Brandurile fac tot mai multe greșeli în ultima vreme în ceea ce privește campaniile publicitare
De la American Eagle la Swatch, brandurile par să facă multe greșeli în ultima vreme. Când a apărut luna trecută campania cu blugi a actriței Sydney Sweeney, criticii au criticat jocul de cuvinte între „blugi” (jeans) și „gene” (genes) ca fiind lipsit de tact și cu conotații negative, potrivit CNBC.
Mai recent, o reclamă a producătorului elvețian de ceasuri Swatch a stârnit reacții negative pentru că prezenta un model asiatic care își trăgea colțurile ochilor, într-un gest jignitor.
Reclama Colgate-Palmolive pentru gelul de duș Sanex a fost interzisă în Marea Britanie pentru sugestii problematice despre tonurile de piele albă și neagră. Iar consumatorii au ridiculizat decizia Cracker Barrel de a renunța la personajul îmbrăcat în salopetă în favoarea unui logo mai simplist, bazat pe text, calificându-l drept „steril”, „fără suflet” și „woke”.
Între timp, lansările recente de produse ale Adidas și Prada au stârnit acuzații de apropriere culturală.
Acest lucru a reaprins dezbaterea despre momentul în care o campanie publicitară este eficientă și momentul în care este pur și simplu ofensatoare, pe măsură ce companiile se confruntă cu o atenție sporită din partea consumatorilor.
Strategii învechite
„Fiecare brand avea propriul său punct slab”,
a declarat David Brier, specialist în branduri și autor al cărților „Brand intervention” și „Rich brand, poor brand”, într-un e-mail trimis CNBC.
El a remarcat, însă, că prea multe mărci încearcă să răspundă consumatorilor cu strategii învechite.
„Mărcile moderne încearcă să navigheze complexitatea culturală cu simplitatea corporativă. Ele folosesc gândirea din sala de consiliu din anii 1950 pentru a rezolva problemele umane din 2025”,
a continuat el.
„Nu este vorba de lipsă de sensibilitate. Este vorba de lipsă de empatie. Ei au privit cultura ca pe ceva ce trebuie ocolit, în loc să o înțeleagă în profunzime.”
Unele companii au reușit să exploateze spiritul epocii și, în unele cazuri, să profite de deficiențele altor mărci.
Gap, de exemplu, a încercat săptămâna aceasta să contracareze reacțiile negative la reclama lui Sweeney cu o campanie în care grupul pop Katseye a condus un grup divers de dansatori care au dansat îmbrăcați în blugi pe un fundal alb.
Brier a spus că companiile ar trebui să se gândească la modul în care pot stabili o legătură autentică cu consumatorii și să fie reprezentative, în loc să încerce pur și simplu să evite ofensele.
„Niciun brand nu își poate permite să simuleze înțelegerea. Niciun brand nu poate ajunge la conectare prin „comitete”. Niciun brand nu poate ajunge la autenticitate prin focus-grupuri. În 2025, clienții vor putea simți diferența de la o poștă”,
a adăugat el.
Echilibrarea riscului
Cu toate acestea, reclamele sunt menite să stârnească conversații, iar într-o perioadă în care atragerea și menținerea atenției consumatorilor — și a cotei de piață — este din ce în ce mai dificilă, brandurile trebuie să găsească un echilibru delicat.
„Brandurile trăiesc și mor prin faptul că ies în evidență și atrag atenția. În plus, brandurile iconice și relevante din punct de vedere cultural vor să reprezinte ceva și să fie recunoscute pentru asta. Acestea sunt cerințe dificile”,
a declarat Jonathan A.J. Wilson, profesor de strategie și cultură de brand la Regent’s University London.
Într-o eră a rețelelor sociale și cu opinii publice din ce în ce mai divizate, poate fi dificil să transmiți un mesaj universal, a remarcat Wilson. Atâta timp cât această situație va persista, unele mărci ar putea considera în continuare că merită să își asume un risc calculat.
„Este dificil să transmiți un mesaj universal și, chiar dacă încerci să adaptezi mesajul la diferite grupuri, alții te urmăresc”,
a spus el.
„Controversele atrag atenția și te pun în prim-planul atenției oamenilor. Ele divizează publicul și îi obligă pe oameni să ia o decizie, când altfel probabil nu le-ar păsa. Acest lucru poate duce la o publicitate disproporționată, care ar putea fi convertită în vânzări.”









