Comoara din adâncuri: Salonul de Chihlimbar al țarului Petru I, găsit pe fundul Balticii?

O echipă de scafandri polonezi a localizat epava navei ”Karlsruhe” scufundată în aprilie 1945 pe fundul Mării Baltice. La bordul epavei, polonezii spun că ar putea să se afle și ornamentele și mobilierul celebrului ”Salon de Chihlimbar” din Palatul Ecaterina de la Tsarskoye Selo, lângă Sankt Petersburg, scrie publicația Głos Pomorza (Vocea Pomeraniei).

Nava s-a scufundat cu câteva luni înainte de sfârșitul războiului, în timp ce transporta etnici germani evacuați din Prusia de Est și alte mărfuri, în cadrul Operațiunii Hanibal. Locația epavei a fost anunțată de scafandrul Tomasz Stachura, unul dintre cei mai experimentați scafandri care se ocupă cu studiul epavelor din Marea Baltică.

Vaporul Karlsruhe a fost scufundat în primăvara anului 1945 pe drumul de la Piława (astăzi Baltiysk, cel mai vestic punct al Rusiei actuale, în Regiunea Kaliningrad), portul care deservea Królewiec de atunci (astăzi Kaliningrad) – spre Germania. Stachura spune că epava a fost găsită în apropierea țărmului polonez al Balticii, la câteva zeci de kilometri nord de Ustka.

”Epava este într-o stare surprinzător de bună, la o adâncime de 88 de metri. Înăuntru am descoperit vehicule militare, obiecte de porțelan și multe lăzi cu conținut necunoscut până acum”, a spus scafandrul. El a adăugat că localizarea epavelor poate oferi informații spectaculoase despre dispariția legendarului Salon de Chihlimbar, despre care ultimele informații datau din 1944, de la Kaliningrad.

Căutarea epavei navei ”Karlsruhe” a durat aproximativ un an. Stachura a explicat că echipa pe care o conduce a intrat în posesia unor rapoarte secrete ale piloților sovietici care au atacat vaporul în 1945 și l-au scufundat, însă informațiile erau contradictorii și indicau cinci locații diferite pe o suprafață de aproape 20 de mile pătrate.

Tomasz Stachura în timpul expediției.

Scafandrul a mai explicat că echipa știa, mai mult sau mai puțin, ruta urmată de navele care evacuau germani din Prusia de Est și aveau la dispoziție mai multe hărți de pescuit care cuprindeau amplasarea diferitelor obstacole situate pe fundul Mării Baltice, inclusiv epavele.

”În luna aprilie, cu ajutorul unui sonar, am examinat toate aceste poziții, găsind 22 de obiecte. Numai unul dintre ele avea aproximativ dimensiunile unui vapor”, spune Stachura. Între iunie și septembrie, echipa de căutare a făcut trei scufundări, în timpul cărora au documentat foto și video expediția de căutare a epavelor.

”Știm foarte bine detaliile de proiectare ale vaporului Karlsruhe, inclusiv locația coșului de fum, a ancorelor, șuruburilor, hublourilor. Totul este întocmai. Suntem siguri că aceasta este epava. Vaporul s-a scufundat în poziție verticală, a lovit fundul mării cu prova și apoi s-a așezat pe chilă. Epava arată superb, este aproape intactă. Totuși, impactul lovirii de fundul mării a făcut ca întreaga încărcătură care se afla pe navă să cadă. Am găsit totul într-o mare dezordine, mașini, utilaje, cutii, totul e alandala”, a spus Stachura.

El a explicat că și-ar dori să continue explorarea și a celorlalte epave, deși va fi foarte dificil, întrucât sunt situate departe de țărm, la adâncimi mai mari, unele îngropate bine în nisipul și nămolul de pe fundul mării.

SS Karlsruhe în Operațiunea Hanibal

Nava SS Karlsruhe a fost construită la șantierul naval din Bremerhaven în 1905. Avea 66,3 metri lungime, puțin peste 10 metri lățime, cu un deplasament de 897 tone.

În 1945, ”Karlsruhe” a participat la Operațiunea Hanibal, al cărei obiectiv principal a fost evacuarea pe cale maritimă a rezidenților germani din Prusia de Est. La aceeași operațiune au mai participat alte trei nave scufundate în Baltica, Wilhelm Gustloff, Goya și Steuben. Karlsruhe a pornit în ultima sa călătorie pe 12 aprilie 1945, din portul Piława (Baltiysk) spre Germania.

La bord erau 150 de soldați din regimentul Hermann Göring, 25 de muncitori de la căile ferate și 888 de refugiați. Împreună cu echipajul, în total 1.083 de persoane. Nava a fost încărcată și cu 360 de tone de mărfuri plasate în lăzi și vehicule militare. Un convoi format din patru nave cargobot și trei căutătoare de mine a fost format chiar înainte de Peninsula Hel. Convoiul a părăsit culoarul Hel pe 12 aprilie seara. În dimineața zilei de 13 aprilie, a fost detectată de avioanele sovietice care au atacat nava și apoi au scufundat-o. Totul a durat trei minute, timp în care Karlsruhe a dispărut în mare, împreună cu toată încărcătura. Aproximativ 100 de persoane au reușit să scape și au supraviețuit până la țărm, fiind salvate.

