Trump le-a dat greu | Întrebați de războiul din Iran, ”suveraniștii” europeni dau din colț în colț

Bombardamentele comune ale Statelor Unite și Israelului asupra Iranului expun o adâncă linie de falie în inima extremei drepte europene. De-a lungul și de-a latul continentului, liderii așa-ziși ”suveraniști”, care se laudă cu fidelitatea lor nețărmurită pentru agenda MAGA, nu au încotro și se văd nevoiți să aleagă între pornirile lor naturale anti-intervenționiste și îmbrățișarea acestei ofensive împotriva regimului islamist iranian pe care l-au considerat de mult timp o amenințare la adresa securității occidentale, constată autorii unei analize publicate de POLITICO.eu.

Escaladarea situației din Orientul Mijlociu scoate la iveală o contradicție veche în cadrul partidelor naționaliste din Europa. Mulți se definesc în opoziție cu ceea ce descriu drept islamizarea Europei și văd Israelul ca pe un aliat natural. Cu toate acestea, fac campanie și militează fervent și împotriva a ceea ce prezintă drept excese imperiale americane și amestecuri în treburile externe ale altor state, cu toate costurile pe care le presupun acestea.

În același timp, tind să se teamă că un conflict major în Orientul Mijlociu ar putea destabiliza regiunea și, ulterior, ar putea declanșa noi fluxuri de migrație.

Și așa, și almintrelea

În Franța, Adunarea Națională, partidul de extremă dreapta condus ca o eminență cenușie de Marine Le Pen, fiica fondatorului Jean-Marie Le Pen, formațiune aflată pe primul loc în sondajele de opinie înaintea alegerilor prezidențiale de anul viitor, a adoptat o poziție de principiu împotriva intervenției SUA în Venezuela în ianuarie, considerând capturarea liderului țării, Nicolás Maduro, o încălcare a suveranității naționale.

Răspunsul la campania americano-israeliană din Iran a fost mult mai precaut, deși pare să favorizeze poziționarea discretă în favoarea sprijinirii atacurilor.

”Susținem acțiunile întreprinse de Statele Unite, chiar dacă, sincer, nu ne place aspectul unilateral al acestora”,

a declarat marți Sébastien Chenu, vicepreședintele partidului.

În ultimele luni, Adunarea Națională a încercat să se prezinte ca un susținător ferm al Israelului, iar președintele partidului, Jordan Bardella, a prezentat ”amenințarea islamistă” drept un inamic comun pentru Franța și Israel.

Mai mult, Bardella a și călătorit în Israel, anul trecut, fapt care a constituit o premieră istorică, mișcarea fiind văzută drept o modalitate de a distanța și mai mult partidul de declarațiile antisemite și de negare a Holocaustului făcute de regretatul fondator, Jean-Marie Le Pen.

Desigur că această poziționare face teribil de dificilă din punct de vedere politic opoziția fățișă față de ofensiva împotriva regimului islamist fundamentalist din Iran, care are drept țel suprem distrugerea Israelului.

La rândul său, Marine Le Pen – lidera de facto a partidului – a reacționat cu prudență sâmbătă, în ziua în care bombele au început să cadă peste Teheran.

Aflată în campanie electorală pentru alegerile locale, sâmbătă s-a limitat să constate începerea atacurilor împotriva Iranului, spunând că duminică ar fi urmat să dea o declarație oficială. Aceasta a venit, conform promisiunii, exprimând nu mai mult decât solidaritatea cu aliații Franței din regiunea afectată de contraatacurile iraniene:

”Franța trebuie să facă față momentului: alături de aliații săi și pe deplin mobilizată pentru a-și proteja cetățenii”,

a spus ea.

Este de evidențiat lipsa completă a oricărui cuvânt de respingere a ”ofensivei unilaterale” împotriva Iranului, așa cum, cu doar o lună mai devreme, caracteriza operațiunea americană din Venezuela.

”Suveranitatea statelor nu este niciodată negociabilă, indiferent de mărimea, puterea sau continentul pe care se află. A renunța astăzi la acest principiu pentru Venezuela sau pentru orice alt stat ar însemna ca mâine să ne acceptăm propria servitute”,

a scris ea la acea vreme, într-o declarație care a fost lăudată pe scară largă în cadrul partidului său, care în mod tradițional se opune a ceea ce consideră a fi imperialism american.

Aparent de dificultatea poziționării politice, Jordan Bardella a căutat să găsească un echilibru atent, subliniind într-un comunicat de presă că orice schimbare de regim ”legitimă și durabilă” trebuie să vină de la poporul iranian. Apoi, a trecut rapid la impactul intern al conflictului, îndemnând UE și guvernul francez să-și protejeze cetățenii de preconizata creștere a prețurilor la energie.

