Studiu: Un test de sânge poate identifica vârsta biologică a organelor şi estima riscul de boală

Organele noastre îmbătrânesc în ritmuri diferite, iar un test de sânge care determină cât de mult a îmbătrânit fiecare dintre ele ar putea estima riscul unor afecţiuni precum cancerul pulmonar şi bolile de inimă decenii mai devreme, relevă un nou studiu condus de cercetătorii de la University College (UCL) din Londra, scrie 360medical.

Descoperirile, care vor fi publicate în numărul din martie al revistei The Lancet Digital Health, arată cum îmbătrânirea accelerată în anumite organe poate indica nu numai bolile care afectează organul respectiv, ci şi bolile din restul corpului.

Organele noastre funcţionează ca un sistem integrat, dar ele pot îmbătrâni în ritmuri diferite, spun specialiştii. Îmbătrânirea anumitor organe poate contribui la numeroase boli legate de îmbătrânire, astfel încât este important să avem grijă de toate aspectele sănătăţii noastre.

„Am constatat că un test de sânge, rapid şi simplu, poate identifica dacă un anumit organ îmbătrâneşte mai repede decât se aştepta. În anii următori, astfel de teste de sânge ar putea juca un rol cheie în prevenirea a numeroase boli”,

a declarat miercuri autorul principal, profesorul Mika Kivimaki (Facultatea de Ştiinţe ale Creierului UCL), într-un comunicat al UCL.

„Cred că în viitorul asistenţei medicale, prevenirea bolilor legate de vârstă ar putea începe mult mai devreme, acordând prioritate celor care ar beneficia cel mai mult şi adaptând intervenţiile la profilurile de risc individuale”,

a adăugat el.

Echipa de cercetare, condusă de oameni de ştiinţă de la Facultatea de Ştiinţe ale Creierului şi Institutul pentru Îmbătrânire Sănătoasă a UCL, Universitatea Stanford, Inserm şi Universitatea din Helsinki, a analizat datele participanţilor la studiul britanic Whitehall II, un studiu longitudinal de cohortă care se desfăşoară din 1985 şi este condus în prezent de profesorul Kivimaki în calitate de director.

Cercetătorii au analizat probe de sânge colectate la sfârşitul anilor 1990 de la peste 6.200 de adulţi de vârstă mijlocie pentru a determina vârsta biologică a nouă organe (inimă, vase de sânge, ficat, sistem imunitar, pancreas, rinichi, plămâni, intestine şi creier) şi pentru întregul organism.

Ei au măsurat diferenţa dintre vârsta cronologică (reală) a unei persoane şi vârsta biologică evaluată pentru fiecare dintre organele acesteia, determinată de markerii de îmbătrânire specifici organului respectiv, constatând că organele îmbătrânesc adesea în ritmuri diferite la aceeaşi persoană.

Starea de sănătate a participanţilor a fost urmărită timp de 20 de ani prin intermediul registrelor naţionale de sănătate. La sfârşitul perioadei de urmărire, aceştia aveau vârsta cuprinsă între 65 şi 89 de ani, iar mulţi dintre ei fuseseră diagnosticaţi cu cel puţin una dintre bolile legate de îmbătrânire investigate în acest studiu.

Datele de urmărire au arătat că îmbătrânirea accelerată a organelor estimează riscul de apariţie a 30 de boli diferite în următorii 20 de ani la persoane iniţial sănătoase.

De exemplu, o inimă care a îmbătrânit mai rapid a estimat un risc semnificativ crescut de boli cardiovasculare, în timp ce persoanele cu îmbătrânire accelerată a plămânilor au fost predispuse la infecţii respiratorii, boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) şi cancer pulmonar.

În mod surprinzător, cel mai mare risc de demenţă a fost constatat la persoanele al căror sistem imunitar a îmbătrânit mai rapid decât de obicei – nu la cele al căror creier a îmbătrânit mai rapid la mijlocul vieţii.

Oamenii de ştiinţă spun că acest rezultat susţine constatările anterioare conform cărora persoanele predispuse la infecţii severe prezintă, de asemenea, un risc mai mare de demenţă mai târziu în viaţă.

Descoperirea sugerează, de asemenea, că procesele inflamatorii pot juca un rol-cheie în dezvoltarea bolilor neurodegenerative.

Cercetătorii au constatat că sănătatea rinichilor era legată în special de alte organe, deoarece persoanele cu îmbătrânire accelerată a rinichilor erau mai susceptibile de a dezvolta ulterior boli vasculare, diabet zaharat de tip 2 şi boli hepatice, în timp ce îmbătrânirea biologică a aproape tuturor organelor indica un risc crescut de boli renale.

„Organele funcţionează în strânsă coordonare, astfel încât îmbătrânirea accelerată a unui organ poate afecta funcţionarea altora, ceea ce poate explica de ce persoanele cu un organ care îmbătrâneşte rapid au fost deosebit de predispuse să se confrunte cu mai multe boli legate de vârstă în diferite organe”,

explică profesorul Tony Wyss-Coray (Universitatea Stanford), unul dintre coautorii studiului.

Timp de mulţi ani, biomarkerii sanguini (indicatori măsurabili ai sănătăţii) au fost măsuraţi individual, ceea ce a făcut ca procesul să fie costisitor şi ineficient, în special atunci când se analizau mai mulţi markeri. În ultimul deceniu, progresele tehnologice au avansat rapid, iar în prezent, mii de proteine pot fi măsurate simultan dintr-o singură probă de sânge.

Concentraţiile proteinelor din sânge fluctuează în funcţie de factorii de mediu, stilul de viaţă, boli şi tratamentul cu medicamente. Prin urmare, noile analize proteomice (bazate pe proteine) oferă o fereastră valoroasă în monitorizarea ritmului de îmbătrânire.

Cercetătorii afirmă că aceste descoperiri susţin o viitoare schimbare în domeniul asistenţei medicale către o prevenire mai personalizată şi mai eficientă a bolilor.

Cu ajutorul semnăturilor proteomice ale îmbătrânirii organelor, riscul de boli legate de vârstă poate fi identificat mai devreme, măsurile preventive pot fi direcţionate mai eficient, iar intervenţiile pot fi adaptate profilului de risc al fiecărei persoane.

„Sperăm că descoperirile noastre ar putea contribui la noi modalităţi de a ajuta oamenii să rămână sănătoşi mai mult timp pe măsură ce îmbătrânesc. Analizele de sânge ar putea indica dacă o persoană trebuie să aibă mai multă grijă de un anumit organ şi, eventual, să ofere un semnal de avertizare timpurie cu privire la riscul unei anumite boli”,

a adăugat profesorul Kivimaki.

Acest studiu a fost sprijinit de Institutul Wellcome, Consiliul de Cercetare Medicală, Institutul Naţional de Sănătate din Statele Unite şi Consiliul de Cercetare din Finlanda.