Printre laureații Ig Nobel 2020: party cu heliu pentru crocodili și muzică fină pentru râme
Printre cele mai așteptate gale ale fiecărui an, de trei decenii încoace, se numără Gala Laureaților Premiilor Ig Nobel, varianta mult mai nostimă a Premiilor Nobel. Înființate în 1991, Ig Nobel-urile onorează ”realizările care îi fac pe oameni mai întâi să râdă, iar mai apoi îi fac să gândească”, spun fondatorii.
Ceremonia de decernare a premiilor cuprinde, de obicei, prezentări neobișnuite ale lucrărilor științifice nominalizate, în care experții care le susțin trebuie să își explice lucrarea de două ori: o dată în 24 de secunde și a doua oară în doar șapte cuvinte. Discursurile de acceptare sunt limitate la 60 de secunde.
Cercetările onorate în cadrul Galei ar putea părea ridicole, la prima vedere, ceea ce nu înseamnă însă că ar fi lipsite de merite științifice reale. În mod tradițional, câștigătorii susțin câte un discurs public la Boston, a doua zi după ceremonia de premiere, însă anul acesta discursurile vor fi difuzate pe webcast-uri, fiind disponibile în următoarele săptămâni oricui vrea să le asculte.
Câștigătorii capătă recunoașterea eternă și mondială a prestigiului Premiilor Ig Nobel. Și încă ceva în plus: o bancnotă de 10 trilioane de dolari zimbabweni, un premiu tradițional a cărui poveste este legată de un fost câștigător celebru al Premiilor.
Zimbabwe a încetat să-și mai folosească moneda națională în 2009 din cauza unei hiperinflații fără precedent. La momentul renunțării la monedă, când inflația atinsese maximul, bancnota de 100 de trilioane de dolari reprezenta aproximativ echivalentul a 40 de cenți americani. În 2009, Premiul Ig Nobel pentru matematică a fost acordat șefului de atunci al Băncii Centrale din Zimbabwe, Gideon Gono, ”pentru a fi oferit oamenilor un mod simplu și cotidian pentru a opera cu numere de diferite ordine de mărime – de la foarte mici la foarte mari – întrucât bancnotele tipărite de Banca Centrală aveau valori cuprinse între un cent (0.01 dolari) și o sută de trilioane de dolari (100.000.000.000.000 de dolari).”
Laureații Ig Nobel 2020
Premiul Ig Nobel pentru Acustică
Motivația juriului: Se acordă lui Stephan Reber, Takeshi Nishimura, Judith Janisch, Mark Robertson și Tecumseh Fitch, pentru că au introdus o femelă de aligator chinez într-o cameră etanșă umplută cu aer îmbogățit cu heliu și i-au studiat urletele.
Crocodilii, aligatorii și reptilele non-aviare înrudite (Ordinul Crocodilia) sunt extrem de guralive și manifestă o predispoziție de a urla des și extrem de puternic, în special în timpul sezonului de împerechere.
Cercetătorii laureați au fost curioși să afle dacă aceste urlete ar putea fi corelate cu mărimea corpului celui/celei care le emite, fiind astfel un mijloc de predicție a dimensiunilor corporale. Se știe că femelele de crocodil preferă să se împerecheze cu masculi de dimensiuni mai mari decât ele.
Pentru a-și testa ipoteza, cercetătorii au ales o femelă adultă de aligator chinez din Parcul Zoologic St. Augustine Alligator Farm din Florida, care fusese așezat într-o cadă dreptunghiulară din plastic în urma unei proceduri medicale. Aligatorul urla frecvent, răspunzând de obicei chemărilor la împerechere ale celor 40 de aligatori care se aflau într-o incintă din apropiere. Fiind imobilizată, cercetătorii au reușit să o facă să urle și să îi înregistreze producțiile acustice în timp ce schimbau componența aerului din incinta în care se afla: la început era aer normal, apoi aer îmbogățit cu heliu.
Autorii au explicat că intenția lor nu a fost aceea de a face din biata femelă aligator un soi de bufon al unei petreceri de naturaliști imbecili. Ei au spus că acesta a fost cel mai bun mod de a afla dacă aligatorii utilizează frecvențele acustice ale sunetelor emise ca indicator al dimensiunii corpului, așa cum se întâmplă în cazul unor mamifere și păsări.