Marți, Chenu a căutat să explice contradicția aparentă dintre poziția partidului cu privire la atacurile Iranului și poziția anterioară a partidului său cu privire la Venezuela.

”Aici este altceva, pentru că există un pericol iminent, pentru că este în joc o amenințare nucleară, iar Israelul se află într-o situație în care poate fi anihilat de Iran”,

a spus el într-un interviu acordat unui post de radio.

AfD, pe o pânză de păianjen

Problema poziționării politice pe această temă s-a dovedit la fel de delicată și dincolo de Rin, pentru extremiștii germani din Alternativa pentru Germania (AfD).

Co-liderii partidului, Alice Weidel și Tino Chrupalla, și-au exprimat ”marea îngrijorare” cu privire la atacurile din weekend-ul trecut, avertizând că ”o nouă destabilizare a Orientului Mijlociu nu este în interesul Germaniei” și ”trebuie să i se pună capăt”.

Poziția celor doi nu a fost pe placul unor figuri importante ale partidului, care consideră că ofensiva împotriva regimului islamist iranian ar trebui susținută.

După declarația conducerii partidului, deputatul AfD Andreas Bleck a scris într-un chat pe un grup de Telegram al membrilor partidului că se simte ”nereprezentat din punctul de vedere al conținutului” și că linia partidului trebuie clarificată, potrivit cotidianului german Die Welt.

Alții și-au exprimat public dezacordul, acuzând conducerea partidului că repetă apelurile la reținere venite din partea unor personalități de centru-stânga, cum ar fi fosta ministră de Externe Annalena Baerbock, una dintre personalitățile de prim rang din Partidul Verde.

AfD, care se luptă cu creștin-democrați (CDU/CSU) pentru întâietatea în sondajele de opinie, a susținut în mod tradițional Israelul. În ultimele luni, însă, acest sprijin s-a diminuat. De pildă, Timo Chrupalla a cerut încetarea livrărilor de arme germane, ca urmare a morților civililor din Gaza și o reevaluare mai amplă a relației Berlinului cu Israelul.

Repoziționarea reflectă influența crescândă a unei aripi pro-ruse și antiamericane, cu rădăcini în estul Germaniei, unde se așteaptă ca AfD să aibă rezultatele cele mai bune la următoarele alegeri regionale.

Văzut din perspectiva de politică internă, momentul este delicat. În sondaje, ambele partide sunt mai bine poziționate decât oricând. Adunarea Națională conduce în sondaje înaintea alegerilor prezidențiale de anul viitor, iar AfD ar putea deveni forța politică dominantă în Germania. O criză internațională riscă să expună în văzul public diviziunile interne din cele două partide, tocmai într-o perioadă în care încearcă să-i convingă pe alegători că sunt pregătiți să guverneze.

Politica externă s-a dovedit deja o falie majoră, în special în ceea ce privește politica de apărare și războiul din Ucraina – vulnerabilități pe care adversarii lor centriști abia așteaptă să le exploateze.

Alegerile prezidențiale din Franța din 2027 ”vor fi decise în mare măsură pe tematici internaționale”, crede Gaspard Gantzer, fost consilier de comunicare al președintelui socialist François Hollande.

”Nimeni nu va dori să trimită la Elysée pe cineva care nu ar fi în stare să li se împotrivească lui Trump sau lui Xi Jinping.”

Oamenii fără dileme

Alți lideri de extremă dreapta din Europa încearcă să își mențină pozițiile anterioare, indiferent de riscuri, deși – de destule ori – își contrazic unele dintre postulatele de bază ale programelor de partid.

George Simion, liderul Alianței pentru Uniunea Românilor (AUR), a declarat scurt, pentru POLITICO.eu:

”În Iran, în Venezuela și în alte locuri din lume, administrația Trump face ceea ce este necesar pentru siguranța lumii libere și a democrației.”

Geert Wilders, un lider de frunte al extremei drepte din Olanda, a salutat duminică moartea ”Diavolului Islamic” Ali Khamenei.

Prietenul ideologic cel mai apropiat al lui Donald Trump la Londra, Nigel Farage, a criticat răspunsul premierului Keir Starmer la criza declanșată de atacurile americano-israeliene în Iran drept ”jalnic”, mustrându-l pentru refuzul inițial de a permite SUA accesul la bazele britanice pentru misiuni împotriva Iranului.

Luni, Farage a plusat, într-o conferință de presă, spunând că procesul decizional lent al lui Starmer amenință ”relația specială” a Regatului Unit cu SUA și reprezintă o ”amenințare majoră pentru NATO”.

Pe de altă parte, Jordan Bardella și-a anulat o conferință de presă menită să se concentreze pe alegerile locale programate pentru aceeași zi, invocând situația internațională și nedorind să avanseze o altă dată pentru conferința de presă.