Danemarca preia președinția UE într-o perioadă tumultoasă. Iată la ce să ne așteptăm
Danemarca a preluat oficial președinția rotativă a Consiliului UE pentru o perioadă de șase luni, cu două priorități generale: securitatea și competitivitatea, scrie Euronews.
Această sarcină este de obicei o provocare dificilă, dar va fi și mai dificilă ca urmare a incertitudinii și volatilității extreme cu care se confruntă astăzi Uniunea Europeană.
„Europa se află într-un moment decisiv”,
a declarat prim-ministrul danez Mette Frederiksen în mesajul său de bun venit. â
„Lumea care ne-a asigurat libertatea și ne-a adus prosperitatea nu mai poate fi considerată ca fiind de la sine înțeleasă.”
Țara moștenește de la Polonia titlul puțin invidiat de „mediator onest”: arbitrul principal între celelalte 26 de state membre, moderând dezbateri complexe și tensionate, elaborând compromisuri întortocheate și negociind legislația față în față cu Parlamentul European.
Pentru danezi, aceasta este a opta oară când preiau președinția rotativă. Reputația lor la Bruxelles de operatori pragmatici, eficienți și cu sânge rece este de bun augur pentru gestionarea diviziunilor acute și adesea dificil de rezolvat dintre capitale.
Faptul că președinția daneză va funcționa fără probleme sau va cădea în haos nu depinde neapărat de Bruxelles, ci de un oraș situat la peste 6.000 de kilometri distanță.
Întoarcerea lui Donald Trump la Washington, DC a zguduit profund europenii, forțându-i să adopte o atitudine reactivă pentru a se proteja împotriva undelor de șoc declanșate de președintele mercurial. Să luăm exemplu comerțul, unde Trump încearcă să redeseneze unilateral ordinea economică de după al Doilea Război Mondial cu tarife radicale și generale.
Comisia Europeană încă speră că se poate ajunge la un acord preliminar cu Casa Albă înainte de termenul limită de 9 iulie, pentru a evita scenariul cel mai pesimist, și anume aplicarea unui tarif de 50%. Dar dacă acordul nu va fi la înălțimea așteptărilor – sau dacă nu se va ajunge la niciun acord – executivul se pregătește să riposteze cu tarife de retorsiune împotriva produselor fabricate în America.
În calitate de președinție, Danemarca va avea sarcina de a se asigura că cele 27 de state membre acționează ca un tot unitar și se alătură Comisiei. Este, fără îndoială, un rol neobișnuit: țara este un susținător tradițional al piețelor libere și deschise. Exporturile reprezintă aproape 70% din PIB-ul său, cu mărci iconice precum Lego, Ozempic și Carlsberg vândute în întreaga lume.
Dar pentru Danemarca, Trump nu reprezintă doar un factor de iritare comercială, ci și o amenințare existențială: președintele SUA a refuzat să excludă utilizarea forței militare sau a coerciției economice pentru a cuceri Groenlanda, teritoriul semi-autonom al Regatului Danemarcei.
Danemarca preia președinția într-un moment în care UE se simte asediată de nenumărate crize internaționale, începând cu cea mai apropiată: războiul Rusiei împotriva Ucrainei.
De la începutul invaziei, Danemarca a fost un susținător vocal al Ucrainei, devenind unul dintre cei mai mari donatori de ajutor militar. Potrivit Institutului Kiel pentru Economia Mondială, Danemarca a promis individual 8,60 miliarde de euro în arme și muniție, depășind țări mai mari precum Franța, Italia, Spania și Polonia.
Președinția daneză este dornică să intensifice aceste livrări la nivel european și să compenseze diminuarea ajutorului acordat de administrația Trump. În același timp, este hotărâtă să strângă șurubul asupra Kremlinului pentru a-i paraliza mașina de război.
În acest sens, președinția are un început dificil: Slovacia a votat împotriva celui de-al 18-lea pachet de sancțiuni din cauza unei dispute fără legătură cu eliminarea treptată a combustibililor fosili ruși. Prim-ministrul Robert Fico a solicitat „compensații” financiare, iar Bruxelles pare să aibă puțin spațiu în bugetul său limitat pentru a satisface această cerere neașteptată.
Danemarca se va confrunta cu un alt veto într-o altă prioritate de vârf: extinderea, pe care programul oficial o definește ca o „necesitate geopolitică”.
Ungaria continuă să blocheze deschiderea negocierilor cu Ucraina, în ciuda concluziei Comisiei că țara devastată de război a îndeplinit toate criteriile pentru a demara discuțiile. Săptămâna trecută, prim-ministrul Viktor Orbán s-a prezentat la summitul UE cu rezultatele unei consultări naționale controversate pentru a-și justifica veto-ul solitar.
Impasul este atât de profund încât oficialii și diplomații au început să ia în considerare ideea de a separa Moldova de Ucraina, pentru a permite primei țări să progreseze, în timp ce cea de-a doua așteaptă.
Vladimir Putin ar putea fi creditat pentru că a determinat una dintre cele mai spectaculoase reinventări politice din istoria recentă a blocului.
În 2020, Mette Frederiksen s-a alăturat unui mic grup de lideri cu aceeași viziune pentru a promova disciplina fiscală și cheltuielile prudente în următorul buget multianual, care a fost apoi asociat cu fondul de redresare COVID-19, care a făcut istorie. Astfel a luat naștere „Cvartetul frugal”: Danemarca, împreună cu Țările de Jos, Austria și Suedia, s-au opus viziunii expansioniste susținute de Franța și Europa de Sud.
Cinci ani mai târziu, Frederiksen a schimbat tabăra.
„Ca danezi, vom fi întotdeauna duri în negocierile privind bugetul”,
a declarat ea luna trecută.
„Dar a face parte din „Cei patru frugali” nu mai este locul potrivit pentru noi.”
În opinia ei, războiul Rusiei împotriva Ucrainei a transformat ireversibil ecuația financiară a blocului și a pus reînarmarea deasupra „tuturor celorlalte priorități și principii”. Dacă UE nu reușește să-și dezvolte capacitățile de apărare, „atunci jocul s-a terminat”, a avertizat ea.
Frederiksen nu este singura care are această opinie. Ursula von der Leyen a adoptat, de asemenea, o mentalitate care pune securitatea pe primul plan și se așteaptă ca ea să pună cheltuielile pentru apărare în centrul următorului buget multianual (2028-2034), pe care îl va prezenta înainte de vacanța de vară.
Aceasta înseamnă că Danemarca va putea începe dezbaterea privind bugetul propus, va putea evalua starea de spirit a statelor membre și va putea identifica primele linii de fractură. Germania, de exemplu, a exclus deja împrumuturile comune pe o bază permanentă.
„Categoriile pe care le-am avut în trecut există în continuare, adică statele frugale versus restul. Dar grupările se schimbă, se schimbă și componența statelor frugale”,
spune Janis Emmanouilidis, director executiv adjunct al European Policy Centre (EPC).
„Multe vor depinde de presiunea exercitată de alte state membre (cum ar fi Danemarca) asupra celor care încă au o abordare foarte frugală.”