Salonul de Chihlimbar, bijuteria lui Petru I

Salonul, decorat cu panouri de chihlimbar și mozaicuri italiene, acoperite parțial cu foițe de aur și oglinzi, a fost situat în Palatul Ecaterina din Tsarskoye Selo, lângă Saint Petersburg.

”A opta minune a lumii”: Salonul de Chihlimbar într-o fotografie colorizată manual datând din 1931. Autor: Branson DeCou, fotograf american.

A fost proiectat inițial în 1701, fiind destinat Palatului Charlottenburg din Berlin, dar a fost instalat în cele din urmă la Berliner Schloss (Palatul Berlinului). A fost proiectat de sculptorul baroc german Andreas Schlüter și de meșteșugarul danez în chihlimbar Gottfried Wolfram. Schlüter și Wolfram au lucrat la ornamentele salonului până în 1707, când lucrarea a fost continuată de maeștrii în chihlimbar Gottfried Turau și Ernst Schacht din Danzig (Gdańsk).

A rămas la Berlin până în 1716, când a fost dăruit de către regele prusac Frederick William I aliatului său, țarul Petru cel Mare al Imperiului Rus. În Rusia, camera a fost instalată de la început în Palatul Ecaterina, o reședință de vară a familiei țariste. După extindere și mai multe renovări, salonul avea circa 55 de metri pătrați și era decorat cu aproximativ șase tone de chihlimbar. Construcția și asamblarea salonului la Tsarskoye Selo a durat mai bine de zece ani.

La scurt timp după ocuparea nord-vestului Rusiei de către naziști, curatorii care se ocupau de obiectele de artă din zona Leningradului au încercat să demonteze și să adăpostească salonul în altă locație. Însă, de-a lungul anilor, chihlimbarul se uscase mult și devenise friabil, făcând imposibilă mutarea salonului fără a distruge chihlimbarul. Prin urmare, ornamentele salonului au fost ascunse în spatele unui tapet, în încercarea de a împiedica forțele germane să le distrugă sau să le jefuiască, dar încercarea de a ascunde o piesă de artă atât de cunoscută a eșuat.

Soldații germani au dezasamblat salonul, timp de 36 de ore, sub supravegherea a doi experți. La 14 octombrie 1941, valorosul salon a ajuns la Königsberg, pentru depozitare și expunere publică în castelul orașului. La 13 noiembrie 1941, un ziar din Königsberg a anunțat vernisajul expoziției Salonului de Chihlimbar la Castelul Königsberg.

Prin două ordine date pe 21 și 24 ianuarie 1945, Hitler a ordonat aducerea în Germania a bunurilor jefuite de la Königsberg. Sunt ultimele date cunoscute despre salon, până acum. Ultimul loc în care se cunoaște că s-ar fi aflat este Königsberg, de unde se presupune că germanii ar fi încercat să îl transporte pe cale maritimă spre Germania.

Detaliu al Salonului de Chihlimbar, varianta reconstruită. Foto: wikipedia.

În 1979 s-a luat decizia de a reconstrui salonul la Palatul Ecaterina, iar, după decenii de muncă asiduă a meșterilor ruși și după numeroase donații primite din Germania, a fost în cele din urmă re-inaugurat în 2003.

În 2004, o anchetă realizată de doi jurnaliști britanici de investigație a ajuns la concluzia că Salonul de Chihlimbar a fost, cel mai probabil, distrus atunci când Castelul Königsberg a fost avariat, mai întâi în timpul bombardării orașului de către forțele britanice, în 1944, și apoi prin incendierea castelului, urmată de bombardarea zidurilor rămase de către sovietici. Aprecierile oficiale, prezentate în documente din Arhivele Naționale Ruse semnate de Alexandr Brusov, șeful echipei sovietice însărcinate cu localizarea salonului după război, au marșat tot pe această teorie. Raportul oficial a conchis: ”Rezumând toate faptele, putem spune că Salonul de Chihlimbar a fost distrus între 9 și 11 aprilie 1945.”

Aceste date corespund cu sfârșitul bătăliei de la Königsberg, care s-a încheiat la 9 aprilie, după predarea garnizoanei germane. Câțiva ani mai târziu, Brusov și-a exprimat public o opinie contrară, cum că salonul ar fi încă intact, însă se crede că aceste noi declarații au fost făcute din cauza presiunii din partea autorităților sovietice, care nu doreau să fie considerate responsabile pentru distrugerea salonului.

Salonul de Chihlimbar, în varianta restaurată. Foto: Stunology.com.

Totuși, au existat martori oculari care au susținut că au văzut celebrul salon încărcat fie la bordul navei ”Wilhelm Gustloff”, care a plecat din Gdynia la 30 ianuarie 1945, fie la bordul lui ”Karlsruhe”, plecat pe 12 aprilie 1945 de la Piława. Ambele nave au fost torpilate și scufundate de submarinele sovietice.

Ambele epave au fost descoperite de Tomasz Stachura și de echipa sa.