Glorie geniului negocierilor! Ormuz – de la navigație liberă, la control iranian și taxe în crypto
După cinci săptămâni de la începutul războiului declanșat de SUA și Israel în Orientul Mijlociu și ca urmare a armistițiului de două săptămâni semnat marți, Strâmtoarea Ormuz – prin care anterior erau exportate în deplină libertate de navigație aproximativ 20% din petrolul și GNL-ul de pe piața mondială – a intrat sub controlul efectiv al Iranului, mai precis al Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC).
Iranul i-a informat pe mediatorii pakistanezi că, în temeiul armistițiului, va permite trecerea unul număr aproximativ de 10 nave pe zi prin strâmtoare, acestea urmând să fie nevoite să plătească și o taxă.
Cu toate acestea, surse din țările arabe au declarat pentru The Wall Street Journal (WSJ) că navele vor avea nevoie de permisiunea IRGC, în ciuda faptului că aceasta este desemnată organizație teroristă atât de către SUA, cât și de UE, notează portalul rus independent The Moscow Times, într-o analiză a situație de fapt din Strâmtoarea Ormuz.
Taxa de tranzit prin strâmtoare va fi de 1 dolar pe barilul de petrol transportat, navelor fără încărcătură fiindu-le permisă navigația liberă, a explicat Hamid Hosseini, reprezentant al Uniunii Iraniene a Exportatorilor de Petrol, Gaze și Petrochimie, pentru Financial Times (FT).
El a adăugat că fiecare navă va fi inspectată de Iran:
”Iranul trebuie să aibă controlul asupra tuturor mărfurilor importate și exportate prin strâmtoare, pentru a preveni transporturile de arme în aceste două săptămâni de armistițiu. Toate navele pot trece, dar va dura ceva timp pentru a le inspecta pe fiecare în parte, iar Iranul nu se grăbește.”
Miercuri, doar patru nave au trecut prin strâmtoare, potrivit S&P Global Market Intelligence – chiar mai puține decât în alte zile din aprilie. Înainte de război, media zilnică era de 135 nave care tranzitau strâmtoarea.
Iranul a transmis prin comunicațiile radio maritime către toate navele din Golful Persic și Golful Oman, situate de o parte și de alta a Strâmtorii Ormuz, că navele care nu au primit permisiunea de la IRGC ar putea fi distruse.
Un membru al echipajului uneia dintre nave a trimis către jurnaliștii de la The Wall Street Journal o înregistrare a acestui mesaj.
Iranul trebuie acum doar să mențină controlul asupra strâmtorii, spune Danny Citrinowicz, fost șef al diviziei pentru Iran din cadrul serviciilor secrete militare israeliene:
”Fără doar și poate, Strâmtoarea Ormuz a devenit la fel de importantă pentru ei ca programul nuclear și de rachete balistice.”
Potrivit intermediarilor și brokerilor navali, Iranul solicită ca termenii de plată să fie conveniți în avans și apoi plătiți în criptomonede sau în yuani chinezești, mai relatează WSJ.
Hamid Hosseini a declarat pentru FT că Iranul va solicita plata în criptomonede. Pentru a face acest lucru, fiecare petrolier care trece va trebui să trimită un e-mail autorităților cu informații despre încărcătura pe care o transportă, după care Iranul va notifica nava cu privire la valoarea taxei ce trebuie plătită.
Mai mult, potrivit lui Hosseini, Iranul va solicita tuturor petrolierelor să utilizeze ruta nordică de-a lungul coastei sale, mai degrabă decât ruta sudică de-a lungul coastei Omanului. Acest amănunt ridică o altă întrebare: navele occidentale sau cele ale statelor din Golf își vor asuma riscul conștient de a tranzita coasta iraniană?
Dclarativ, Statele Unite insistă public asupra navigației libere și fără taxe prin Strâmtoarea Ormuz. Cu toate acestea, Iranul nu arată nicio intenție de a-și relaxa controalele și pretențiile.
De altfel, miercuri după-amiază, Teheranul a anunțat intempestiv că suspendă tranzitul petrolierelor prin strâmtoare, ca răspuns la continuarea bombardamentelor de către Israel asupra pozițiilor Hezbollah din Liban.
Casa Albă ridică din umeri. Nimeni nu vrea să-l supere pe ”geniu”
Directorii marilor companii petroliere fac apel la Casa Albă pentru a emite un protest față de taxele percepute de Iran, a declarat un consultant din industrie pentru ediția americană a publicației Politico:
”Înainte de război, nu a trebuit niciodată să plătim nimic. Și unde mai pui că credeam că am câștigat războiul. Acum, ori de câte ori mă întâlnesc cu un oficial al administrației, îl întreb: «Ce părere aveți despre asta?» Și el răspunde sec: «Da, da, în regulă, stați liniștiți, vom lua în considerare problema asta…»”.
