La mai bine de trei ani de la invadarea Ucrainei, România are lege ca să doboare dronele inamice

Curtea Constituțională a României (CCR) a respins joi sesizările partidelor AUR, POT şi SOS România la Legea privind controlul utilizării spaţiului aerian naţional, care permite doborârea dronelor pe teritoriul naţional, şi la Legea privind desfăşurarea pe timp de pace a misiunilor şi operaţiilor militare pe teritoriul statului român, transmite CCR printr-un comunicat oficial, citat de News.ro.

CCR anunţă că a respins ca neîntemeiate obiecţiile de neconstituţionalitate formulate de senatori şi deputaţi aparţinând Grupurilor parlamentare S.O.S. România, ale Alianţei pentru Unirea Românilor şi ale Partidul Oamenilor Tineri şi a constatat că dispoziţiile din Legea privind controlul utilizării spaţiului aerian naţional sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

”În esenţă, Curtea a reţinut că participarea şi luarea de măsuri de către autorităţile militare desemnate ale Alianţei Nord-Atlantice sau de către structurile forţelor statelor aliate şi partenere pentru controlul aerian naţional ar trebui analizate în contextul obligaţiilor asumate de România în calitatea sa de stat membru în N.A.T.O. Aderarea la N.A.T.O. presupune atât transferul unor atribute, cât şi exercitarea în comun a unor competenţe cu statele componente, aspect care nu afectează suveranitatea ţării.

Curtea a constatat că reglementarea unei competenţe partajate între structurile din instituţiile care fac parte din sistemul naţional de apărare şi structurile forţelor statelor aliate şi partenere nu aduce atingere exerciţiului suveranităţii, în condiţiile în care constituie o modalitate de apărare a spaţiului aerian naţional, care este integrat în spaţiul aerian N.A.T.O”,

subliniază CCR.

De asemenea, Curtea a constatat că legea criticată nu reglementează vreo soluţie legislativă cu privire la organizarea de activităţi militare sau paramilitare, distincte de forţele armate regulate, care nu se integrează în sistemul naţional de apărare al României ori al forţelor armate aliate sau de coaliţie.

Totodată, Curtea a constatat că ”transferul de autoritate”, reglementat de dispoziţiile criticate, are în vedere o acţiune de predare/preluare a controlului şi comenzii de către autorităţile militare desemnate ale Alianţei Nord-Atlantice asupra elementelor naţionale din compunerea structurii de forţe a armatei care execută misiuni specifice pentru controlul utilizării spaţiului aerian naţional, în cadrul Sistemului Integrat de Apărare Aeriană şi Antirachetă N.A.T.O. sau în cadrul unor coaliţii, în condiţiile strict prevăzute de normă, iar nu încadrarea într-o funcţie militară în sistemul Ministerului Apărării Naţionale.

”Îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare stabilite în Statutul cadrelor militare ori în alte legi, în acord cu Constituţia, incumbă doar cadrelor militare în activitate, încadrate în structurile militare ale Ministerului Apărării Naţionale, iar nu structurilor şi mijloacelor militare specializate ale N.A.T.O., ori autorităţilor militare desemnate ale Alianţei Nord-Atlantice, care participă, în cadru aliat sau de coaliţie, la controlul spaţiului aerian, în condiţiile legii române şi ale tratatelor la care România este parte”,

spune CCR în comunicat.

Judecătorii CCR au respins, ca neîntemeiate, şi obiecţiile de neconstituţionalitate formulate de senatori şi deputaţi aparţinând Grupurilor parlamentare S.O.S. România, ale Alianţei pentru Unirea Românilor şi ale Partidul Oamenilor Tineri şi a constatat că Legea privind desfăşurarea pe timp de pace a misiunilor şi operaţiilor militare pe teritoriul  statului român, precum şi, în special, dispoziţiile art.3 alin.(1) lit.d) şi e), ale art.4, ale art.6 alin.(1) şi (2), ale art.7 alin.(1) şi (2) şi ale art.8 din lege sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

”În esenţă, Curtea a constatat, pe de o parte, că nu are competenţa să cenzureze modul de redactare a expunerii de motive concepute de legiuitor şi, prin urmare, nu se poate reţine încălcarea art.1 alin.(5) din Constituţie în ceea ce priveşte legea criticată, iar, pe de altă parte, că numai Parlamentul poate hotări, în limitele prevăzute în Constituţie, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii adoptării acestora”,

se arată în comunicat.

Totodată, ”transferul de autoritate”, reglementat de legea criticată, are în vedere o acţiune de predare/preluare a controlului şi comenzii, la nivel operaţional şi/sau tactic, a forţelor militare participante la desfăşurarea, pe timp de pace, a unor misiuni şi operaţii militare pe teritoriul statului român, pe linie de subordonare şi executare a ordinelor comandantului forţei căruia i se subordonează, în condiţiile strict prevăzute de normă, care nu are semnificaţia încredinţării exerciţiului suveranităţii altor subiecte de drept, mai subliniază CCR.

De asemenea, Curtea a constatat că legea criticată nu reglementează vreo soluţie legislativă cu privire la organizarea de activităţi militare sau paramilitare, distincte de forţele armate regulate, care nu se integrează în sistemul naţional de apărare al României ori al forţelor armate aliate sau de coaliţie, iar modul în care statul asigură resursele necesare realizării politicii de securitate şi apărare comună constituie un aspect de oportunitate a reglementării legale, ce ţine de marja de apreciere a legiuitorului.

Curtea a mai constatat că ”transferul de autoritate” nu are semnificaţia încadrării într-o funcţie militară în sistemul Ministerului Apărării Naţionale a membrilor forţelor/structurilor militare străine, care participă la desfăşurarea, pe timp de pace, a unor misiuni şi operaţii militare pe teritoriul statului român.

Ca atare, îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare, stabilite în Statutul cadrelor militare ori în alte legi, în acord cu Constituţia, incumbă doar cadrelor militare în activitate, încadrate în structurile militare ale Ministerului Apărării Naţionale, iar nu ”forţelor/structurilor desemnate/structurilor militare” străine, care participă, în cadru aliat sau de coaliţie, la desfăşurarea, pe timp de pace, a unor misiuni şi operaţii militare pe teritoriul statului român, în condiţiile legii române şi ale tratatelor la care România este parte.