”Deoarece păsările și crocodilienii au un strămoș comun cu toți dinozaurienii, o mai bună înțelegere a sistemelor lor de producție vocală poate oferi, de asemenea, o perspectivă asupra comunicării arhosaurienilor dispăruți”, au notat autorii în lucrarea lor din 2015.
Premiul Ig Nobel pentru Psihologie
Motivația juriului: Se acordă Mirandei Giacomin și lui Nicholas Rule, pentru conceperea unei metode de identificare a narcisiștilor prin examinarea sprâncenelor.
Pentru psihologi, narcisismul grandoman este o tulburare de personalitate, marcată de egoism, lipsă de empatie, sentiment de îndreptățire și aroganță. Deși astfel de indivizi sunt adesea fermecători, la nivel superficial, pentru un observator educat un narcisist poate fi dibuit aproape la prima vedere, lucru care poate reprezenta o valoroasă abilitate socială, care le permite să evite să cadă în mrejele toxice ale unui narcisist.
Giacomin și Rule au vrut să identifice mecanismul din spatele acestei abilități. Cercetările anterioare au arătat că fața unei persoane este unul dintre primele lucruri pe care le observăm atunci când întâlnim pe cineva nou, așa că au recrutat 39 de studenți cărora le-au făcut fotografii cu expresii neutre și apoi le-au solicitat să completeze un celebru chestionar psihometric, Inventarul Personalității Narcisiste (Narcissistic Personality Inventory – NPI).
Giacomin și Rule au folosit apoi acele fotografii pentru o serie de studii în care participanții au fost rugați să evalueze fiecare dintre fețe în funcție de cât de narcisiști credeau că sunt persoanele fotografiate. Sprâncenele se numără printre cele mai expresive trăsături ale feței, iar cercetătorii au descoperit că oamenii se bazează pe sprâncene pentru a eticheta narcisiști grandomani – în special pe baza caracteristicilor sprâncenelor lor.
Premiul Ig Nobel pentru Pace
Motivația juriului: Se acordă guvernelor Indiei și Pakistanului după ce diplomații lor s-au sunat la sonerie reciproc, pe furiș, în mijlocul nopții, pentru ca mai apoi să fugă repede, înainte ca cineva să aibă timp să răspundă la ușă.
Relațiile dintre India și Pakistan sunt tensionate în mod istoric, dar lucrurile au devenit grave în 2018, când au fost înregistrate 434 de încălcări ale acordurilor de încetare a focului la granița din regiunea Kashmir în doar primele două luni ale anului.
Se pare că ministerele de externe din ambele țări s-au angajat și în hărțuirea țintită a înalților diplomați din țările rivale. Tacticile de hărțuire cuprindeau întreruperea alimentării cu energie electrică și apă, filarea mașinilor oficiale, apeluri telefonice obscene, câteva confruntări fizice și acționarea intempestivă a soneriilor de la reședințele diplomaților în primele ore ale dimineții.
Ce o fi fost mai demn de niște premii Ig Nobel? Faptul că niște profesioniști în relații internaționale ale guvernelor unor țări care dețin bomba nucleară s-au comportat ca niște mucoși de școală primară sau că, așa cum dezvăluia un fost înalt diplomat indian rămas anonim pentru The Guardian, astfel de tehnici de hărțuire nu sunt ”nici noi, nici neobișnuite”, fără să se limiteze la relațiile dintre India și Pakistan.
Premiile Ig Nobel pentru Fizică
Motivația juriului: Se acordă lui Ivan Maksymov și lui Andriy Pototsky, care au determinat experimental ce se întâmplă cu forma corpului unei râme supuse la vibrații de înaltă frecvență.
Provocați niște vibrații într-un bazin plin cu apă și veți afla că, dincolo de o anumită frecvență critică, se vor forma unde staționare nelineare la suprafață. Acestea sunt cunoscute sub numele de unde Faraday după Michael Faraday, care a studiat fenomenul la începutul jumătății secolului al XIX-lea.
