Datoria publică a Europei a ajuns în prima jumătate a anului la un nou maxim istoric

Datoria totală a Europei  a ajuns în prima jumătate a anului la un nou maxim istoric, de peste 95 de trilioane de dolari, potrivit datelor Institutului Internațional pentru Finanțe (IIF), transmite publicația grecească Money Review. Datoriile publice sunt astăzi cu aproximativ 55% mai mari decât erau la izbucnirea crizei datoriilor în Europa, la sfârșitul anilor 2000, iar IIF consideră că ultimele evoluții constituie o reamintire– dar nu încă o repetare – a crizei care a început în Grecia. Dintre cele 32 de țări europene, cea mai mare creștere a indicatorului datorie/PIB este înregistrată de România, Finlanda și Polonia.

Într-un an cu un calendar electoral bogat în Europa, organizația avertizează că paralizia politică riscă să devină catalizatorul unor noi tensiuni pe frontul datoriilor, întrucât, spre deosebire de criza anterioară, de data aceasta problemele vizează cele mai mari economii, iar consecințele economice riscă să fie mai ample.

Conform estimărilor IIF, 32 de țări europene sunt responsabile pentru 25% din datoria totală la nivel mondial, cele mai mari niveluri de îndatorare din regiune fiind înregistrate de Franța (15,5 trilioane de dolari) și Marea Britanie (14,7 trilioane de dolari), urmate de Germania (13,5 trilioane de dolari) și Italia (7,2 trilioane de dolari).

Instituțiile financiare dețin cea mai mare pondere din datoria totală (30,4 trilioane de dolari), urmate de companiile nefinanciare (26,4 trilioane de dolari), guverne (22,5 trilioane de dolari) și gospodării (15,7 trilioane de dolari).

Totuși, chiar dacă stocul total al datoriei în Europa a atins un nou maxim istoric, acesta rămâne semnificativ mai mic în raport cu dimensiunea economiei față de nivelul înregistrat la sfârșitul anilor 2000. Mai exact, datele IIF arată că datoria a crescut cu cel puțin 22 de trilioane de dolari din 2009, când a început să se manifeste criza datoriilor în zona euro. Cu toate acestea, indicatorul datoriei totale raportat la PIB se situează la aproximativ 325%, adică cu 45 de puncte procentuale mai mic decât nivelul înregistrat la începutul crizei financiare de la sfârșitul anilor 2000, fapt care reflectă în mare măsură reducerea continuă a efectului de levier al băncilor. În contrast cu reducerea datoriilor băncilor, datoriile publice din Europa sunt acum cu aproximativ 55% mai mari decât la începutul crizei declanșate în 2009.

Dintre cele 32 de țări europene, IIF constată că cea mai mare creștere a indicatorului datorie/PIB este înregistrată de România, Finlanda și Polonia, fapt atribuit parțial creșterii cheltuielilor de apărare din ultimii ani. O creștere semnificativă se observă și în Franța.

Organizația avertizează că cifrele indică o reducere a rezervelor bugetare de siguranță și o restrângere a marjei de manevră bugetară a guvernelor. Se estimează că balanțele bugetare se vor deteriora semnificativ în Germania, Finlanda și Țările de Jos, chiar dacă se preconizează că mai multe economii mari, precum Marea Britanie, Italia, Spania și Franța, vor încerca să-și reducă deficitele. În orice caz, consolidarea bugetară rămâne dificilă pe fondul reacțiilor politice tot mai intense, subliniază IIF.

Pe fondul creșterii randamentelor obligațiunilor, care majorează costul dobânzilor și complică și mai mult eforturile de stabilizare a datoriilor publice, organizația recunoaște similitudinile cu criza datoriilor din Europa și subliniază că situația necesită atenție. O diferență fundamentală este că majorarea spread-urilor este, deocamdată, mult mai limitată, dar și faptul că îngrijorările pieței se concentrează asupra economiilor mari (și în special asupra Franței), care sunt mai stabile și au un acces mai bun la resurse, în comparație cu economiile de la periferie.

În orice caz, analiștii estimează că blocajele politice ar putea declanșa noi tensiuni pe frontul datoriei, Franța fiind cel mai elocvent exemplu, întrucât fragmentarea parlamentară și tensiunile sociale subminează eforturile de reducere a deficitului.

Consecințele s-ar putea extinde mult dincolo de Europa, avertizează IIF. În calitate de important exportator net de capital și sursă principală de finanțare pentru piețele emergente, Europa ar putea transmite aceste tensiuni la nivel global, prin condiții mai stricte de creditare transfrontalieră și fluxuri reduse de investiții de portofoliu.