Problema nemțească: (in)eficiență energetică cu care românii nu s-ar putea confrunta niciodată

Germanii sunt obsedați de așa-numitul ”lüften”, care reprezintă actul – sau arta – de a-și aerisi locuințele. Practica este îndeobște considerată benefică, fiind o măsură simplă și eficientă pentru o bună igienă respiratorie, despre care mulți români încă au impresia că, dimpotrivă, aduce boli, germeni, inflamații și alte suferințe, toate cauzate de ”curent”. Desigur că, din acest punct de vedere, experiența ne-a învățat pe toți că nemții sunt cei care au dreptate. Atâta doar că acum se confruntă cu altă problemă: obiceiul atât de drag lor subminează eforturile de eficientizare energetică a clădirilor.

Germanii lasă adesea ferestrele deschise pentru multe ore, ca să lase aerul îmbâcsit și învechit să iasă și să fie înlocuit cu aer proaspăt, deși rece. Iar asta se întâmplă chiar și în toiul iernii.

Dar, dincolo de entuziasmul cu care obiceiul este privit de doctori și specialiști în sănătate publică din Germania, alți cercetători sugerează că devotamentul național pentru lüften poate submina în mod eficiența energetică a clădirilor, alături de obiectivele Berlinului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, scrie Politico.eu.

”Închideți geamul, că-i curent!”

Clădirile sunt responsabile pentru aproximativ 40% din consumul de energie al UE și de 36% din emisiile de CO2 ale blocului comunitar.

Ca parte a efortului său de a ajunge la neutralitate climatică până în 2050, Bruxelles-ul face eforturi pentru a convinge țările membre să își transforme clădirile în unele fără emisii. Inițiative precum strategia UE ”Renovation Wave” vizează îmbunătățirea calității energetice a aproximativ trei sferturi din clădirile UE care ineficiente din punct de vedere energetic.

Germania a abordat această problemă printr-o schemă amplă prin care se promovează energia verde – Energiewende, care a stabilit obiectivul de a reduce consumul de energie primară în clădirile rezidențiale și nerezidențiale cu 80% până în 2050. De asemenea, a introdus reguli mai stricte în legislația sa care impune practic de economisire a energiei, prin care este reglementată tehnologia încălzirii clădirilor și izolația lor din punct de vedere termic.

Dar, în ciuda acestor eforturi, scăderea emisiilor de CO2 la nivelul clădirilor au fost modeste din 2010 încoace.

Unul dintre motivele care au putut conduce la un impact mai mic al politicilor de eficientizare energetică față de așteptările inițiale este acela că, în timp ce liniile directoare ale Berlinului au adus pe piață clădiri izolate corect din punct de vedere tehnic, investițiile costisitoare au fost în mare parte subminate de tocmai de practica aerisitului obsesiv al încăperilor, potrivit unui articol publicat în revista Energy and Social Science.

”Clădirile la care ne-am uitat erau bine izolate, dar locuitorii nu înțelegeau pe deplin felul cum funcționează sistemele de încălzire și de recuperare a aerului care le erau instalate în casă”, a declarat Amelie Bauer, cercetător la Universitatea Ludwig Maximilian din München și unul dintre autorii studiului. ”S-au ținut mai departe de obiceiurile lor și au continuat să deschidă ferestrele ca să aerisească, așa cum știau ei dintotdeauna”, spune ea.

În studiul citat, Bauer și colegii ei au evidențiat diferitele preferințe de ventilație a locuințelor și de temperatură pe care le aveau două persoane care locuiau în același bloc de apartamente. Prima, o nemțoaică, își ținea ferestrele deschise aproape tot timpul, iar temperatura în sufrageria ei ajungea abia la un răcoros 19 grade Celsius. Celălalt era un grec, căruia îi plăcea să aibă în casă 27 de grade.