Din moment ce corpul multor organisme vii conține în cea mai mare parte substanțe lichide, organismele vii ar trebui să poată manifesta valuri staționare Faraday în anumite condiții studiate. Cercetătorii au ales râmele pentru experimentele lor, deoarece ”au un schelet hidrostatic cu o piele flexibilă și o cavitate a corpului plină de lichid”. În plus, râmele sunt ieftine și nu este nevoie de o aprobare din partea unor organisme sau instituții de ocrotire a animalelor pentru a le utiliza la experimente științifice.
Râmele au fost imobilizate cu alcool etilic, adică îmbătate, și așezate apoi deasupra unei plăci subțiri de teflon căreia i s-au indus vibrații pe verticală. Cercetătorii au folosit vibrometria cu laser pentru a detecta vibrațiile corpurilor râmelor. Și destul de sigur, duoul a înregistrat o tranziție critică către valurile Faraday.
Pentru partea teoretică a cercetării, Maksymov și Pototsky au folosit un model reducționist care a asimilat corpul râmei cu ”o coajă elastică cilindrică umplută cu fluid”. La un moment dat, cercetătorii notează, cu multă grijă pentru subiecții studiului lor: ”Am evitat, de asemenea, vibrațiile prea ample, deoarece acestea induc evacuarea din interiorul râmei a unui fluid lipicios”.
Oricâte sprâncene ar ridica, proiectul a fost unul serios, cu rezultate palpabile și utile. Autorii susțin că rezultatele lor ”ar putea fi folosite pentru a dezvolta noi tehnici pentru sondarea și controlul proceselor biofizice, precum propagarea impulsurilor nervoase, în interiorul unui corp viu”.
Premiul Ig Nobel pentru Economie
Motivația juriului: Se acordă cercetătorilor Christopher Watkins, Juan David Leongómez, Jeanne Bovet, Agnieszka Żelaźniewicz, Max Korbmacher, Marco Antônio Corrêa Varella, Ana Maria Fernandez, Danielle Wagstaff și Samuela Bolgan, pentru încercarea de a verifica relația bi-direcțională dintre inegalitatea veniturilor indivizilor din diferite țări ale lumii și numărul mediu de săruturi pe gură.
Echipa de cercetători laureați au dorit să examineze diferențele culturale în privința săruturilor romantice pe gură pentru a vedea dacă, printre altele, pattern-urile de comportament ar putea fi predictor al succesului unor relații de cuplu pe termen lung. Astfel, au recrutat 3.109 de participanți din întreaga lume, din 13 țări și șase continente, pentru un studiu online.
Aceștia au descoperit că sărutul a fost de obicei considerat un gest mai important în fazele avansate ale unei relații de cuplu, atitudine prezentă în special la participanții mai tineri.
După felul în care au formulat ipoteza de cercetare, echipa a concluzionat că inegalitatea veniturilor dintr-o societate este direct proporțională cu frecvența săruturilor pe gură în respectivele societăți.
”Persoanele își sărută partenerul mai mult în țările în care competiția pentru resurse este mai intensă, fapt care poate juca un rol important în menținerea legăturilor stabile pe termen lung în anumite tipuri de medii sociale neprielnice”, susțin autorii.
Premiul Ig Nobel pentru Management
Motivația juriului: Se acordă domnilor Xi Guang-An, Mo Tian-Xiang, Yang Kang-Sheng, Yang Guang-Sheng și Ling Xian-Si, cinci asasini profesioniști din Guangxi, China, care au reușit să primească un contract bănos după cum urmează: După ce a acceptat sarcina de executa o crimă, Xi Guang-An (Asasinul 1) l-a angajat ca subcontractor pe Mo Tian-Xiang (Asasinul 2), care l-a angajat ca subcontractor pe Yang Kang-Sheng (Asasinul 3), care l-a angajat ca subcontractor pe Yang Guang-Sheng (Asasinul 4), care l-a angajat ca subcontractor pe Ling Xian-Si (Asasinul 5). Fiecare dintre cei cinci profesioniști ar fi urmat să primească o parte din onorariul generos, dar în cele din urmă victima a rămas liniștită în viață.
