Ce măsură fiscală crede profesorul Cristian Păun că “dă foc pur și simplu cărții de economie”?
Profesorul Cristian Păun de la Facultatea de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice București consideră că plafonarea prețurilor este o măsură total antieconomică, un reflex comunistoid care dă foc practic cărții de economie. Păun crede că prețurile plafonate nu pot fi numite prețuri deoarece nu sunt formate principiului de bază la întâlnirea cererii cu oferta, ci sunt niște instrumente inventate de statele totalitare, fără nicio legătură cu economia reală.
“Plafonarea prețurilor este una dintre măsurile care pune între paranteze extrem de pătrate economia. Practic, dă foc cărții de economie.
Este o barieră în calea producției. Decizia legată de preț nu poate fi niciodată în mâinile cuiva care nu are legătură cu parametrii pieței: ofertă, cerere sau concurență.
Prețurile plafonate nu sunt prețuri. Ele sunt orice altceva, dar nu prețuri, în sensul în care le definește cartea de economie, în sensul în care le folosesc cei care acționează economic (produc, consumă, economisesc sau investesc).
Cu prețuri plafonate ratezi unul din cele trei elemente esențiale ale actului antreprenorial: calculul economic. Fără el, antreprenorul acționează orbește, alegând în final, după câteva rateuri, să stea pe margine. Dramatic este că rateurile nu i se datorează lui. Nu prea are ce să învețe din ele.
Din acest motiv, plafonarea prețurilor duce inevitabil la penurie. Întotdeauna duce la asta. Pentru că antreprenorii, cu prețuri plafonate vor alege să stea pe margine. Consecința imediat următoare este inflația. Și piața neagră (contrabanda, evaziunea). Și autoconsumul. Adică, subdezvoltare.
Regula aceasta este teoretică. Principială. Adică plafonarea oricărui preț duce la penurie. Nu sunt prețuri și prețuri. Aici intră nu doar carne, lapte sau ouă… Si chirii, și dobânzi, si salarii (plafonate la minim), și profituri (plafonate la minim). Haosul este și mai mare când statul alege să intervină brutal și plafonează tot ce poate la nivelul celor care produc. Bunuri sau servicii. De orice fel.
În comunism nu aveam prețuri. Toate erau plafonate. Din acest motiv, sistemele comuniste intră în faliment întotdeauna. Acumulează erori enorme pentru că nu există prețuri purtătoare de informația esențială în alocarea de resurse rare. Deloc întâmplător, pe vremea comunismului aveam bani dar nu aveam ce cumpăra cu ei. Pentru că mereu, și prin mecanismul “prețurilor”, Tătucul decidea cât și ce să cumpărăm. Economia subterană, corupția și autoconsumul erau la ele acasă. Fără ele, nu am fi supraviețuit.
Revenirea constantă la erorile și iluziile comunistoide, între care plafonarea este la loc de cinste, nu mă miră. Asta arată doar că societatea nu este încă suficient de capabilă să izoleze și să marginalizeze astfel de rătăciți, să pună acolo unde le este locul pe acești macabrii populiști.
Până nu scăpăm de aceste iluzii și de politicienii care revin obsesiv la ele, nu putem să începem un capitol nou.“,
își încheie profesorul Cristian Păun postarea pe Facebook.









