Adevărurile murdare din spatele abundenței din magazine: șoferii de camioane au intrat în greva foamei

Mai mulți șoferi de camioane de diferite naționalități din afara Uniunii Europene, care transportă mărfuri de toate felurile în întreaga Europă, au declanșat o grevă a foamei în Germania, anunță publicația Euractiv.com. Ei au explicat că măsura extremă pe care au luat-o reprezintă ”ultima lor speranță” de a se face auziți și de a atrage atenția asupra exploatării inadmisibile din partea angajatorilor din țările membre ale Uniunii Europene, în special din Polonia.

Greva foamei este ultima etapă dintr-o serie de acțiuni de protest ”fără precedent”, au precizat oficialii sindicatelor care îi reprezintă pe șoferi.

Aproximativ 80 de șoferi au înființat o tabără improvizată în care și-au parcat mașinile, în apropierea unui spații de servicii de pe o autostradă din Germania de lângă localitatea Gräfenhausen, în apropiere de Frankfurt. După ce angajatorii lor polonezi nu au răspuns în niciun fel, după 10 săptămâni de proteste și oprirea lucrului, unii dintre ei au anunțat că intră în greva foamei săptămâna trecută.

Cei mai mulți dintre șoferi, majoritatea provenind din Uzbekistan și Georgia, dar și câțiva din Tadjikistan, Ucraina și Turcia, au încetat greva foamei după câteva zile, în weekend-ul trecut, însă nu și-au reluat lucrul și continuă să protesteze.

Greviștii susțin că, în mod regulat, nu primesc salariile la timp, deși sumele nu se ridică decât la circa 80 de euro pe zi. În plus, unii dintre ei au fost taxați cu sume importante pentru a putea să le fie făcute formele legale de angajare.

De asemenea, protestatarii susțin că au de înfruntat condiții inumane de muncă și trebuie să lucreze în ture extrem de lungi.

”Vreau doar să primesc banii pe care i-am câștigat prin munca mea”, a declarat pentru Roman Gujabidze, un șofer de camion georgian, pentru agenția France-Presse.

El s-a numărat printre greviștii foamei de săptămâna trecută:

”Pur și simplu, nu mai era nimic de făcut”.

Un alt șofer, Fayzullo Nematov din Uzbekistan, a spus că este disperat să primească banii pe care i-i datorează angajatorul, ca să îi trimită acasă și să își poată întreține soția, copiii și mama în vârstă:

”Sunt singurul care aduce bani în casă”, a spus el.

Șoferii care protestează în Germania sunt angajați ai mai multor companii poloneze de transport de marfă, deținute de grupul Mazur. Într-o declarație, compania poloneză a susținut că toate salariile au fost plătite ”în timp util” și că recent a fost supusă unei inspecții a autorităților statului, care nu a constatat nereguli în plățile efectuate.

Compania a încercat să se distanțeze de problema taxelor plătite pentru obținerea vizelor sau a actelor necesare angajării, insistând că șoferii trebuie să se ocupe de acest lucru personal, cu ajutorul unor companii ”intermediare” din domeniul recrutării de personal.

În plus, au respins acuzațiile formulate de greviști, care spuneau că sunt forțați să lucreze ture interminabile, susținând că nu le pot impune șoferilor orele zilnice de muncă și nici să le limiteze zilele libere, adăugând că programul de muncă a fost ”alegerea șoferilor”.

Șoferii de camioane angajați la Mazur transportă o gamă largă de mărfuri pentru marile companii europene, cu fabrici și depozite din țări precum Germania, Franța, Italia, Austria, Olanda sau Elveția. Deși primesc, în mod uzual, anumite sume modice de bani pentru a-și cumpăra ceva de mâncare, șoferii susțin că se întâmplă să nu primească salariile chiar și câteva luni de zile, iar atunci când îl primesc, de obicei sumele primite sunt mai mici decât ar trebui să fie.

Protestatarii mai spun că sumele care li se cuvin din salariile neplătite se ridică al 500.000 de euro.

Potrivit lui Edwin Atema, șeful Fundației pentru Due Diligence în Transportul Rutier (RTDD), șoferii au ales să își organizeze protestele în Germania, nu în Polonia, deoarece se simt mai în siguranță protestând acolo. Fundația monitorizează și încearcă să atragă atenția asupra încălcărilor standardelor de muncă în Europa.

Greva declanșată în această lună nu este prima: șoferii au mai încercat încă o dată la începutul acestui an, însă nu au reușit să se organizeze mai temeinic, iar protestul lor a fost mai scurt și lipsit de ecou.

De data aceasta, acțiunea de protest este una ”fără precedent” în industria europeană de transport rutier al mărfurilor, a adăugat Atema:

”Pentru șoferi, este ceva îngrozitor, atât din punct de vedere mental, cât și fizic. Oamenii au ajuns în punctul ăsta pentru că sunt exploatați oribil, nu și-au luat banii pe care îi merită, au probleme acasă, nu își pot hrăni copiii.”

Șeful RTDD mai atrage atenția asupra lanțurilor complicate și lungi de aprovizionare, prin care sunt transportate cantități uriașe de mărfuri, cât mai rapid, între actori de pe bogatele piețe europene, însă fără ca angajații vulnerabili, precum șoferii de camioane, să fie răsplătiți pe măsura muncii și a importanței lor sociale.

Ascunzându-se în spatele altor companii care se ocupă de transportul mărfurilor, firme celebre ”încearcă să-și decline orice responsabilitate în ceea ce-i privește”, a mai spus Atema, care ocupă o poziție de conducere și într-un sindicat olandez.

”Cauza principală a situației lor este aceea că problemele cu care se confruntă nu au niciodată prioritate. Atâta timp cât mărfurile sunt mutate dintr-un loc într-altul, nimănui nu-i pasă de cum sunt exploatați șoferii”, explică Atema.

Între timp, atât șoferii, cât și angajatorii lor, au depus plângeri unii împotriva celorlalți, iar procurorii au confirmat că investighează acuzațiile formulate de ambele părți.