Cât de mare este riscul unui război nuclear în Orientul Mijlociu? Răspunsul este neliniștitor

În ceea ce privește politica de securitate a Israelului, doctrina dominantă și bine cunoscută de experți se poate rezuma prin sintagma ”politică de ambiguitate strategică”, cel puțin în cazul arsenalului de arme nucleare la care are acces Armata Israeliană (IDF). Ca atare, este ”dificil de știut” cât de aproape este criza actuală din Orientul Mijlociu să escaladeze într-un adevărat război nuclear, cu consecințe dramatice și imprevizibile la nivelul întregului glob, avertizează o cunoscută organizație anti-nucleară, într-un raport citat de publicația Euractiv.com.

Campania Internațională pentru Abolirea Armelor Nucleare (The International Campaign to Abolish Nuclear Weapons – ICAN) – organizație care a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2017 – opinează, în raportul citat, că strategia Israelului de a nu confirma și nici de a infirma posesia de arme nucleare face dificil de estimat dacă un atac iminent al grupării Hezbollah sau, direct, al Iranului ar putea declanșa un răspuns nuclear din partea Israelului.

”În condițiile în care Statul Israel refuză să confirme sau să infirme că are astfel de arme, lucrurile care se cunosc cu exactitate despre arsenalul său nuclear sunt foarte puține, însă experții cred că Israelul ar putea fi capabil să lanseze arme nucleare folosind rachete, submarine sau avioane. Mai mult, Israelul este netransparent și în ceea ce privește circumstanțele teoretice în care ar folosi arme nucleare, așa că este dificil să știm cu exactitate cât de aproape am fi de folosirea armelor nucleare”, a declarat Susi Snyder, coordonatorul programului ICAN, într-un interviu pentru publicația citată.

Întrebarea este cu atât mai legitimă în această perioadă, în care tensiunile au crescut tot mai mult în Orientul Mijlociu, mai ales după asasinarea, săptămâna trecută, a comandantului Hezbollah Fuad Shukur la Beirut și a șefului politic al Hamas, Ismail Haniyeh, la Teheran. Atât gruparea militantă libaneză, cât și cea palestiniană sunt susținute deschis de Iran.

Israelul a confirmat că l-a ucis pe Shukur, însă implicarea sa în moartea lui Haniyeh nu a fost nici confirmată, nici infirmată.

Un alt motiv de creștere a tensiunilor în Orientul Mijlociu îl reprezintă atacul Hezbollah cu o rachetă asupra unui teren de fotbal din zona Înălțimilor Golan ocupate de Israel, luna trecută, atac în care au fost uciși 12 copii.

De altfel, începând cu 7 octombrie 2023, data atacului surprinzător al Hamas asupra Israelului, în urma căruia au fost uciși cca. 1.200 de israelieni și care a declanșat actualul război Israel-Hamas din Fâșia Gaza, Hezbollah și Israelul și-au intensificat schimburile de focuri peste granița nordică a Israelului cu Libanul.

Potrivit datelor Ministerului Sănătății din Gaza, în războiul de retaliere declanșat de Israel împotriva militanților Hamas în toamna trecută și-au pierdut viața peste 40.000 de palestinieni.

Ochi pentru ochi?

Chestionat despre potențialul crizei actuale de a escalada și mai mult, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene nu a dorit să răspundă direct și a arătat înspre o declarație publicată duminică de miniștrii de externe ai ”Grupului celor 7” (G7), prin care aceștia îndemnau toate taberele care se confruntă în Orientul Mijlociu ”să se abțină de la perpetuarea actualului ciclu distructiv al răzbunărilor violente, să reducă tensiunile și să se angajeze în mod constructiv spre dez-escaladare”.

Purtătorul de cuvânt citat a confirmat, de asemenea, că Enrique Mora, unul dintre principalii diplomați ai UE care se afla la Teheran la momentul asasinării lui Haniyeh, a părăsit țara.

