”Așa mâhnire dulce-i despărțirea…” | La miezul nopții, Marea Britanie părăsește definitiv UE
La finalul unei povești de dragoste cu năbădăi, Marea Britanie va ieși definitiv din orbita Uniunii Europene la miezul nopții de joi spre vineri (ora Bruxelles-ului), pentru a-și întâmpina viitorul incert al Brexitului, care va modela destinul poporului britanic pentru multele generații care vor veni, scrie Reuters într-o sinteză a principalelor semnificații ale gestului politic întreprins de Marea Britanie.
Brexit-ul, în esență, va avea loc la miezul nopții la Bruxelles, Regatul Unit lăsând în urmă statutul de membru de facto al Uniunii Europene, pe care a continuat să-l dețină, după ce a părăsit oficial blocul pe 31 ianuarie 2020.
Timp de aproape cinci ani, tulburările profunde care au fost provocate de criza Brexit-ului au dominat afacerile europene, au bântuit piețele monetare și au pătat reputația Regatului Unit de pilon de încredere al stabilității economice și politice occidentale.
Interpretat de susținătorii săi drept zorii unei ”Britanii globale”, care și-a câștigat o nouă formă de independență, Brexit-ul nu a făcut decât să slăbească legăturile care leagă Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord într-o economie britanică de 3 trilioane de dolari.
”Brexit-ul nu este un sfârșit, ci un început”, a declarat premierul de la Londra, Boris Johnson, în fața Parlamentului, cu câteva ore înainte de aprobarea în legislativ a acordului comercial cu UE. În același discurs, Johnson a asigurat Europa că Regatul Unit va rămâne ”parte a civilizației europene prin excelență”.
Oricum ar urma să stea lucrurile, britanicii au încă puține idei despre cum ar arăta viața după Brexit, întrucât campania care a condus la referendumul de acum 4 ani și jumătate a dat detalii foarte puține despre planurile Regatului pentru noua eră de ”independență”. Și, indiferent cum ar fi arătat acele planuri la vremea respectivă, acestea trebuie ajustate acum, într-o perioadă în care Marea Britanie reprezintă una dintre țările cel mai aspru lovite de pandemie, sub toate aspectele – sanitar, economic, uman.
Brexit-ul, un experiment periculos
La referendumul din 23 iunie 2016, 17,4 milioane de alegători, adică 52% dintre cei care și-au exprimat votul, au susținut Brexit-ul, în timp ce 16,1 milioane, adică 48%, au susținut rămânerea în blocul comunitar. Pe ansamblul celor patru componente ale Regatului, Anglia și Țara Galilor au votat în favoarea părăsirii UE, în vreme ce Scoția și Irlanda de Nord ar fi preferat rămânerea.
Referendumul a arătat diviziuni ample în cadrul Regatului Unit, unele mai profunde decât simplul răspuns la întrebarea privind apartenența la UE. Ulterior, pentru a netezi asperitățile, britanicii și-au alimentat și au accelerat căutarea punctelor comune care îi unesc, stârnind dezbateri unificatoare despre diverse teme, de la identitatea imperială și Britania modernă, la imigrație și capitalism.
Părăsirea UE fusese odinioară doar un vis excentric al unor eurosceptici pestriți, de la marginea politicii britanice. Marea Britanie s-a alăturat Uniunii în 1973, într-o postură de ”bolnav al Europei”, iar în urmă cu două decenii, liderii politici de la Londra se certau dezbăteau frenetic despre aderarea la moneda comună europeană.
“Liderii politici din Marea Britanie își pierduseră vraja și instrumentele, așa că am intrat în ceea ce era atunci piața comună. Într-adevăr, din motive de autoprotecție. Atunci, am crezut că acesta este cel mai bun viitor pentru noi, nu puteam zări o altă cale de urmat”, a spus Johnson.
Iar acum, 48 de ani mai târziu:
”Vedem un viitor global pentru noi înșine”, reia Johnson, care a trecut la conducerea Executivului în 2019 și, în ciuda dificultăților enorme de pe parcurs, a reușit să negocieze un ”tratat de divorț” și un acord comercial, obținând totodată cea mai mare majoritate conservatoare în Parlament de la Margaret Thatcher încoace, în urma alegerilor din 2019.
Pentru susținători, Brexit-ul reprezintă evadarea dintr-un proiect condamnabil, dominat de germani, al căror leadership deficitar a condus Uniunea Europeană spre o poziție mult inferioară marilor puteri mondiale – Statele Unite și China.
Oponenții spun că Brexit-ul este o prostie care va slăbi Occidentul în ansamblul său, va torpila ceea ce a mai rămas din influența globală a Marii Britanii, îi va submina economia și va lăsa în urmă o mână de insule britanice cum mult mai puțin cosmopolite decât se obișnuiseră.
Cât de ”unit” va mai fi Regatul?
După ce Regatul Unit va părăsi piața unică și uniunea vamală, este ușor de anticipat că vor exista destule perturbări la frontiere. Mai multă birocrație și control înseamnă costuri mai mari pentru cei care importă și exportă mărfuri peste granița Marii Britanii cu Uniunea Europeană.
Marele port Dover din sudul Angliei se așteaptă ca volumele tranzitate să scadă la începutul lunii ianuarie. Cea mai îngrijorătoare perioadă ar putea fi în a doua parte a lunii ianuarie, când stocurile făcute la finalul anului vor fi epuizate, iar volumele vor crește din nou.
Lăsarea în urmă a unei jumătăți de secol de istorie comună nu este doar o vorbă în vânt, o problemă identitară sau filosofică, ci aduce cu sine schimbări majore în viața tuturor britanicilor, de la pașapoarte și reguli noi pentru transportul animalelor de companie, la un regim nou al permisului de conducere pentru britanicii în celelalte state din Europa și noi reglementări privind protecția datelor personale.
Sprijinul pentru independența Scoției a crescut din nou, în parte din cauza Brexit-ului și, din altă parte, din cauza COVID-19, amenințând uniunea politică de 300 de ani dintre Anglia și Scoția.
Liderul scoțian Nicola Sturgeon a declarat că un referendum pentru independență ar trebui să aibă loc în prima parte a noului mandat al Parlamentului, care va începe anul viitor.
După încheierea acordului comercial în Ajunul Crăciunului, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen s-a adresat europenilor și britanicilor deopotrivă, citându-i atât pe William Shakespeare, cât și pe T.S. Eliot.
”Aşa mâhnire dulce-i despărţirea…”, a spus ea, prin cuvintele Julietei către iubitul ei, Romeo.
Iar la final, a ales cuvintele celui care a revoluționat poezia britanică a secolului trecut, T.S. Eliot:
”Ceea ce numim început este de obicei sfârşit. Şi ceea ce este sfârşit este de fapt început. Sfârşitul este acolo de unde începem.”









