitate și tehnică militară din lume.

Încă din anii 1980, statele majore ale armatelor au văzut în jocurile video un mijloc foarte eficient de instruire a soldaților. Coordonarea dintre mână și ochi, simțul direcției, viteza de reacție, toate erau antrenate cu ajutorul acestora.

Primele antrenamente adevărate care au utilizat jocurile video au avut în centrul atenției ”Battlezone”, un simulator de tancuri lansat în 1980. Armata a comandat o versiune specială a jocului către dezvoltatorul său, studioul Atari. În 1996, celebrul shooter Doom II a fost adaptat de Pentagon la nevoile sale de antrenament militar. Această versiune, numită Marine Doom, a fost chiar făcută publică, pentru download.

America’s Army

”Apogeul acestei paradigme a fost America’s Army, lansat în 2002”, spune Alexis Hudelot, cercetător în științe politice la Universitatea Quebec din Montreal.

“Pentagonul nu a comandat doar o licență existentă, ci a dezvoltat un joc complet nou… Jocul a avut un impact fenomenal. Potrivit unui studiu al ACLU (Uniunea Americană pentru Libertăți Civile) din 2008, 60% dintre noii recruți au jucat America’s Army aproape zilnic. Este probabil cea mai mare realizare de acest gen.”

Disponibil gratuit, America’s Army a fost actualizat în mod regulat până în 2014, iar pentru acest an a fost anunțată lansarea unei continuări.

Deși nu au fost dezvoltate direct de Pentagon, alte jocuri de război, precum Insurgency: Sandstorm sau Arma 3, urmează aceeași logică.

”Această colaborare între ierarhia militară și industria jocurilor video continuă până în prezent. De pildă, Bohemia Interactive Simulations, studioul din spatele jocului Arma 3, nu face doar jocuri, ci au dezvoltat și tehnologii de urmărire și vizualizare a inamicilor în beneficiul forțelor armate”, observă Tony Fortin.

Armata SUA nu este singura care utilziează aceste tehnici de antrenament. Forțele franceze, de exemplu, se antrenează pe Virtual Battle Space (VBS), o versiune modificată a lui Arma 3. Pe site-ul său oficial, Bohemia Interactive Simulations susține că peste cincizeci de instituții din întreaga lume folosesc același software.

Războiul ca soft power

Pentru ierarhia militară, jocurile video sunt, de asemenea, un mijloc de exercitare a așa-numitei soft power. Procesul este similar cu relația Pentagonului cu producțiile de la Hollywood – finanțează și înlesnește accesul la infrastructura militară, în schimbul controlului asupra procesului de creație artistică. Acest gen de colaborare dă naștere an de an unor blockbustere militariste, așa cum a fost unul dintre cele mai cunoscute și vizionate filme de război, Top Gun. Scopul: prezentarea forțelor armate americane într-o lumină pozitivă.

”Am trecut de la jocuri precum Doom, foarte ancorate în cultura pop, la FPS-uri cu soldați pe vaste câmpuri de luptă, prin Afganistan sau Irak, împreună cu toată ideologia care însoțește aceste conflicte militare”, analizează Tony Fortin. ”Există o logică politică limpede care capătă sens în aceste jocuri: inamicul nu mai este un extraterestru, ci o ființă umană, dar cu o altă cultură, de obicei vine din Orientul Mijlociu și este un presupus terorist.”

Prin prezentarea unei viziuni binare asupra lumii și prin reinterpretarea faptelor a posteriori, aceste shooter-e servesc o anumită viziune a Statelor Unite:

”Jocurile de război rescriu evenimentele din trecut în așa fel încât să se potrivească cu o ideologie prezentă, în general în general în beneficiul unui punct de vedere occidental”, mai spune Tony Fortin. ”De exemplu, într-un episod din Medal of Honor, aeroportul Bagram, aflat în controlul talibanilor, urmează să fie eliberat. De fapt, acest aeroport nu a fost niciodată în mâinile talibanilor. A fost o bază americană și chiar o închisoare secretă a CIA, condamnată ca atare de comunitatea internațională.”

”Este un joc mai complex de atât”

Dezvoltatorii jocului ”Six Days in Fallujah”, prin vocea lui Peter Tamte, susțin, întâi de toate, că jocul ”nu va căuta să facă vreun comentariu de natură politică”.