Reprezentanții industriei americane de petrol și gaze s-au întâlnit miercuri dimineața cu reprezentanții Departamentului de Stat al SUA și le-au pus pe masă detaliile concrete ale situației din Ormuz.
Ei susțin că acceptarea solicitărilor Iranului ar adăuga un cost de 2,5 milioane de dolari la fiecare transport, suma reprezentând taxele percepute de iranieni și creșterea primelor de asigurare, costuri care ar urma să fie transferate către consumatori.
În plus, acceptarea controlului iranian asupra Strâmtorii Ormuz ar putea crea un precedent pentru țări precum Singapore și Turcia, care ar putea să înceapă să perceapă și ele taxe pe rutele comerciale majore pe care le controlează: strâmtorile Malacca și Bosfor.
Mai mult, plata taxei de tranzit a Strâmtorii Ormuz către Iran ar putea pune companiile de transport maritim într-o situație delicată din punct de vedere juridic, pentru că – strict legal – încalcă prin aceasta sancțiunile aplicate împotriva Iranului și oficialilor iranieni.
În discuțiile cu Trump sau cu oficialii cei mai apropiați de acesta, marile companii americane și-au exprimat aceleași îngrijorări, dar pe un ton mai blând, a adăugat această persoană, căreia i s-a acordat anonimatul deoarece nu era autorizată să vorbească cu presa.
”Președintele este extrem de sensibil la ceea ce înseamnă moștenirea sa în legătură cu acest război și la felul în care se judecă public succesul său, așa că a-l presa pe președinte chiar acum este o abordare tare riscantă. Oricum, la Casa Albă am fost ascultați, însă conversațiile mi s-au părut superficiale”,
a spus o sursă prezentă la discuții, pentru Politico.
”Și acum ce mai urmează? Taxă rusească în Oceanul Arctic?!”
Mai mulți diplomați străini, cu care au vorbit jurnaliștii de la Politico, și-au exprimat, la rândul lor, îngrijorarea în fața reprezentanților Casei Albe – pe cât era posibil, în condițiile comportamentului cu mănuși față de liderul său. În particular, aceștia s-au plâns că oficialii Casei Albe nu au părut prea interesați de opiniile lor, cel puțin până acum.
”Și acum ce mai urmează? Vor pune rușii taxe în Arctica? Vor pune chinezii taxe în Marea Chinei de Sud?
Aș bănui că, probabil, va urma un soi de protest din partea țărilor lumii, în special a celor care utilizează în mod intens strâmtoarea”,
a declarat exasperat un diplomat dintr-o țară asiatică, aflat în misiune diplomatică la Washington.
Alți diplomați sunt îngrijorați că Iranul, dacă va fi lăsat de capul său, ar putea percepe selectiv taxele pe care le anunță: pentru unele nave ar cere taxa, dar pe altele le-ar putea lăsa să navigheze liber, în funcție de favorurile politice pe care le-ar putea câștiga din partea țărilor din care provin acestea.
Un alt diplomat a spus că are informații potrivit cărora ”șapte sau mai multe nave” care arborează pavilion malaezian au reușit să treacă prin strâmtoare – ”se pare că fără taxe”.
”Malaezia a fost întotdeauna foarte vocală împotriva Israelului, cu mult înainte de toată această situație din Ormuz, așa că probabil că Teheranul o consideră o țară prietenă. În plus, și-a menținut neutralitatea în ceea ce privește atacurile dinspre SUA și Israel, iar probabil că asta a ajutat mult. Menținerea unor relații bune cu toată lumea, chiar și cu țările pe care Occidentul nu le prea înghite, dă roade tocmai atunci când lucrurile devin complicate, cum se întâmplă acum”,
a spus diplomatul citat.
În altă ordine de idei, cele mai multe companii de transport maritim nu au de gând să plătească vreo taxă, așa cum ar cere Iranul, considerând că nu ar fi o afacere sustenabilă pe termen lung:
”O taxă de tranzit de 2 milioane de dolari / navă reprezintă un potențial suplimentar uriaș de șantaj. Și, în plus, ar fi o concesie teribil de costisitoare, atât politic, cât și economic”,
a declarat Arthur Leichthammer, membru al think tank-ului Jacques Delors Center, cu sediul la Berlin.









