Istoria are aversiune față de vid | Ce rămâne după Bashar al-Assad și cum sună ”lecția siriană”?
De îndată ce Bashar al-Assad a luat avionul îndrepându-se Moscova, rebelii au luat cu asalt Palatul Prezidențial de la Damasc, iar străzile orașului s-au umplut de oameni în culmea euforiei post-dictatură. Deși președintele sirian a încercat să reziste până când nu mai era nimic de făcut, trimițând în continuare, cu disperare, semnalele unui naufragiat al istoriei, inclusiv lui Donald Trump, despotul de la Damas rămăsese fără alternative.
La două zile de la eveniment, lumea încă încearcă să înțeleagă și să își ofere cea mai bună cheie de lectură a evenimentelor din ultimele zile, care au culminat cu prăbușirea dinastiei care a condus Siria mai bine de o jumătate de veac și care a devastat țara în ultimii 13 ani de război civil catastrofal, scrie publicația Bloomberg, într-o analiză multi-fațetată a evenimentelor care au ținut capul de afiș al presei internaționale în weekend-ul trecut.
Dar cea mai importantă întrebare care rămâne este cum arată alternativele Siriei în acest moment și cum va reuși țara să traverseze pașnic o schimbare de putere, în condițiile în care grupurile opozanților lui al-Assad sunt dornice să preia puterea.
Cum va reuși istoria să rezolve problema aversiunii sale la vidul de putere?
Assad a reușit să înăbușe revolta populară împotriva lui timp de mai bine de 13 ani de război civil. Acum, mesajul pe care l-a primit deopotrivă de la aliații și de dușmanii săi de odinioară a fost clar: ”Ești pe cont propriu!”.
Rusia, care i-a salvat pielea încă din 2015, i-a oferit doar un adăpost, nu mai mult, din ”considerente umanitare”, cum duios s-a exprimat oficial Moscova
Iranul i-a întors spatele, sugerându-i în puține cuvinte că și-a făcut-o cu mâna lui.
Nimic nu s-a terminat, totul de-abia începe
Mai mulți oficiali arabi și americani au declarat pentru Bloomberg că o situație de ”vid de putere” ar putea fi acum cel mai periculos lucru. Rememorând lecțiile Libiei post-Muammar al-Ghaddafi, dar și cele ale Irakului post-Saddam Hussein, temerile sunt cât se poate de justificate: în ambele țări, temuții dictatorii au fost înlăturați de la putere prin forță, oamenii au avut parte de un scurt moment de euforie, însă imediat cele două state au avut de înfruntat tulburări sociale și politice profunde și de mare amploare.
”În astfel de tranziții, haosul este regula, în special când sunt atâtea facțiuni, chiar sângeroase, la mijloc. În Siria, nu s-a mai trăit normal de peste un deceniu, țara a fost împărțită în enclave și sfere de influență, la care mai adăugăm și declinul catastrofal din punct de vedere socio-economic și politic”,
opinează Bader al-Saif, profesor asistent la Universitatea din Kuweit și membru asociat la Chatham House.
Debutul conflictului din Siria în 2011 a dus la strămutarea câtorva milioane de oameni, ceea ce a declanșat o criză a imigranților care reverberează și astăzi în politica europeană. Între timp, vecinii Siriei din Orientul Mijlociu se confruntă deja cu consecințele războiului Israelului împotriva Hamas din Gaza și împotriva grupării Hezbollah în Liban.
Din altă perspectivă, Rusia deține baze militare în Siria și va căuta să-și protejeze interesele. Însă, momentan, Kremlinul este ocupat cu războiul pe care l-a declanșat acum aproape trei ani în Ucraina.
Un alt fost aliat al Siriei, Iranul, este și el slăbit, după câteva luni bune de hârjoană militară cu Israelul. Totuși, oficialii arabi nu se așteaptă ca Teheranul să renunțe atât de ușor și fără luptă la influența în Siria, pe care și-a construit și în care a investit câteva zeci de ani.
Blitzkrieg-ul de la porțile Damascului
Ritmul evenimentelor care l-au doborât dinastia al-Assad după mai bine de 50 de ani a fost uluitor. Cu puțin mai mult de o săptămână în urmă, aproape nimeni nu putea bănui că astăzi regimul avea să fie istorie.
Grupările de insurgenți, adunați și coordonați de gruparea islamistă Hayat Tahrir al-Sham, au capturat orașele-cheie Alep și Hama, înainte de a se apropia de Homs și, imediat, de capitala Damasc.
Duminică dimineață, rebelii au preluat controlul postului de televiziune și au salutat ”căderea regimului criminal al-Assad”. Șeful statului a decis să demisioneze și să părăsească țara, potrivit unei declarații lămuritoate făcute de Ministerul de Externe al Rusiei.
Cine sunt rebelii care au pus capăt regimului al-Assad?
Operațiunea grupărilor rebele de opoziție a venit ca o surpriză, după aproximativ 4 ani de relativă stagnare în privința luptelor. Forțele guvernamentale, sprijinite decisiv de Moscova și de Teheran, au recuperat controlul asupra celei mai mari părți din țară, cu excepția unui bastion rebel din nord-vest și a unui bastion kurd în nord-est.