Atâta doar că, în urmă cu doar o lună, într-un comunicat de presă, studiourile Victura, care dezvoltă jocul, spuneau:

”Suntem conștienți de faptul că evenimentele reproduse în Six Days in Fallujah sunt inseparabile de dimensiunea lor politică. Avem convingerea că veți considera atât jocul, cât și evenimentele pe care el le re-creează, drept complexe.”

În ceea ce privește atrocitățile comise de armata americană la Fallujah, Peter Tamte a declarat, pentru site-ul Game Industry, că acestea nu vor fi reprezentate în cadrul jocului: ”Cred că nu este nevoie să prezentăm atrocitățile pentru ca oamenii să înțeleagă costul uman [al bătăliei de la Fallujah].”

”Este o gogomănie, e complet greșit”, crede Alexis Hudelot. ”În viața reală, un soldat își petrece ani cu un tovarăș de luptă, apoi îl vede sărind în aer de lângă el sau primind un glonț în cap. Ei, bine, el nu va reapărea instantaneu două minute mai târziu. Acolo nu se poate da reset.”

Pe de altă parte, chiar ne putem imagina că ar fi posibil să vorbim despre război într-un joc video fără a oferi o imagine aseptică, edulcorată, a acestuia?

”A existat Spec Ops: The Line [joc lansat pe PS3 în 2012]”, își amintește Tony Fortin.

”Soldatul care este întruchipat acolo descoperă gropi comune și, treptat, o ia razna, se scufundă încet-încet în nebunie. La un moment dat, se apucă să omoare civili cu o grenadă cu fosfor alb, dar apoi trebuie să facă față consecințelor acțiunilor sale. Rămâne de văzut dacă Six Days in Fallujah va încerca și va reuși să evite capcanele în care au intrat alte jocuri de acest gen”, mai spune Fortin.

*****

A doua bătălie de la Fallujah

• Purtată între 7 noiembrie și 23 decembrie 2004, a fost cea mai sângeroasă luptă armată purtată de soldații americani de la Războiul din Vietnam, de la asediul orașului Huế, în 1968.
• Ofensiva asupra orașului Fallujah a fost condusă de pușcașii marini americani, cu sprijin britanic, împotriva insurgenților irakieni din jurul Fallujah-ei și a fost autorizată de guvernul interimar irakian numit de SUA.
• Fallujah fusese cunoscut odinioară ca ”Orașul Moscheilor”. În cetatea de aproape 300.000 de locuitori de pe malul Eufratului erau găzduite peste 200 de moschei. 60 dintre acestea au fost distruse în atacul american din 2004.
• Aproximativ o cincime din cele 50.000 de clădiri din Fallujah au fost distruse complet. Două treimi din clădirile rămase au suferit daune majore. Între 70-90% din populația orașului a fost strămutată doar în urma acestei bătălii.
• A doua bătălie de la Fallujah se remarcă prin utilizarea de către SUA a fosforului alb ca armă chimică, incendiară, militarii tragând adesea materialul de luptă înspre clădiri civile la fel ca o încărcătură de artilerie și, de cele mai multe ori, fără să aibă o țintă precisă.
• Utilizarea fosforului alb ca armă ofensivă este considerată de mulți drept o încălcare a Convenției privind armele chimice, ceea ce reprezintă o crimă de război.
• De asemenea, armata SUA a folosit atât de mult material radioactiv de război în Fallujah, încât unele estimări vorbesc despre înmulțirea de 38 de ori a îmbolnăvirilor de leucemie în rândul populației orașului în urma celor 45 de zile ale luptei. Spre comparație, datele istorice arată că la Hiroshima, rata de creștere a cazurilor de leucemie în urma bombardamentului atomic din august 1945 a fost de 17.
• Chiar și în zilele noastre, rapoartele medicale irakiene arată că în continuare se remarcă la Fallujah o rată neobișnuit de mare de boli cardiace și ale sistemului nervos central, precum și numeroase cazuri de malformații la nou-născuți.
• În final, cifrele arată sumbru. De partea coaliției, au fost raportați 107 morți și 613 răniți. Insurgenții irakieni au suferit pierderi umane estimate între 1.200 și 1.500 de soldați, iar alții 1.500 au fost capturați. Crucea Roșie Internațională estimează civilii uciși la aproximativ 800.