Cosmin Gabriel Păcuraru: Ticăloșia sindicatelor din energie (dar nu numai)

Sindicatul este definit ca o organizație a salariaților dintr-o companie sau ramură industrială al cărei scop este apărarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor. Această organizație profesională reunește, pe bază de adeziune voluntară, pe salariații din firme sau instituții, în scopul de a-și soluționa revendicările.

În 1986 m-am angajat “în câmpul muncii socialiste”. La primul salariu am primit și un fluturaș în care am constatat că mi s-au oprit cățiva lei: o parte cotizația la sindicat și o parte pentru “Frontul Democrației și Unității Socialiste” – FDUS. Ulterior am primit și un carnet de sindicalist pe care trebuia să-l duc la vizat. Nu am participat niciodată la vreo sedință, nici măcar nu știam cine este șef la acel sindicat.

A trecut revoluția și încă 30 de ani și am primit oferta sa lucrez pe un proiect la o companie de stat. Cea mai simplă formă era angajarea pe timp limitat. Prima dată când am lucrat la stat. Surpriză: și pe fluturașul actual mi se explica că am “cotizat” la sindicat. Am ridicat o spranceană și m-am dus să întreb “resursa umană” care este treaba. Mi s-a spus că asta este legea și că “nu e bine” să fac cerere ca să nu mi se mai rețină automat acești bani către sindicat deoarece sefu’ de la sindicat este unul dintre cei care mi-a semnat pe cererea de angajare după manager. Iar am ridicat o sprânceană și am cerut Contractul Colectiv de Muncă pentru a vedea ce scrie acolo. “Resursa umană” mi-a spus că este secret!

Nu vi se par ciudate aceste întâmplări? De ce orice nou angajat trebuie să aibă o viză de la sindicat? Care este competența acelui șef de sindicat de a aprecia o decizie managerială de angajare? Cum poate ca cineva să-mi rețină niște bani fără acordul meu? Cum este posibil ca un document ca un contract colectiv de muncă să fie secret? … Până la urmă mi s-a spus ca pot să-l consult, dar numai în biroul compartimentului de Resurse Umane …

… și am aflat ulterior: dacă nu angajat vrea ceva trebuie să existe o viză a sindicatului. Pentru orice decizie managerială trebuie sa existe o viză a sindicatului. Pentru BVC-ul propus pentru anul următor al companiei, trebuie să existe o viză a sindicatului.

Acum am înțeles de ce sindicatele sunt așa de puternice. Există niște legi ticăloase prin care sindicatului i se acordă atribuții peste orice judecată de bun simț economic pentru care nu are nici o competență.

Întrebând în stânga și în dreapta, am aflat că multe se decontează din aceste cotizații. … Multe care nu au nici o legatură cu activitatea sindicală. Mai mult decât atât, există și deconturi fictive, există și furturi. Nimeni nu are curajul să zică ceva deoarece sigur va avea de suferit. Evident că nefiind informații care să mă intereseze în scurta mea existență în acea companie nu le-am băgat în seamă deoarece nu mă ajutau cu nimic în realizarea proiectului pentru care eram acolo. Dar ieșirea Premierului Câțu, care vrea ca anagajaților să nu li se mai oprească din oficiu cotizația de sindicat, m-a făcut să îmi amintesc fel de fel.

Ulterior am cunoscut și un lider. Nu cel mare … Un tip cu un tupeu și o impertinență greu de pus în cuvinte. A intrat în biroul unde-mi desfășuram activitatea cu pretenția de a li se da “la sindicat” (adică celor care lucrează la sediul sindicatului) măști și substanțe igienizante. Ghiulul cât un ochi de bou și unghia de la degetul mic al mâinii lasată special mai mare pentru a se scobi în urechi (sau dinți?) îl făceau să vorbească mai tare decât toți și să își întrerupă orice interlocutor.

Mi-am terminat contractul și am uitat.

Zilele trecute m-a scos din sărite o discutie cu un sindicalist nervos din energie care a plecat de la alăturarea acestei cotizații la sindicat cu contribuțiile la somaj și sănătate și că “ce vrea să facă Guvernul este o hoție”. Trebuie să facem diferența între contribuția fiecărei persoane la fondurile sociale și cotizația benevolă și voluntară de apartenență la o organizație, în cazul nostru, sindicatul.

Ce a făcut Parlamentul dominat de PSD din anii trecuți, prin obligarea oricărui angajat de a contribui la bunăstarea șefilor de sindicat, este o mate ticăloșie. Dar parcă prin PSD au candidat la Parlament toți marii lideri de sindicat.

În disputa cu stimatul sindicalist din energie am avut și un dialog în care spunea că trebuie cu orice preț, compania (la care apăra drepturile salariaților) să producă. Dar prețul la care produce este mai mare decat prețul la care vinde, i-am replicat. S-a făcut că nu aude, continuând cu “hoția lui Câțu” și confuzia voită dintre cotizație sindicală benevolă și contribuție socială obligatorie.

Frapant este că în discuția privată avută (nu cu mult timp în urmă) mi-a dat dreptate și am fost de acord comun față de posibilul viitor al companiei la care lucra. În public însă discursul era cu totul altul și extrem de vehement. Un alt derapaj făcut în public este tragerea la răspundere a actualului guvern pentru actuala situație dezastruoasă în care se află respectiva companie, uitând să spună că toate pierderile și datoriile au fost făcute sub măiastra conducere a omului pus de guvernul Dăncilă și care încă se mai află la frâiele companiei.

Problema este simplă: liderul respectiv își amăgește samavolnic în continuare membrii povestindu-le sf-uri cu viitorul companiei de stat respective, știind că nu are de fapt nici un viitor, mai ales că se află în faliment din noiembrie 2019. Pentru ce o face? Pentru că va mai fi câteva luni lider de sindicat. Domnia sa însă a uitat că de fapt nu și-a făcut treaba: nu cea de apărare a drepturilor sociale, economice și profesionale ci în primul rând cea de avertizor de integritate. Să nu mi se spună că atât timp cât s-au făcut hoții și matrapazlâcuri în societate el nu a știut nimic.

Încă o dată mi s-a întărit convingerea: Lipsa de competență, minciuna, dublul discurs, obscurantismul policianist și duplicitatea politică a sindicatelor au contribuit la degradarea industriei energetice românești prin lideri de sindicat rapace și cu interese potrivnice celor cărora ar fi trebuit să îi apere.