Totul a început de la o dispută în afaceri imobiliare. Ținta asasinatului, un bărbat pe nume Wei, a intentat un proces civil împotriva a două companii imobiliare. Unul dintre investitorii acestor companii, Tan Youhui, l-a angajat pe Asasinul 1 pentru a găsi pe cineva care să-l omoare pe Wei.
Acesta i-a promis Asasinului 2 o sumă de 2 milioane de yuani pentru a-i veni de hac lui Wei.
Mai departe, Asasinul 2 l-a găsit pe Asasinul 3, acesta pe Asasinul 4 și, în final pe Asasinul 5, care mai primea abia 100.000 de yuani, restul criminalilor păstrându-și pentru ei grosul banilor.
Asasinul 5 a socotit că banii sunt prea puțini pentru a merita riscul, așa că l-a contactat în schimb pe Wei. Cei doi s-au întâlnit la o cafenea, iar Asasinul 5 l-a convins pe Wei să stea pentru poză, legat fedeleș și cu un căluș în gură, apoi să se facă nevăzut timp de 10 zile. Planul celor doi era să își încaseze recompensa de 100.000 de yuani și fiecare să-și vadă de ale lui. Atâta doar că toată tărășenia a ieșit la iveală.
Toți inculpații au primit pedepse cu închisoarea într-un proces care s-a încheiat anul trecut, variind de la doi ani și șapte luni (pentru Asasinul 5), până la trei ani și șase luni (pentru Asasinul 1).
Premiul Ig Nobel pentru Entomologie
Motivația juriului: Se acordă lui Richard Vetter, pentru că a adunat dovezi că mulți entomologi (oamenii de știință care studiază insectele) se tem de păianjeni, atâta doar că aceștia nu sunt insecte.
Vetter știe că păianjenii nu sunt insecte, întrucât observă în lucrarea sa din 2013 că doi dintre cei 41 de entomologi care au participat la studiul său erau colecționari de insecte. Spune Vetter: ”indiferent de diversitatea insectelor pe care le studiază, ei au încă o reacție diferită la păianjeni față de insecte.” Și mai târziu face această distincție. Doar că el a găsit surprinzătoare prevalența arahnofobiei în rândul entomologilor, având în vedere că lucrează atât de strâns cu creaturi pe care mulți non-entomologi le consideră la fel de respingătoare și a dorit să afle mai multe despre ceea ce ar putea cauza aversiunea.
Studiul merită citit doar pentru toate detaliile personale colorate pe care le descrie. De pildă, Vetter spune că o persoană ”a avut un coșmar recurent (de la vârsta de 4 până pe la 8 ani) în care alerga prin casă în pânza mare a unui păianjen de dimensiuni umane și se trezea subit chiar înainte de a fi mâncată de înspăimântătoarea creatură.”
Premiul Ig Nobel pentru Medicină
Motivația juriului: Se acordă cercetătorilor Nienke Vulink, Damiaan Denys și Arnoud van Loon, pentru diagnosticarea unei afecțiuni medicale de care suferă multă lume, deși nu a fost recunoscută ca atare până acum: misofonia este suferința cauzată persoanelor la auzul altor persoane care scot sunete atunci când mestecă plescăit.
Acest studiu din 2013 are o origine interesantă: trei pacienți au fost îndrumați la un centru de profil din Amsterdam pentru a le fi studiate tulburările obsesiv-compulsive, după ce au raportat o suferință extremă și izbucniri agresive la sunetul făcut de alte persoane atunci când își ating buzele unele de alte sau când respiră zgomotos. Au numit această stare ”misofonie” și au stabilit că aceasta nu se potrivește cu nici o tulburare existentă în nomenclatorul de diagnostice. Când au publicat primele definiții ale tulburării pe un forum olandez, aproape 50 de persoane care suferă de simptome similare au contactat centrul.
Laureații au evaluat 42 din acești pacienți pentru studiul lor.
