Comisia Europeană a pus gând rău produselor din plastic de unică folosință. Care sunt vizate?

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, din data de 7.6.2021 a apărut COMUNICAREA COMISIEI – C 216/1 ce prezintă orientările Comisiei privind produsele din plastic de unică folosință în conformitate cu Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (2021/C 216/01).

Documentul (care poate fi găsit la adresa web https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52021XC0607(03)&from=FR) oferă orientări privind interpretarea și punerea în aplicare a Directivei (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (denumită în continuare „directiva” sau „Directiva privind materialele plastice de unică folosință”).

Directiva se aplică produselor din plastic de unică folosință enumerate în anexă, precum și tuturor produselor fabricate din materiale plastice oxodegradabile și echipamentelor de pescuit care conțin plastic.

Articolul 12 din directivă prevede obligația Comisiei de a elabora orientări, inclusiv exemple a ceea ce trebuie considerat un produs din plastic de unică folosință în sensul directivei.

Care sunt produsele vizate?

Prezentele orientări se axează pe produsele din plastic de unică folosință incluse în anexă, enumerate mai jos: baloanele; bețele care se atașează baloanelor; recipientele pentru băuturi cu o capacitate de până la trei litri, inclusiv dopurile și capacele acestora; recipientele pentru băuturi fabricate din polistiren expandat, inclusiv dopurile și capacele acestora; sticlele pentru băuturi cu o capacitate de până la trei litri, inclusiv dopurile și capacele acestora; agitatoarele pentru băuturi; bețișoarele pentru urechi; paharele pentru băuturi, inclusiv cele fabricate din polistiren expandat și capacele acestora; tacâmurile – furculițe, cuțite, linguri, bețișoare chinezești; recipientele pentru alimente; recipientele pentru alimente, fabricate din polistiren expandat; pungile de transport din plastic subțire; pachetele și foliile; farfuriile; absorbantele, tampoanele igienice și aplicatoarele de tampoane; paiele; produsele din tutun cu filtre și filtre comercializate pentru a fi utilizate în combinație cu produse din tutun; și șervețelele umede.

Orientările nu vizează în detaliu echipamentul de pescuit și produsele fabricate din plastic oxodegradabil. În ceea ce privește acest din urmă aspect, articolul 5 din directivă interzice toate produsele din plastic oxodegradabil, de unică folosință sau nu, și nu face nicio distincție între materialele plastice oxodegradabile care sunt biodegradabile și materialele plastice oxodegradabile care nu sunt biodegradabile, scrie roaliment.ro.

Prezentul document oferă orientări cu privire la definițiile-cheie din directivă și exemple de produse care trebuie sau nu trebuie considerate ca intrând în domeniul de aplicare al directivei. Aceste exemple nu sunt exhaustive și servesc doar la ilustrarea modului de interpretare a anumitor definiții și cerințe relevante ale directivei în ceea ce privește produsele specifice din plastic de unică folosință. Conținutul orientărilor, inclusiv exemplele, reflectă punctele de vedere ale Comisiei Europene și, ca atare, nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Interpretarea obligatorie a legislației UE este de competența exclusivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În special având în vedere pandemia de COVID-19, se remarcă faptul că articolul 11 prevede că măsurile de transpunere și punere în aplicare a articolelor 4-9 din directivă sunt conforme cu dreptul Uniunii în domeniul alimentelor pentru a asigura respectarea igienei alimentare și a siguranței alimentare. Considerentul 14 prevede, de asemenea, că măsurile nu trebuie să compromită bunele practici de igienă, bunele practici de fabricație și informarea consumatorilor.

Cum este definit plasticul?

În conformitate cu documentul, plasticul este definit (articolul 3 punctul 1) ca fiind un material constând dintr-un polimer, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (3), la care este posibil să fi fost adăugați aditivi sau alte substanțe și care poate funcționa ca o componentă structurală principală a produselor finale, cu excepția polimerilor naturali care nu au fost modificați chimic ”.

În conformitate cu considerentul 11, articolul 3 punctul 1 din directivă se referă la definiția prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (denumit în continuare „Regulamentul REACH”) și adaugă elemente suplimentare pentru a introduce o definiție adaptată și, prin urmare, separată. O parte din termenii și conceptele utilizate la articolul 3 punctul 1 și la considerentul 11 necesită clarificări suplimentare. Următoarele secțiuni oferă orientări cu privire la termeni-cheie, în special: polimer (secțiunea 2.1.1); sintagma „care poate funcționa ca o componentă structurală principală a produselor finale (secțiunea 2.1.2)”; și polimeri naturali care nu au fost modificați chimic (secțiunea 2.1.3).