Atât Mora, cât și Haniyeh au fost la Teheran pentru a participa la ceremoniile de instalare a noului președinte al Iranului, Masoud Pezeshkian. Ulterior, Mora a purtat discuții cu înalți oficiali iranieni și a sugerat pe rețelele de socializare că relațiile UE-Iran au intrat într-un ”nou capitol”. Totul se petrecea, însă, înaintea asasinării liderului Hamas.

Citând trei surse bine informate pe această temă, publicația Axios a scris că secretarul de stat al SUA Antony Blinken le-a comunicat omologilor săi din G7, în cursul weekend-ului trecut, că un atac al Iranului și al Hezbollah împotriva Israelului este iminent și ar putea fi declanșat chiar de luni (5 august).

Vineri (2 august), SUA au trimis avioane de luptă și nave de război suplimentare în regiune, într-o aparentă încercare de a descuraja acțiunile militare ale Iranului și ale Hezbollah, care promiseseră deschis atacuri de represalii asupra Israelului.

Totodată, preşedintele american Joe Biden şi vicepreşedinta Kamala Harris au fost informaţi, luni, de echipa de securitate naţională, că nu este încă clar când ar putea fi lansat atacul Iranului şi al Hezbollah împotriva Israelului, existând posibilitatea ca atacurile celor două entități să fie lansate simultan. De asemenea, Biden şi Harris au fost informaţi că există puţine indicii disponibile cu privire la ”specificul unui astfel de atac”, potrivit unui oficial american, citat de agenția Reuters, sub anonimat.

Ce ar însemna utilizarea armelor nucleare în Orientul Mijlociu?

Susi Snyder, de la ICAN, a mai ținut să precizeze că ”orice utilizare a armelor nucleare” în criza actuală ”ar fi un dezastru nu doar pentru regiune, ci și pentru lumea întreagă”.

”O singură armă nucleară ar ucide probabil sute de mii de civili și i-ar răni încă pe mulți alții. Precipitațiile radioactive ar putea contamina zone întinse, inclusiv din țara care a utilizat acea armă nucleară, în special dacă aceasta ar fi folosită împotriva unei ținte din apropiere, ceea ce, în mod evident, ar fi cazul în Orientul Mijlociu”, a spus ea.

În plus, Snyder le-a cerut cetățenilor din toate țările implicate să facă presiuni asupra guvernelor lor pentru a semna Tratatul asupra Interzicerii Armelor Nucleare (TPNW), un acord ONU din 2021, mai strict decât documentul pe care l-a înlocuit acesta, Tratatul de Neproliferare a Armamentului Nuclear (TNP). Noul document interzice în mod expres semnatarilor să dezvolte, să dețină sau să amenințe cu folosirea armelor nucleare.

”Politicienii și publicul din țările care nu au aderat încă la Tratat ar trebui să-și încurajeze guvernele să se alăture TPNW fără întârziere, deoarece este singurul tratat care interzice, în mod ferm și cuprinzător, armele nucleare și prevede eliminarea acestora”, a spus ea.

Niciuna dintre cele nouă țări care dețin arme nucleare nu a semnat TPNW. Acestea sunt Israel, SUA, Rusia, China, Marea Britanie, Franța, Coreea de Nord, Pakistan și India.

Noul tratat fost adoptat la 7 iulie 2017, deschis spre semnare la 20 septembrie 2017 și a intrat în vigoare, pentru țările semnatare, la 22 ianuarie 2021.

Națiunile semnatare s-au angajat să interzică dezvoltarea, testarea, producerea, stocarea, staționarea, transferul, utilizarea și amenințarea cu utilizarea armelor nucleare, precum și asistența și încurajarea activităților interzise prin acesta.

Totodată, pentru statele cu arme nucleare care aderă la tratat, acesta prevede un cadru limitat în timp pentru negocieri care să conducă la eliminarea verificată și ireversibilă a programului de arme nucleare.

Toate puterile nucleare și toate statele membre ale NATO, precum și mai multe țări din Africa și din Asia Centrală, alături de Australia și Japonia, au boicotat adoptarea tratatului – în total, 69 de state. Singura excepție: Olanda, care a fost singura țară care s-a opus adoptării tratatului în mod deschis și categoric. De asemenea, un singur alt stat – Singapore – s-a abținut de la vot în mod oficial.