Au descoperit că sunetele declanșatoare erau doar cele produse de om; sunetele similare făcute de animale sau de pacienții înșiși nu au provocat aceleași suferințe. 81% dintre pacienți au raportat plescăitul din buze și alte sunete asociate cu mâncatul drept declanșator; aproximativ 64% au spus că respirația puternică sau ”fornăitul pe nas” sunt cele care provoacă durerea; 59% nu puteau suporta sunetul făcut de tastaturi sau de zgomotul repetat făcut de un pix. Mulți dintre pacienți au avut răspunsuri agresive la respectivele sunete declanșatoare și adesea s-au simțit rău ulterior, în legătură cu reacția lor excesivă.
În cele din urmă, autorii au putut propune o listă standard de criterii de diagnostic pentru misofonie, despre care consideră că este o nouă tulburare psihiatrică.
Premiul Ig Nobel pentru Educație Medicală
Motivația juriului: Se acordă numiților Jair Bolsonaro din Brazilia, Boris Johnson din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Narendra Modi din India, Andrés Manuel López Obrador din Mexic, Alexander Lukashenka din Belarus, Donald Trump din SUA, Recep Tayyip Erdogan din Turcia, Vladimir Putin din Rusia și Gurbanguly Berdymuhamedov din Turkmenistan, pentru că s-au folosit de pandemia COVID-19 pentru a învăța lumea că politicienii pot avea un efect mai ferm și mai rapid asupra vieții și morții decât oamenii de știință și medicii.
Maestrul de ceremonii al Galei, Marc Abraham, care este și editorul revistei Annals of Improbable Research, care decernează Premiile Ig Nobel, a dat explicații suplimentare:
”O parte din ceea ce facem, încearcă să-i provoace pe oameni să înceapă să se gândească și să discute cu adevărat lucruri concrete. Uneori, o ușoară lipsă misterioasă de precizie este cel mai potrivit declanșator pentru o discuție fecundă. Deci, ce au în comun toate țările menționate mai sus? Liderii lor naționali au ignorat expertiza științifică, instituind politici dezastruoase pentru a face față unei pandemii globale. Rezultatul: acele țări laolaltă au peste 18 milioane de cazuri confirmate de COVID-19 și mai mult de jumătate de milion de decese până în prezent – și numărătoarea continuă.”
Premiul Ig Nobel pentru Știința Materialelor
Motivația juriului: Se acordă cercetătorilor Metin Eren, Michelle Bebber, James Norris, Alyssa Perrone, Ashley Rutkoski, Michael Wilson și Mary Ann Raghanti, care au demonstrat că modelele de cuțite fabricate din fecale umane congelate nu sunt de nicio treabă.
Studiul lor a plecat de la o legendă inuită popularizată de antropologul Wade Davis. Familia unui inuit a încercat să-l convingă să renunțe la viața sub cerul liber, în calea stihiilor naturii, și să li se alăture înăuntrul unei așezări improvizate pe care o construiseră. Pentru aceasta, i-au luat toate uneltele pe care le avea. Fără să se descurajeze, bărbatul și-a golit mațele și apoi și-a șlefuit fecalele congelate sub forma unei lame ascuțite, pe care a desăvârșit-o artistic cu propria salivă. El a folosit ”cuțitul” congelat pentru a ucide un câine, iar carcasa animalului a folosit-o drept sanie. Pielea câinelui a devenit harnașament pentru a prinde încă un câine la sanie și a plecat de lângă familia sa în largul Arcticii.
Davis a recunoscut că povestea ar putea fi o simplă invenție, însă antropologul Metin Eren a decis să formeze o echipă de cercetare și să efectueze câteva experimente de laborator pentru a testa dacă un cuțit din fecale umane congelate ar putea funcționa într-adevăr așa cum este descris în legendă.
El și colega sa, Michelle Bebber, și-au petrecut opt zile făcându-și nevoile într-o pungă și modelând cuțite din producția proprie, pe care apoi le-au congelat. Apoi au testat cuțitele pe piele, mușchi și tendoane.
Din păcate, cuțitele s-au topit fără a reuși să cresteze pielea, lăsând în urmă doar niște dungi colorate. Autorii au menționat, totuși, că experimentele au fost realizate într-o incintă cu o temperatură de aproximativ 10°C, însă nu și-au pierdut speranța: au de gând să facă și alte experimente în care ar urma să examineze comportamentul cuțitelor în incinte mai reci.









