Copenhaga se rățoiește la UE. Mărul discordiei: ideea unui salariu minim european

Relația Danemarcei cu Uniunea Europeană s-a desfășurat, până la un punct, în oglindă cu cea dintre Marea Britanie și blocul comunitar. Ambele țări au solicitat aderarea în același an (1961) și s-au alăturat Uniunii, de asemenea, în același an (1973). Acum, guvernul de la Copenhaga pare să urmeze pattern-ul britanic, spunând că intenția UE de a elabora un cadru unitar privind salariul minim în ar putea fi mai mult decât este dispusă Copenhaga să înghită, scrie Bloomberg.

Privind mai atent modelul danez al reglementărilor în materie, chiar și apărătorii ideii salariului minim european ar putea să le dea dreptate.

Într-un interviu acordat Bloomberg, ministrul danez al ocupării forței de muncă, Peter Hummelgaard Thomsen, a declarat că suveranitatea asupra legislației pieței muncii a fost întotdeauna o condiție a aderării Danemarcei la UE. Hummelgaard Thomsen s-a exprimat răspicat: Danemarca este pregătită să lupte cu UE pentru a-și menține această independență.

Seducătorul model danez

În anii 1970, sindicatele, nu autoritățile daneze, au fost cele care s-au lăsat cu greu convinse asupra aderării la UE, primind asigurări că ”predarea unei părți a autorității către UE nu ar pune în pericol modelul pieței muncii daneze”, a spus Hummelgaard Thomsen.

Insistența de acum a Comisiei Europene asupra unui cadru unitar la nivelul UE în ce privește salariile minime a declanșat ”frustrare și îngrijorare” în Danemarca, întrucât țara se trezește dintr-odată că Bruxelles-ul ”ar putea interveni într-un subiect foarte, foarte sacrosanct pentru noi”, a mai spus el.

Modelul pieței forței de muncă din Danemarca, denumit îndeobște ”flexicuritate”, este un motiv de mare mândrie națională. Modelul pornește de la premisa că lucrătorilor danezi li se garantează securitatea nivelului de trai prin indemnizații de șomaj, în timp ce angajatorii se bucură de o anumită flexibilitate care le permite să angajeze și să concedieze lucrătorii cu o relativă ușurință.

Totodată, remunerațiile se negociază între sindicate și grupurile patronale, fără intervenția guvernului.

Modelul danez a dus la unele dintre cele mai bune niveluri salariale din lume pentru job-urile care solicită calificare scăzută, fapt pe care însuși senatorul democrat Bernie Sanders, unul dintre cei mai fervenți susținători ai angajaților în diverse cu patronatele, l-a subliniat frecvent.

”În Danemarca, plata unui începător la McDonald’s este de aproximativ 22 de dolari pe oră. Angajații de acolo primesc șase săptămâni de concediu plătit, un an de concediu de maternitate plătit și un plan de pensii. La fel ca toți danezii, aceștia se bucură de o asigurare medicală universală și de concediu medical plătit. Despre asta-i vorba într-o societate civilizată!”, scria Sanders anul trecut într-o postare pe Twitter.

Planurile UE pentru un salariu minim european

Conceptul de salariu minim a căpătat o importanță sporită pe fondul creșterii inegalității veniturilor, situație agravată în special după criza financiară mondială din 2008.

În octombrie 2020, Comisia Europeană și-a prezentat propunerea unei directive noi care ar impune statelor membre să stabilească proceduri pentru salarii minime ”adecvate”. O încercare asemănătoare a Partidului Democrat din SUA s-a soldat cu un eșec. Aceasta ar fi impus pentru un salariu minim la nivel federal de 15 dolari pe oră, propunerea fiind inclusă în proiectul de lege care stabilea măsurile de sprijin pentru cei afectați de pandemie, în valoare totală de 1,9 trilioane de dolari.

Ministrul Hummelgaard Thomsen susține că răspunsul cel mai potrivit la creșterea decalajelor de venituri este adoptarea modelului pe care îl are Danemarca în această speță, sugerând că țările ar trebui să treacă la modelul danez de negociere colectivă sindicalizată, mai degrabă decât să impună un salariu minim prin lege.

În Danemarca, ”politicienii își țin acasă degetele lungi și grase când vine vorba de condițiile pieței muncii”, a spus el.

”Motivul pentru care angajații de la McDonald’s din Danemarca pot câștiga 22 de dolari pe oră este tocmai acela că nu există un salariu minim impus prin lege”.

Hummelgaard Thomsen spune că, dacă ar fi introdus un salariu minim în Danemarca, el ”poate aproape să garanteze” că angajații ”nu ar câștiga mai mult decât salariul minim”.

Danemarca nu este singurul stat membru nemulțumit de propunerea UE pentru reglementarea salariului minim. O altă țară în care negocierea colectivă reprezintă o normă cu tradiție este Suedia, iar Stockholm-ul a exprimat, la rândul său, preocupări similare. Luna trecută, autoritățile suedeze au mobilizat alte 7 state membre, în afară de Danemarca, pentru a semna împreună o scrisoare adresată președinției rotative a UE, deținută în acest semestru de Portugalia, prin care și-au manifestat opoziția față de proiectul de directivă.

Deocamdată, Hummelgaard Thomsen spune că îngrijorarea sa principală este că Danemarca și Suedia nu vor putea aduna o minoritate suficient de consistentă pentru a bloca votul UE. Prin urmare, el îndeamnă Comisia să renunțe la idee și să acorde statelor membre mai mult timp pentru a studia impactul pe care o astfel de legislație l-ar avea asupra economiilor lor.

Proiectul de directivă al Comisiei Europene nu specifică niveluri salariale nominale, ci încearcă să oblige statele membre în care ponderea angajaților cuprinși în negocierile colective este sub 70% să ofere un cadru pentru o negociere colectivă pe scară mai largă și să stabilească un plan de acțiune pentru promovarea acesteia.

Comisia Europeană consideră că propunerea sa de salariu minim ”nu ar conduce la erodarea încrederii în UE în rândul cetățenilor din statele membre nordice”, întrucât ar aduce beneficii tuturor membrilor. Executivul de la Bruxelles mai arată că ”nu contestă sistemele de negociere colectivă care funcționează bine”, potrivit Martei Wieczorek, purtătoare de cuvânt a Comisiei.

Discuțiile dintre Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene pentru a ajunge la un compromis pe această temă se vor încheia la sfârșitul acestui an, după ce parlamentarii europeni vor face public raportul lor asupra propunerii Comisiei.