„Ziua Libertății Fiscale” | Spaniolii muncesc echivalentul a 231 de zile pentru a-și plăti taxele
Spaniolii au fost nevoiți să aștepte până în data de 20 august a acestui an pentru a atinge așa-numita „Zi a libertății fiscale” — momentul în care, potrivit calculelor unui centru de analiză, angajatul mediu a realizat venituri suficiente pentru a-și acoperi impozitele și contribuțiile la asigurările sociale, potrivit Euronews.
Conform unui studiu realizat de Fundación Civismo, un think-tank liberal spaniol, povara fiscală estimată a fost echivalentă cu 231 de zile în 2026, cu două mai multe decât anul trecut. Fundația a precizat că această creștere nu a fost neapărat rezultatul exclusiv al unor majorări explicite de taxe.
Când Pedro Sánchez a devenit prim-ministru în 2018, fundația estima această cifră la 177 de zile, „Ziua Libertății Fiscale” (data la care veniturile câștigate încep să rămână efectiv la dispoziția angajatului) fiind 27 iunie. De atunci, data estimată s-a decalat cu 54 de zile.
Fundația atribuie această creștere faptului că pragurile de impozitare a veniturilor nu au ținut pasul cu inflația, precum și creșterii contribuțiilor la asigurările sociale, revenirii la cote mai mari ale taxei pe valoarea adăugată (TVA) și introducerii unor noi taxe locale. Prin urmare, fundația afirmă că angajații alocă o parte mai mare din veniturile lor pentru plata impozitelor și a contribuțiilor.
Pentru a calcula povara fiscală, fundația utilizează costul total al angajării unui lucrător mediu, incluzând contribuțiile plătite atât de angajat, cât și de angajator. În scenariul de referință, un angajat cu un salariu brut anual de 32.446 EUR îl costă pe angajator 42.390,70 EUR, odată ce sunt incluse contribuțiile angajatorului.
Angajatul primește un salariu net estimat la 24.724,91 EUR, în timp ce 17.665,79 EUR — adică 41,7% din costul total al angajării — sunt direcționați către impozitul pe venit și contribuțiile la asigurările sociale (atât ale angajatorului, cât și ale angajatului). Acest lucru înseamnă că, din fiecare 100 EUR cheltuiți pentru angajarea lucrătorului, 58,30 EUR ajung efectiv la acesta sub formă de salariu net.
Așadar, pentru fiecare 100 EUR reprezentând costul forței de muncă, angajații rămân în mână cu doar 58,30 EUR.
Raportul subliniază, de asemenea, că angajații pot ajunge să plătească un impozit pe venit mai mare, chiar dacă salariile lor au crescut foarte puțin. Acest lucru se întâmplă deoarece pragurile de impozitare nu au fost ajustate complet în funcție de inflație, în același ritm cu salariile. Situația îi poate împinge pe angajați în tranșe de impozitare superioare, chiar dacă puterea lor de cumpărare a crescut doar marginal.
TVA-ul și alte taxe regionale și municipale contribuie la povara fiscală estimată. Civismo estimează că un angajat obișnuit plătește anual aproximativ 2.213 euro sub formă de TVA, sumă echivalentă cu aproape 33 de zile de venit net.
Studiul include, de asemenea, taxe regionale și municipale, precum impozitul local pe proprietate (IBI), impozitul pe vehicule și impozitele pe moșteniri și donații. Potrivit Fundación Civismo, aceste taxe și alte contribuții – grupate sub denumirea de „impozitare invizibilă” – însumează aproximativ 4.110 euro pe an, echivalentul a peste două luni din venitul net al angajatului-model.
Data estimată pentru „Ziua Libertății Fiscale” variază între cele 17 comunități autonome ale Spaniei, deoarece cotele regionale ale impozitului pe venit, deducerile și taxele impuse la nivel local diferă. Conform studiului, Țara Bascilor a înregistrat cea mai timpurie dată, 14 august, fiind urmată de Madrid, pe 15 august. Catalonia și Extremadura au înregistrat cele mai târzii date, 26 august.
Totuși, „Ziua Libertății Fiscale” nu reprezintă un indicator oficial al guvernului, iar metodologia sa este contestată. Cotidianul spaniol El País a citat experți critici la adresa acestui indicator, care au susținut că măsura contabilizează taxele drept un cost, fără a reflecta serviciile publice finanțate prin intermediul acestora – precum sănătatea, educația și pensiile.
Indicatorul oficial al Spaniei privind ponderea taxelor în PIB oferă o perspectivă comparativă diferită. Această pondere a fost de aproximativ 38% în 2025, conform datelor Eurostat citate de ziar – o creștere față de nivelul de 35,2% înregistrat în 2019, dar totuși sub nivelurile consemnate în alte economii europene importante.