Înfrângerea lui Bashar al-Assad a declanșat o situație politică în care multe lucruri rămân încă incerte. Poate cel mai important este legat de natura noului guvern care se va forma la Damasc. De asemenea, nu este clar dacă această conducere va fi capabilă să guverneze pașnic și stabil o țară sfâșiată de război.
La Damasc, euforia a durat doar câteva ore. Duminică seara, a fost impusă civililor o interdicție de circulație pe străzi. În aceeași seară, mai multe clădiri care găzduiau agențiile de securitate și autoritățile pentru pașapoarte și imigrație au fost mistuite de flăcări, localnicii speculând că a fost vorba despre atacuri israeliene.
”Cea mai mare teamă de astăzi este aceea că toate facțiunile unite împotriva unui singur inamic vor ajunge, de îndată, angrenate în lupte crâncene, atât în interiorul fiecăreia, cât și între ele”,
crede Bahjat Hajjar, co-fondatorul ONG-ului Madaniya, care a fugit din Damasc la scurt timp după 2011, din cauza opoziției sale față de al-Assad.
Vorbind duminică la o conferință desfășurată în Bahrain, Anwar Gargash, consilierul președintelui Emiratelor Arabe Unite, șeicul Mohammed Bin Zayed, a avertizat cu privire la amenințările la adresa integrității teritoriale a Siriei. El a vorbit despre riscul unei ”spirale de haos și violență” în lumea arabă și despre perspectiva ”extremismului” și a ”recrudescenței terorismului.”
Arabia Saudită, implicată activ în eforturile de modelare a perioadei de tranziție din Siria, a emis duminică o declarație în care avertizează împotriva ”haosului și divizărilor”.
Între timp, președintele ales al SUA, Donald Trump, a precizat că America nu va interveni pentru a împiedica acest lucru. Într-o postare pe platforma de socializare X, Trump a scris:
”În Siria este dezastru, dar Siria nu se numără printre prietenii noștri.”
De altfel, SUA a desemnat, încă din 2018, gruparea rebelă principală Hayat Tahrir al-Sham (HTS) drept organizație teroristă, în contextul în care aceasta formase o alianță cu al-Qaeda în urmă cu mai bine de un deceniu. De atunci, HTS a căutat să se proiecteze ca o forță unificatoare pentru poporul sirian, însă sunt încă mulți oficiali din SUA și din Orientul Mijlociu care au îndoieli cu privire la intențiile lor benigne.
”Băieții care preiau acum controlul sunt teroriști, dar trimit mesaje interesante. În cazul în care își vor da seama la timp că, totuși, cu Trump nu e de glumit și nu va tolera reapariția terorismului de stat, putând coagula regiunea pentru a lupta împotriva terorismului, atunci ar trebui să găsească o modalitate de a se da pe brazdă”,
a spus Jason Greenblatt, un fost trimis special pentru Orientul Mijlociu în prima administrație Trump.
Totuși, riscurile și oportunitățile prezentate de o Sirie instabilă au atras nenumărate puteri străine din 2011 până acum și se pare că vor continua să o facă.
Mai mult de un deceniu de conflict au provocat între 300.000 și 500.000 de decese, în funcție de sursa estimărilor, a decimat orașe și a împins o mare parte a populației într-o sărăcie de neimaginat. Banca Mondială a estimat că economia Siriei a scăzut la mai puțin de jumătate până în 2020, față de nivelul de dinainte de război, când PIB-ul țării se cifra la aproximativ 60 de miliarde de dolari.
Indicele de dezvoltare umană al Siriei a dat înapoi cel puțin 35 de ani, din cauza lipsei accesului la educație și la servicii sanitare, iar economia a ajuns o ruină.
Ce fac ceilalți vecini?
Cel mai probabil, Turcia va căuta să valorifice oportunitățile create de căderea lui al-Assad după, pentru a putea repatria milioanele de refugiați sirieni care trăiesc în taberele din Turcia. În acest scop, Ankara a cerut insistent o tranziție pașnică a puterii.
”Muncim pentru stabilitatea Siriei de mult timp, suntem familiarizați cu toți actorii implicați. Trebuie să lucrăm împreună cu poporul sirian, nu doar Turcia, ci și ceilalți actori regionali și internaționali, pentru a ne asigura că există o perioadă de tranziție lină și fără probleme”,
a declarat ministrul turc de externe Hakan Fidan într-o întâlnire cu presa, în cadrul unui forum desfășurat duminică, la Doha.
Într-un alt tip de evoluție, Israelul a anunțat că forțele sale terestre au trecut ușor pe teritoriul sirian; premierul Benjamin Netanyahu a declarat că a fost vorba despre este o mișcare necesară și temporară, după ce trupele siriene și-au abandonat pozițiile în apropierea zonei-tampon dintre cele două țări.
Un ministru israelian a spus că scopul este de a se asigura că nu există arme strategice în zonă care să poată fi folosite împotriva Israelului. Drept urmare, aviația israeliană a lovit mai multe locații în care erau depozitate arme chimice și rachete pe teritoriul Siriei.