”Aceste preferințe și obiceiuri diferite complică enorm standardizarea din punct de vedere energetic a unei clădiri, atunci când aceasta este echipată cu tehnologie inteligentă pentru a menține ventilarea aerului și a conserva căldura. Există tendința de a crea locuințe pasive care sunt concepute pentru a fi eficiente din punct de vedere energetic fără ca rezidenții să facă nimic, dar care ignoră faptul că oamenii sunt încăpățânați și fac lucrurile așa cum știu ei, oricum, fără să aibă vreo legătură cu comportamentul standard, mediu, așa cum l-au imaginat și înregistrat inginerii în laboratoare”, a mai spus Bauer.

”Aerisirea-șoc”

Nu aerisirea locuințelor în sine este problema, ci felul ineficient în care o fac nemții, în conformitate cu obiceiurile lor vechi.

“Modul corect de a aerisi o casă este de a utiliza Stoßlüften, adică metoda de aerisire prin șoc. Deschideți geamurile complet timp de trei minute, dacă este vânt, sau 5-10 minute dacă nu”, recomandă Raymond Galvin, cercetător la universitățile din Aachen și Cambridge, care a scris pe larg despre problematica eficienței energetice din Germania.

”Problema este că, deși majoritatea germanilor se jură că practică doar Stoßlüften, cercetările mele au constatat că aproape nimeni nu o face de fapt”, a spus el, adăugând că metoda de aerisire-șoc a fost probabil puțin utilizată și din cauza unui defect fundamental de proiectare a caselor germane.

”Într-o țară precum Germania, pervazurile interioare sunt elemente de construcție definitorii, de maximă importanță, pentru că acolo este locul plantelor cu flori, puse frumos în ghivece. Ele au nevoie de lumină, ca să poată arăta bine în pozele acelea adorabile, cu bunici stând și zâmbind în pervaz”, spune Galvin. “Dar în Germania, ferestrele se deschid spre interior. Prin urmare, cine are timp să mute toate ghivecele deoparte de două ori pe zi ca să deschidă fereastra complet pentru câteva minute de Stoßlüften? Prin urmare, oamenii își lasă ferestrele întredeschise”.

Potrivit lui Galvin, aerisirea unei încăperi cu ferestrele întredeschise poate dura până la două ore, iar în acest timp pereții casei se răcesc complet, ceea ce înseamnă mai multă energie necesară pentru a încălzi încăperea din nou.

Galvin a admis că este puțin probabil ca nemții să își schimbe vreodată acest element fundamental al designului locuințelor lor, dar a adăugat că este păcat că o țară ”în general premiantă în privința designului high-tech stă atât de prost la lucrurile de bază, cum ar fi această observație, că există o nepotrivire tehnico-socială fundamentală între nevoile rezidenților și tipul de ferestre potrivite.”

Soluția-surpriză

Răspunsul la această problemă: pur și simplu mai puțină izolare termică, spune Bauer.

”Cheia poate fi tocmai o izolație mai slabă, deoarece sistemul actual pare să fie prea etanș pentru a se potrivi diferitelor preferințe ale rezidenților”, a spus ea. ”Există aproximativ 90 de milioane de clădiri în Germania și aproximativ jumătate vor avea nevoie de renovări în următorii 20 de ani, astfel încât renovările mai puțin radicale și mai puțin costisitoare ne-ar permite să îmbunătățim eficiența energetică a mai multor clădiri, în timp mai scurt.”

Ea a adăugat că guvernul ar fi de dorit să-și extindă plaja atenției și dincolo de eficiența energetică în sine și să analizeze mai bine modul în care trăiesc cu adevărat germanii.

”Oamenii locuiesc în case din ce în ce mai mari, așa că, deși costurile energetice pe metru pătrat au scăzut, câștigurile pe care le-am obținut prin eficientizarea lor energetică au fost anulate de creșterea spațiului locativ pe cap de locuitor”, a spus ea, adăugând că Berlinul ar putea să facă o treabă mult mai bună dacă i-ar învăța pe oameni ”să trăiască mai bine cu mai puțin”, a concluzionat Bauer.